Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2236/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2236
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 351 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în B, cartier 5,.14,. B,.46, județul B, domiciliat, în comuna, -.1.12, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant având cuvântul, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește recursul declarat de pârâtă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA ( fostă SA), solicitând obligarea societății pârâte la plata sumelor datorate în perioada 2006, 2007 ca și suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de salariu mediu de bază -- SA B, pentru sărbătorile de Paște și C, în perioada 2006-2007, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au motivat că au fost angajați la SC SA B, iar reclamantul este și în prezent angajat la SC SA.
Au precizat că pretențiile lor se limitează numai pentru perioada 2006-2007, precum și faptul că au primit drepturile salariale lunare conform și contractului individual de muncă, dar pe lângă aceste drepturi, trebuiau să mai primească și o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitatea, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drept consimțit de prevederile art.168 alin.1 din CCM pe anii 2003-2004-2005-2006-2007.
Au mai arătat că deși s-a negociat și s-a semnat Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2005-2006, 2007, nu au beneficiat de aceste sume, că pentru anul 2003 sumele datorate de către pârâtă au fost incluse în salariile primite de angajați, dar această prevedere a Ma fost negociată numai pentru perioada anului 2003, iar din noul an reclamanții nu au mai primit aceste suplimentări.
Au mai precizat că aceste suplimentări au fost negociate de către directorul general al și președintele și comunicate în teritoriu la fiecare punct de lucru, pentru fiecare an 2005-2007.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar carnetele de muncă în copii.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât sumele de bani menționate în acțiune cu caracter premial au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din art.168 alin1 din M și incluse în salariul de bază al fiecărui salariat fiind încheiat act adițional la.M pe 2003.
Pârâta a mai arătat că această formulare s-a păstrat și în M pe anul 2004, iar pe anul 2005, când s-a încheiat un nou M, s-a stipulat că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin1 al art.168 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în M pe anii 2006 si 2007.
A mai precizat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 din art.168 in anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele M, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Sindicatului -.în acest sens fiind și Decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 cu privire la intenția reală a părților la.M la adoptarea art.168 alin1 si 2 din
S-a mai arătat că drepturile suplimentare amintite în art.168 din M au ca punct de referință "salariul de bază mediu" și nu salariul mediu brut cum se susține în acțiunea introductivă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.351 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 3655 lei reprezentând primă de Paște 2006, C 2006, Paște 2007, C 2007, sumă calculată la salariul de bază mediu pe societate, sumă ce urmează a fi impozitată conform legislației în vigoare, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, a fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat plata suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 2006-2007 conform
Potrivit art.168 alin.1 din M, la nivel de societate pentru anii 2004-2007 salariații SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, fosta SC SA, iar potrivit art.155 din M, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum si alte adausuri.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul pe unitate încheiate pe anii 2003-2007.
Instanța de fond a mai reținut că în M pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu I, iar în M pe anul 2005 s-a stipulat la art.168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 -2007 primelor de Paște și C în salariul de bază.
Tribunalul a considerat că nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA formată din reprezentanți ai societății și ai I - prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 si 2 din M la nivel SA încheiate în perioada 2004 -2007 de care se prevalează pârâta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme pârâta nu a dovedit că primele de Paște și C 2006-2007 prevăzute la art.168 alin1 din M pe anii 2006-2007 ar fi fost acordate prin includerea în salariul de bază pe anii respectivi.
În ceea ce privește cuantumul acestor prime, conform art.168 alin1 din M, acestea sunt în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SA și nu în cuantum de un salariu mediu brut.
În aceste condiții, instanța de fond a avut în vedere la stabilirea concretă a cuantumului primelor cele menționate de pârâtă în adresa nr.34094/20.11.2008( fila 52 dosar fond).
În acest sens, tribunalul a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Cu privire la acțiunea reclamantului, instanța de fond a dispus respingerea acesteia ca nefondată, întrucât în perioada pentru care acesta a solicitat suplimentari salariale reprezentând prime Paști, C, respectiv 2006-2007, nu mai era salariatul societății pârâte așa cum rezultă și din carnetul de muncă al acestuia, contractul de muncă la societatea pârâtă fiind încetat din 31.10.2005.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul său pârâta susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimaților-reclamanți.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007 la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamanților, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul "per a contrario".
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către
reclamanți cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimații-reclamanți, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 351 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în B, cartier 5,.14,. B,.46, județul B, domiciliat, în comuna, -.1.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./16.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
