Pretentii civile. Speta. Decizia 2162/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2162
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1087/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în Târgoviște, - B, - 3A,. A,. 16, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, reprezentat de consilier juridic, conform delegației depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic, pentru recurentul pârât, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
La solicitarea instanței, precizează că nu există înregistrat pe rolul altei instanțe un dosar având aceleași părți cu prezentul.
Instanța ia act de declarația reprezentantului recurentului pârât, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului, iar pe fond, respingerea acțiunii, pentru motivele arătate în cuprinsul acestuia.
Arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că angajatorul nu era îndreptățit să procedeze la reținerea sumei de bani din salariul reclamantului, fără ca însă prin acțiunea introductivă, sau pe parcursul judecății să fie investită privind legalitatea deciziei de sancționare.
Mai precizează că decizia de sancționare a fost comunicată reclamantului, acesta recunoscând operarea salariului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1426/120 la data de 27.03.2009 la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i plătească suma de 85 lei reprezentând drepturi bănești care i se cuvin pe luna februarie 2009, precum și cheltuielile de judecată pe care le va efectua cu prezentul proces.
Motivând cererea, a arătat că, în luna februarie 2009 desfășurat activitate ca șef depozit în cadrul unității pârâte, iar acesta l-a penalizat cu suma de 85 lei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 268 alin.3 din Codul muncii, menționând că decizia de sancționare se comunică salariatului în 5 zile calendaristice de la data emiterii și pe prevederile art. 267 din Codul muncii.
A atașat cererii de chemare în judecată fluturașul cu salariul pe luna februarie 2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că suma ce se solicită a fi restituită reprezintă urmarea sancționării disciplinare a reclamantului în baza dispoziției nr.180/03.03.2009, că sancționarea a fost dispusă în baza referatelor 1419/30.01.2009 și 1420/31.01.2009, iar reclamantul nu s-a prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare, nu a semnat convocatorul și nu s-a folosit de dreptul legal de a-și formula apărările cu privire la acuzațiile ce i-au fost aduse.
A mai arătat că decizia i-a fost comunicată personal, însă a refuzat să o primească, i-a fost trimisă prin scrisoare recomandată, care l-a rândul ei nu a fost ridicată de către reclamant, motiv pentru care a fost returnată expeditorului.
S-au anexat întâmpinării copii de pe înscrisurile invocate în cuprinsul întâmpinării.
Pe baza probelor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1087 din data de 12 mai 2009, a admis cererea formulată de reclamantul G, domiciliat în Târgoviște, str. - B, -3,. A,.16, județul D, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, și a obligat intimata să-i restituie reclamantului suma de 85 lei, reținută din salariu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 180/03.03.2009 s-a dispus de către pârât sancționarea disciplinară a reclamantului cu reducerea salariului de bază cu 10 % pentru 3 luni, iar prima reținere din salariu în cuantum de 85 lei a avut loc în luna februarie 2009.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei sume, precizând că nu i-a fost comunicată decizia de sancționare, că s-au încălcat astfel prevederile art. 168 din Codul muncii și că nu a avut loc cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare.
În apărare, pârâtul a arătat că salariatul a refuzat primirea convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare, că nu a primit decizia de sancționare deși i-a fost comunicată personal și nu a ridicat scrisoarea recomandată care i-a fost trimisă prin poștă, expirând termenul de păstrare și fiind returnată expeditorului.
După cum se poate observa decizia de sancționare nu a fost contestată, urmând să se examineze dacă aceasta a fost în mod legal comunicată, deoarece în conformitate cu art. 268 alin.3 din Codul muncii, decizia produce efecte de la data comunicării, având implicații asupra momentului de la care se pot efectua reținerile din salariu.
În ce privește modalitățile de comunicare, art. 268 alin.4 din Codul muncii stabilește că decizia se predă cu semnătură de primire salariatului, ori, în caz de refuz prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
În literatura juridică au fost reținute și alte modalități de comunicare, respectiv prin condica de expediție sub luare de semnătură, atestarea primirii deciziei pe un exemplar al acesteia sub luare de semnătură sau prin modalitățile utilizate în cadrul procedurii de citare, conform art. 92 Cod proc civ.
În speță, prima instanță a apreciat că nu a avut loc comunicarea deciziei în conformitate cu prevederile de mai sus, deoarece scrisoarea recomandată a fost restituită.
Așa fiind, comunicarea deciziei de sancționare nu este valabilă, iar înștiințarea în orice altă modalitate a salariatului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare nu determină începerea curgerii termenului de contestare a măsurii și nu conduce la producerea efectelor juridice ale deciziei.
În lipsa unei comunicări valabile pârâtul nu era îndreptățit să procedeze la reținerea din salariu a sumei de 85 lei, astfel încât cererea a fost admisă și fost obligat pârâtul la restituirea acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgoviște,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat recurenta, că prima instanță la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză și care confirmă refuzul repetat al salariatului de se prezenta conform convocatorului în vederea efectuării cercetării disciplinare, cât și refuzul de a primi decizia de sancționare. În ceea ce privește decizia de sancționare, recurenta precizează că aceasta a fost comunicată reclamantului, însă acesta a refuzat să o primească, sens în care a fost trimisă cu scrisoare recomandată la domiciliul indicat, însă nici aceasta nu a fost ridicată, Serviciul de Poștă returnând-o expeditorului după expirarea termenului legal de păstrare.
A mai arătat recurenta că reținerea din salariul aferent lunii februarie 2009 a operat în 15.03.2009, data la care se face plata drepturilor salariale pentru luna februarie, conform nr.86/2005, data la care angajatorul îndeplinise toate procedurile de comunicare prevăzute de Legea nr.53/2003.
A mai susținut recurenta că admiterea cererii reclamantului este netemeinică și nelegală, restituirea sumei solicitată de reclamant neputând fi admisă atât timp cât aceasta nu a contestat decizia de sancționare și implicit aceasta nici nu a fost anulată de instanța de judecată.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp. art.3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că intimatul a fost sancționat disciplinar prin decizia nr.180 din data de 3 martie 2009, cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru trei luni, prima reținerea având în luna februarie 2009. Această decizie nu a fost contestată de către recurent.
Curtea constată că prima instanță a reținut în mod eronat că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării valabile a deciziei de sancționare, scrisoarea recomandată fiind restituită, motiv pentru care a apreciat, de asemenea, eronat că pârâtul nu era îndreptățit să procedeze la reținerea din salariu a sumei de 85 lei.
Potrivit art.268 alin.4 Codul muncii, comunicarea deciziei de sancționare disciplinară se predă personal salariatului cu semnătura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Din actele dosarului rezultă că intimatul a refuzat primirea actelor emanate de la recurentă, respectiv convocatorul pentru cercetarea disciplinară ( fila nr.22 dosar fond ), precum și decizia nr.180/03.03.2008 ( fila nr.14 dosar fond ).
În legătură cu decizia de sancționare, Curtea reține că, ulterior a fost predată de agentul poștal la domiciliul intimatului, scrisoarea recomandată, însă acesta nu a ridicat-o, expirând termenul de păstrare și fiind returnată expeditorului.
În aceste condiții, nu are relevanță faptul că decizia nu a fost predată personal intimatului, atâta timp cât s-a făcut dovada care incumba angajatorului, în sensul comunicării prin poștă la domiciliu, cu scrisoare recomandată, comunicarea socotindu-se îndeplinită în raport de exigențele disp. art.268 alin.4 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sunt întemeiate criticile invocate, sens în care, în conformitate cu disp. art.312 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința și apreciind că acțiunea este neîntemeiată, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1087/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în Târgoviște, - B, - 3A,. A,. 16, județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
red.
tehnored.MI
5 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
