Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2037/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2037
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul Local și Primăria reprezentată prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1455/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Școala cu cl. I-VIII și reclamantul intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 14.12.2009, note de ședință, apoi nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul în numele și pentru membri de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâții pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceștia din urmă să fie obligați să achite membrilor sindicatului angajați ai pârâtului 1 drepturile bănești cuvenite și neachitate acestora, reprezentând - primă concediu de odihnă pentru anii 2006 - 2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății efective.
A arătat în motivare reclamantul că membrii săi de sindicat sunt îndreptățiți la a primi primele de concediu de odihnă însă pârâții refuză acordarea acestora.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 - 50 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dispoziții reluate și în contractul colectiv de muncă la nivelul județului T, art. 37, respectiv art. 36.
Pârâții, legal citați, nu s-au conformat dispozițiilor 118.pr.civ, coroborat cu disp. Art. 287 - 288 din muncii.
Prin sentința civilă nr. 1455 din 28.05.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, cu sediul în T, str.-. -, nr.4, jud. T, în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), in contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII Parta cu sediul în Parta, jud. T, Primăria - Instituția Primarului si Consiliul Local Parta ambele cu sediul în Parta,jud. T, și a obliga pârâta de I unitate de învățământ la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe anii 2006 - 2008, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța constată că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ parate.
Si aceasta, pentru ca extragerea unei soluții contrare (ca aceea pe care tinde la o acredita pârâții) este obstaculata de art.243 apartenent Codului Muncii si cu precădere de art.30 din Legea nr.130/1999, a caror formulare si nesusceptibila de interpretări diferite ori speculații, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca, executarea contractului colectiv se privește a fi obligatorie pentru părți si, mai apoi, ca neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, atrage, inexorabil, răspunderea pârâților, abstracție făcând de norma constituționala circumscrisa alin. 5 apartenent art.41 din Constituție, chemat sa garanteze caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
Ceea ce, asa cum constant a statuat doctrina reputata in materie ( - Tratatul de dreptul muncii 590) si ulterior, tot constant, a confirmat Jurisprudența, îngăduie a se conchide si ca existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Același tribunal apreciind, prin observarea exacta si riguroasa a exigentelor art. XIII apartenent OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, ca cea din urma norma legala legitimează pasiv chemarea in judecata si a pârâților de 2 si 3 (pentru opozabilitate), context in care cei din urma vor rămâne inprocesati, pentru opozabilitate.
Va fi admisă acțiunea, în sensul că vor fi obligate pârâtele să calculeze și să achite reclamanților, primele de vacanță aferente anilor 2006-2008, respectiv, în funcție de perioada în care acestea au avut raporturi de muncă cu pârâții, având în vedere faptul că nu fiecare dintre aceștia au fost angajații la unitatea de învățământ pârâtă în întreaga perioadă indicată în acțiune, pentru care se solicită plata sumelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Consiliul Local și Primăria reprezentată prin Primar.
Prin recursul declarat, s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, deoarece raportat la dispozițiile Legii 128/1997, acțiunea este inadmisibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 rap. la art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți Curtea, constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ și consiliile locale de care aparțin, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâții Consiliul Local și Primăria reprezentată prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței civile nr. 1455/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.01.2010
Tehnored /05.01.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
