Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROM ÂN I
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 214
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul în comuna, județul S, împotriva sentinței nr.45din8 ianuarie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 15.12.2008, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, jud. S, au solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești, respectiv sporul de vechime în procent de 25% (începând cu luna noiembrie 2005), premiul lunar în procent de 2%, premiul anual și îndemnizația de dispozitiv în procent de 25% din luna noiembrie 2005 și în continuare pe perioada mandatului de primar, respectiv viceprimar al comunei, jud. S, drepturi bănești reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că începând cu luna noiembrie 2005 și în prezent dețin funcția de primar, respectiv cea de viceprimar al comunei și au fost remunerați cu indemnizația lunară, deși funcțiile de primar și viceprimar sunt asimilate unui contract individual de muncă.
Se mai arată că la stabilirea indemnizației ce i s-a acordat s-au avut în vedere-/1998 neținându-se seama de Legea nr. 40/1991 referitoare la sporul de vechime, premiu anual și premiu lunar, drepturi ce se regăsesc în art. 14, 17, 18 din Legea nr. 40/1991. Potrivit art. 66 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, funcțiile de primar și viceprimar pot fi asimilate unor salariați cu contract de muncă, raportat la anexa 2/1 din Legea nr. 154/1998, modificată prin OG nr. 83/2000, salariul pentru munca prestată fiind denumit indemnizație lunară.
Au mai arătat că în baza Legii nr. 481/2004 republicată, privind protecția civilă, a Ordinului MAI nr. 718/2005 modificat și completat prin Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. 195/2007 și hotărârii consiliului local primarul și viceprimarul sunt de drept președintele, respectiv vicepreședintele comitetului local pentru situații de urgență, lucru ce implică prezența permanentă și efectivă pentru rezolvarea unor cazuri care se pot ivi pe raza administrativ teritorială a comunei.
Mai precizează reclamanții că art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din Ministerul Internelor și reformei Administrative, iar Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 496/2003, în art. 9 pct. 2 prevede în mod expres că indemnizația de dispozitivi se acordă și personalului civil din administrația publică locală.
Pârâtul Consiliul local al comunei, jud. S, legal citat, nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentința nr. 45 din 8.01.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, s-a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, reclamanții au declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, reclamanții au susținut că instanța de fond nu a dat relevanța cuvenită echivalenței absolute dintre funcțiile de demnitate publică (primar, viceprimar) și cea de salariat în sensul Codului muncii, pe de o parte și, implicit, între categoria juridico-fiscală de "indemnizație lunară" și cea de "salariu" în sensul clasic.
În acest sens, recurenții au susținut că indemnizația lunară/salariul, reprezenta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial: sporul de vechime în muncă, premiul lunar și premiul anual (art. 19 din legea nr. 154/1998 și art. 14, 17, 18 (1) din Legea nr. 40/1991 și art. 39 din Legea nr. 393/1994; că această ultimă reglementare instituie vechimea în muncă (ca pentru orice salariat) pentru durata exercitării mandatului de primar și viceprimar.
Examinând recursul de față, curtea îl constituie neîntemeiat.
Astfel, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanții având calitatea de primar, respectiv, viceprimar, nu au dreptul la sporul de vechime și premiile solicitate, întrucât conform art. 19 și 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație lunară ca unică formă de remunerare, fără acordarea sporurilor de care beneficiază persoanele salariale.
Corect s- reținut, de asemenea, că Legea nr. 154/1998, ca lege specială (de la care părțile nu pot deroga) nu poate fi aplicată trunchiat, cu completările din Legea nr. 40/1991, după cum susțin reclamanții, întrucât potrivit reglementărilor instituite de aceasta sunt exceptate categoriile de personal pentru care s-a instituit o reglementare specială (în speță, de demnitate publică), fiind aplicabile persoanelor cuprinse în sectorul bugetar.
Referitor la acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25% potrivit art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003 și Ordinului nr. 496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, emise de Ministerul Administrației și Internelor, instanța de fond a reținut că art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne; Serviciului de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prev. art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 5.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/2003.
Conform pct.9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor".
Aceștia "beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar".
Corect, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de fond constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau întruna din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr.138/1999.
Or, reclamanții, ca angajați ai primăriei pârâte fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în ceea ce îi privește.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr. 45 din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh.
Dact.
2 ex. 13.04.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Andrianu Virgil, Andrieș Catrinel