Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2371/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2371
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.465 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, A, ta, G, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în P,-, -.11,.A,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți, G, A, ta, G, toți prin avocat, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârât SC SA, având cuvântul precizează că cea de-a doua cerere de recurs reprezintă o completare a cererii principale de recurs.
Așadar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea societății la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionare toamnă-iarnă, în principal, ca prescris, în subsidiar ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca fiind neîntemeiat, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, față de împrejurarea că în mod corect instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei raportul de expertiză, pagina 5, în care se menționează faptul că reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în contractul de muncă la nivel de ramură, iar cu privire la telexul despre care se face vorbire arată că acesta nu are relevanță în cauză.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, G, A, ta, G, au chemat în judecată pârâta SA B, pentru a fi obligată la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, conform art.176 din contractul colectiv pe ramură, la valoarea actualizată în raport de inflație.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că în perioada în litigiu nu li s-au plătit suplimentele salariale conform prevederilor contractului colectiv de muncă, la nivelul unui salariu minim pe ramură, obligație expres prevăzută în contractul colectiv de muncă pentru care unitatea pârâtă nu s-a conformat, suplimentări salariale care sunt prevăzute și pentru sărbătorile de Paști și
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea acțiunii ca prescrisă prin împlinirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art.283 lit. e din Codul muncii, s-au fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, iar pe fond, ca neîntemeiată deoarece astfel de suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază încă din anul 1998 ca și în anul 2003 și ulterior.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și cu expertiză de specialitate.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.465 din 18 februarie 2009 a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și cea privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, deoarece nu este incident în cauză termenul de prescripție de 6 luni invocat, ci acela de 3 ani conform art.283 lit.d din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale suplimentare, iar reclamanții au fost salariații societății pârâte, calitate în virtutea căreia sunt îndreptățiți să formuleze o astfel de acțiune prin care să pretindă astfel de drepturi.
Pe fond, acțiunea a fost admisă față de probele administrate în cauză din care rezultă că în raport de prevederile contractului colectiv de muncă reclamanții erau îndreptățiți la suplimentările salariale prevăzute în acest contract, care nu le-au fost achitate, contract care este opozabil pentru toate părțile.
Împotriva acestei hotărâri societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii privind acordarea suplimentărilor salariale solicitate prin acțiune, totodată reiterând și excepțiile invocate la fond.
Criticând sentința, pârâta a susținut că suplimentările salariale solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază primit de către reclamanți începând din anul 1998 și anul 2003, odată cu majorările salariale, inclusiv a salariului de bază, astfel că admiterea acțiunii este greșită, iar excepțiile invocate fiind de asemenea fondate față de prevederile legale în materie.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, constată că recursul de față este nefondat.
Referitor la excepțiile invocate este de observat că termenul de prescripție privind introducerea acțiunii pentru acordarea suplimentărilor salariale nu este de 6 luni ci de 3 ani conform art.283 din Codul muncii, deoarece se solicită drepturi salariale, iar pe de altă parte, reclamanții au vocația să formuleze o astfel de acțiune în calitatea lor de foști salariați, iar unii dintre ei având această calitate și în prezent.
Pe fond, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică deoarece potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv pe societate reclamanților li se cuvin suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C în raport de salariul mediu pe societate pe luna anterioară acestor sărbători și care nu au fost incluse în salariile primite, ci numai în anul 2003, în continuare fiind incidente dispozițiile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe societate cu privire la obligația pentru unitate de plată a acestor suplimentări salariale în favoarea reclamanților.
Așa fiind, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, astfel că recursul de față urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.465 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, A, ta, G, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în P,-, -.11,.A,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
fiind în concediu de studii,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./08.01.2010
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond - ta;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
