Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2173/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2173
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.252 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, G, și, prin reprezentant legal, domiciliată în -Scăieni,-,.9,.8, județ
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC prin administrator judiciar Insolvency Specialists, reprezentată de consilier juridic, conform deciziei nr.2 din data de 31 martie 2009 emisă de administratorul judiciar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, urmând ca instanța să dispună asupra oportunității menținerii suspendării sau dacă se impune continuarea judecății.
Instanța, având în vedere art.36 din Legea nr.85/2006 modificată prin Legea nr.277/2009 și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului.
Arată că drepturile pretinse de reclamanți pentru perioada 2005-2007 au fost introduse în salariu, inclusiv și pentru contravaloarea gaze naturale, încă din
perioada 1996 și că prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul se aplică și pentru sucursale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, G, -, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând într-un salariu minim pe ramura energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005,2006,2007,2008 ce reprezintă contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, la plata drepturilor bănești neacordate conform art. 178 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2004, 2005,2006, 2007 reprezentând contravaloarea a 2,500 - 4,00 mc. gaze naturale, și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că potrivit prevederilor contractului individual de muncă în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată mai beneficiază și de toate drepturile acordate pe baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pe baza probatoriilor cu acte administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.252 din data de 30 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților și neacordate reprezentând un salariu minim pe ramură energie electrică, termică pe anii 2005,2006,2007, ce reprezintă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă conform CCM la nivel de ramură, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Prin aceeași sentință au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă pentru anul 2008, privind drepturile bănești solicitate conform art.176 din CCM la nivel de ramură, reprezentând contravaloarea a 2,500- 4,000 mc. gaze naturale pentru anii 2005,2006,2007, iar capătul de cerere privind contravaloarea 2,400 - 4,000 mc. gaze naturale pe anul 2004 a fost respins ca fiind prescris.
Totodată, a fost respinsă ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Conform actelor existente la dosar (cărțile de muncă) reclamanții au fost salariații pârâtei, însa în perioada 2005-2008 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, contravaloare cotă gaze de 4000. în perioada sus-menționată.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.176 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă, în perioada 2005-2008 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite reclamanților contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, iar în ceea ce privește anul 2008, asemenea suplimentări salariale nu mai pot fi acordate, întrucât nu s-au mai prevăzut în pe anul 2008.
A apreciat instanța de fond cu privire la apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază, nu au putut fi avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Prin urmare, prima instanță, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramură și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea a 2,500 - 4,000. de gaze, întrucât din actele depuse la dosar nu a reieșit că reclamanții au dreptul la asemenea suplimentări salariale reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod procedură civilă, va modifică în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă pentru perioada 2005- 2007.
Totodată, va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.252 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, G, și, toți prin reprezentant legal, domiciliată în -Scăieni,-,.9,.8, județ
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă -iarnă 2005 -2007.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
a
Red.
Tehnored.
5 ex./26.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -; -
operator date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
