Drepturi bănești. Practica juridica.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
ECIZIA NR.671
Ședința publică din data de 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții:, -, B, G, G, G, -, G, B, G, -, G, -, -, -, a, -, GCD. G, toți cu domiciulul ales la și, cu sediul în P,-, -.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.3101 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă dun prezenta, când instanța pentru a da posibilitate avocatului recurenților-reclamanți să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 6 aprilie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, B, G, G, G, -, G, B, G, -, G, -, -, -, a, -, GCD. G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a valorii actualizate a sumelor menționate în anexa1, reprezentând drepturile salariale suplimentare datorate reclamanților pentru aprovizionarea de toamna iarna in perioada 2005-2007 și constituite în fiecare an la
nivelul a câte unui salariu minim pe ramură, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în cuantum de 70 lei pentru fiecare reclamant.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt sau au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar potrivit art.176 alin.l și 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr.288/2006 se prevede în mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramură potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că potrivit art. 241 din Codul muncii clauzele contractelor colective de muncă produc efecte contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2007 precum și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2011 sunt prevăzute în art.99 alin.2 art.100 alin.2 că drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim în perioada în care au fost angajați, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale deși executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părți potrivit disp. art. 243 Codul muncii.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că aceasta se încadrează în dispozițiile art.283 lit.a din Codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia.
In ceea ce privește modul de calcul al termenului de prescripție extinctivă se susține de către pârâtă prin întâmpinare, că acesta începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, data la care salariatul nu a încasat suma solicitată prin acțiune, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecărui an.
Pârâta a mai invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că reclamanții își precizează creanța pretinsă prin invocarea art.176 din CCM pe ramură limitat însă la art.1 și 2, această limitare fiind nelegală deoarece dispoziția din CCM ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor de salariu ca masură de protecție, și întrucât nu exist un drept la un venit anual care să fie acordat de pârâtă în mod distinct pe anii 2005-2006-2007 rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei s-a susținut de către pârâtă că acțiunea este neîntemeiată deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art.176 CCM întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr.2328/1997 și 2412/1998, iar ca confirmare a acestei situații din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordarii distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
După admnistrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3101 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active reclamanților, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale constând în contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, astfel că termenul de prescripție al acțiunii este de 3 ani potrivit art. 283 lit. din Codul muncii.
Cum cererea a fost formulată la data de 30.09.2008, iar prin acțiune se pretinde contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă pentru anul 2005-2006 rezultă că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, cererea fiind promovată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut în art. 283 lit. din Codul muncii.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, deoarece reclamanții sunt părți în contractele colective de muncă, chiar dacă sunt reprezentați de sindicat, iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr.288/2006 se prevede că, stabilirea drepturilor și obligațiilor salariaților, prin angajare se face prin încheierea contractului colectiv de muncă.
Față de cele ce preced, în baza art.138 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui ados fix în sumă fixă.
Prin dispozițiile art.137 din CCM pe ramură se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Art.176 alin.6 pct.4 din CCM ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA potrivit adreselor RA SA- Sindicat nr.2328/1997 si 2412/1998.
In acest context începând cu anul 1998 în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pretențiile reclamanților sunt nefondate, considerente față de care tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții (criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare pe care a susținut-o oral în ședința dezbaterilor de la 3 februarie 2009, când a cerut respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariile de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997,1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți sunt sau au fost salariați ai intimatei-pârâte SC SA B, fostă SC SA care sub denumirea B, a fost sucursala de prestări servicii a SN RA, astfel cum rezultă din Anexa Nr.1, pct.B a OUG nr.49/1997 privind înființarea și organizarea acestei Societăți Naționale a.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară, între care și B (devenită actualmente SC SA astfel cum s-a arătat mai sus) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă menținându-se în totalitate sentința civilă nr.3101 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de de reclamanții:, -, B, G, G, G, -, G, B, G, -, G, -, -, -, a, -, GCD. G, toți cu domiciulul ales la și, cu sediul în P,-, -.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.3101 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/27.04.2009
dosar fond. -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
