Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2040/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2040
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale și pârâtul Colegiul Național " " împotriva sentinței civile nr. 1882/PI/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că pârâții intimați Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local a depus la dosar, prin registratură la data de 14.12.2009, întâmpinare în două exemplare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent care depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată și respingerea recursului formulat de pârâții recurenți.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar afiliat la Federația Educației Naționale L în numele membrilor de sindicat, G, G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor B ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate, pe perioada ultimilor trei ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii, se arată că prin OUG nr. 146/2007 și Legea nr. 172/2008 s-a aprobat plata primelor de concediu de odihnă, prime care au fost suspendate în perioada anilor 2001 - 2006, art. 1 alin. 1 din OUG nr. 146/2007 reglementând plata primelor de vacanță, iar art. 2 stabilind categoriile de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței menționate, din care fac parte " funcționarii publici, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Se mai precizează că în sistemul de învățământ, legea specială este Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și că prin art. 48 alin. 1 și 2 din această lege se stabilesc drepturile salariale de care beneficiază categoriile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic. În art. 50 alin. 12 se arată că " personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
La art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul județului T, pe ramura învățământ, se stipulează că personalul din învățământ beneficiază de următoarele premii "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Mai mult, se susține că art. 241 alin. 1 din muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau alte prevederi legale.
Pe lângă acestea, se subliniază că art. 30 din Legea nr. 130/1996, prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții care se face vinovată de nerespectarea obligațiilor contractuale.
În sprijinul celor susținute se invocă și prevederile art. 243 din muncii, care dispun că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, precum și ale art. 165. muncii care arată că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, iar art. 155 din același cod prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri".
În drept, au fost invocate art. 155, 165, 241, 269, 281, 282, 283, art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, art. 8 alin. 2 CCM la nivel național 2007 -2010, art. 37 lit. g din CCM la nivelul județului T pe ramura învățământ, art. 48 și 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, OUG nr. 146/2007, Legea nr. 172/2008, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Pe calea întâmpinării, paratul Colegiul Național " " Las olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, făcând apel la prevederile contractului colectiv de muncă pe care-și bazează reclamanții pretențiile, prevederi potrivit cărora "venituri proprii" este o sintagmă explicită referindu-se la veniturile proprii ale angajatorului-unitate de învățământ, iar acordarea primelor de vacanță este impusă a se realiza în condițiile legii de același CCM. Se susține că legea specială în temeiul căreia este salarizat personalul din învățământ este Legea nr.128/1997, lege ce nu prevede acordarea primei de vacanță.
Pârâții Consiliul Local L si Primăria L - Instituția Primarului au invocat prin întâmpinare, lipsa calității procesuale pasive, față de dispozițiile Legea nr.215/2001, potrivit cărora consiliul local este autoritate publică deliberativă, putând sta în justiție doar în litigiile ce vizează acte administrative ale acestuia, respectiv acte de autoritate și nu acte juridice civile. Se mai invocă excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei L, ce reprezintă doar o structură funcțională fără personalitate juridică.
Pârâții mai subliniază că litigiul este unul pur de dreptul muncii, necesitând antrenarea în proces a angajatului și angajatorului, astfel că greșit a fost stabilit cadrul procesual, iar problema de fond dedusă nu vizează o situație divergentă între unitatea de învățământ și cele două instituții publice antrenate procesual.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului a invocat, prin actul procedural al întâmpinării, excepția lipsei calității procesuale pasive, în sensul că între părți, nu există raporturi juridice de muncă, că nu are calitatea de angajator si că nu a semnat contractele individuale de muncă sau colective de muncă si că potrivit art. 13 din OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, întemeindu-se pe dispozițiile art. 10. si 14 Codul Muncii, art. 11 si 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art.7, alin. 8 din Legea 84/1995 si art.22 din Regulamentul de Organizare si Funcționare a unităților de învățământ.
Pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, art.16-30, acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale, astfel ca nu poate fi obligat la plata de drepturi salariale către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Educației si Cercetării. Pe fond, pârâtul a arătat că are obligația să se încadreze în cheltuielile stabilite de lege, sumele solicitate cu titlu de prime de vacanță nu au fost prevăzute, neexistând posibilitatea plății acestora.
Prin sentința civilă nr. 1882 din 30.09.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea și a obligat pârâtul Colegiul Național " " L la plata către membrii sindicatului în numele cărora acționează reclamantul, a primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008 în limita sumei de 4,2 mii lei reprezentând venituri proprii ale pârâtului, disponibile la 30.06.2009, conform adeverinței nr.1436/08.2009 emisă de pârât, sume actualizate la data plății.
De asemenea a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local L si Primăria L - Instituția Primarului, ambii cu sediul în L,-, jud. T, Inspectoratul Școlar al Județului T, cu sediul în T, Bd. - nr.3, jud. T si Ministerul Economiei si Finanțelor, cu sediul în B,-, jud.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Reclamanții evidențiați în tabelul de la filele 7-12 sunt angajați ai pârâtului Colegiul Național " " Potrivit susținerilor din cererea de chemare în judecată, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă perioadei de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006, 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cu toate acestea, este de observat că contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtul Colegiul Național " " L, este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obținevenituri propriidin activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Așadar, trebuie conchis că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâtul Colegiul Național " " L, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local L si Primăria L- Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, acești pârâți nu-și justifică legitimarea procesual pasivă în cauză.
Ca atare, urmează a fi respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local L și Primăria L- Instituția Primarului, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Va fi respinsa acțiunea si față de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, care nu are calitate de angajator al reclamanților, deci nici calitate procesuală, cât si față de Ministerul Economiei si Finanțelor, care nu are atribuții de gestionare a veniturilor proprii ale școlilor, prevăzute ca sursă de achitare a primelor de vacanță, potrivit contractului colectiv de muncă.
Cât privește pe pârâtul Colegiul Național " " L se constată că acesta a comunicat, prin adresa nr.1436/08.2009, depusă la dosar la 07.08.2009, faptul că unitatea de învățământ a înregistrat în perioada 2005-2009 venituri proprii din taxe de învățământ postliceale, închirieri de spații școlare, taxe pentru eliberări de acte și înscriere la examene și că din veniturile proprii obținute și prezentate defalcat pe fiecare an au fost efectuate cheltuieli, la rândul lor evidențiate, pe baza bugetelor anuale aprobate de Consiliul Local al mun. Se precizează în adresa menționată în final că în urma deducerii cheltuielilor efectuate din veniturile propriii obținute a rămas disponibilă suma de 4,2 mii lei.
În atari condiții, în limita sumei supra arătate, rămasă ca excedent de venituri proprii obținute de unitatea de învățământ, cererea reclamanților apare ca fiind întemeiată, dreptul la acordarea primei de vacanță supunându-se implicit, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină în anul bugetar respectiv venituri proprii.
Chiar dacă formularea textului din contractul colectiv de muncă nu este explicit condițională, dat fiind că este prevăzută expres sursa achitării primelor de vacanță (din venituri proprii), devine pe deplin îngăduită concluzia că acordarea primelor de vacanță aferente unui exercițiu financiar (de vreme ce se acordă anual) rămâne subsumată obținerii în prealabil de către unitățile angajatoare (școala, în speță) a veniturilor proprii pe anul respectiv, în caz contrar, cum prima de vacanță nu se plătește din venituri bugetare, ea neputând fi acordată. Concluzia derivă din aceea că norma din contractul colectiv de muncă, în forma cât se poate de clară a redactării sale (stipulând exact sursa fondurilor pentru acordarea primelor de vacanță) și obligatorie pentru părțile semnatare ale convenției, este tocmai rezultatul acordului de voință al părților.
Concluzionând așadar ca fiind fondate pretenții reclamanților, în condițiile existenței unei sume disponibile provenind din venituri proprii și care, în absența altei alocări probate, va fi destinată plății primelor de concediu (urmând ca suma efectiv primită de fiecare reclamant în parte să fie calculată potrivit acordului părților ce vor stabili criteriile de cuantificare), instanța, văzând dispozițiile art.37 lit. g din CCM la nivel de ramură învățământ, va admite acțiunea reclamanților și va obliga pârâtul Colegiul Național " " la plata către aceștia a primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008, în limita sumei de 4,2 mii lei reprezentând venituri proprii ale pârâtului condamnat la plată, venituri disponibile la 30.06.2009, potrivit adeverinței nr.1436/08.2009 emisă de pârât, sumele urmând a fi actualizate la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe aud eclarat recurs reclamantul și pârâtul Colegiul Național " "
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că posibilitățile financiare ale sale, sunt foarte mici și nu au permis până în prezent achitarea primelor de vacanță în perioada 2005 - 2008.
În motivarea recursului, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a arătat că mod greșit instanța de fond, deși a admis in totalitate acțiunea, în dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Legal citați, pârâții intimați Inspectoratul Școlar Județean T și Ministerul Finanțelor Publice, au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la calitatea procesual pasivă a recurentului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea constată că, drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei titulară a obligației din raportul de drept material.
Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, privind drepturile salariale solicitate, drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ.
În ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ și consiliile locale de care aparțin, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Inspectoratul Școlar al Județului T, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât temeiul solicitării drepturilor bănești de către reclamanți este Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, care în art. 2 desemnează termenul de angajator și Inspectoratelor Școlare, acest contract fiindu-i opozabil.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, și va modifica sentința în sensul obligării la plata primelor de vacanță și a pârâților Primăria L, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea va respinge acest recurs, întrucât acesta are obligația de a achita primele de vacanță în temeiul art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului Colegiul Național " " declarat împotriva sentinței civile nr. 1882/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursul reclamantului recursul Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Modifică sentința în sensul obligării la plata primelor de vacanță și a pârâților Primăria L, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.01.2010
Tehnored. /2 ex./ 05.01.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
