Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2235/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2235
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 56 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC " " SA, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea, având în vedere modificările aduse art.35 din Legea 85/2006 și de asemenea, având în vedere că în prezenta cauză a fost declarat recurs numai de către societatea debitoare, constată că nu mai subzistă motivele pentru suspendarea cauzei în temeiul disp.art.35 din Legea 85/2006.
Totodată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată
pârâta la plata către fiecare reclamant drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform prevederilor art.176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru perioada solicitată au avut calitatea de salariați ai pârâtei, conform mențiunilor din carnetele de muncă.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au arătat că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au anexat, respectiv: copiile cărților de muncă, copii extras din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, actul adițional înregistrat la sub nr.397 din 12.02.2007, copia sentinței civile nr.6551/2008 pronunțată de Tribunalul Gorj.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.56 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a primei de aprovizionare toamnă-iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură calculată la nivelul fiecărui an, în funcție de perioada efectiv lucrată, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007, se prevede în mod expres "cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract. "
A mai reținut instanța de fond că, deși a fost legal citată, pârâta nu si-a formulat apărarea, sarcina probei revenind angajatorului conform art.287 Codul Muncii, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut, pentru perioada menționată calitatea de salariați la SA B, că, deși erau îndreptățiti la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art.243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a apreciat de instanța de fond că pârâta nu a respectat prevederile disp. art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și în consecință, a admis acțiunea precizată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă, sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul Muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea și va exonera pârâta de plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul social în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocatură -, cu sediul în B, str.- nr.19, etaj.3,.7, sector I, prin administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 56 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată și exonerează pârâta de plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./07.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond- R;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
