Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2381/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2381/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.275/F din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL COMUNEI DE și CONSILIUL LOCAL DE vând ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 noiembrie 2009, pârâtul intimat Consiliul Local al comunei de Cîmpie a trimis prin fax întâmpinare.
De asemenea, se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ. din lipsa părților, la data de24 septembrie 2008, rămânând în nelucrare mai mult de un an din vina părților, situație în care curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se constata în speță incidența perimării.
Raportat la această situație, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 248, art. 252 pct. 1 și 2 Cod proc. civilă, invocă excepția perimării prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.275/F din 21.05.2008 pronunțată de tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- a fost respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților PRIMARUL COMUNEI DE CÎMPIE și CONSILIUL LOCAL DE CÎMPIE pentru perioada 01.05.2004-18.03.2005 și respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată pentru perioada 18.03.2005 la zi și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că față de excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din 19 mai 2008, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, având în vedere dispozițiile art.1 și ale art.3 din Decretul nr.167/1958, precum și dispozițiile art.283 alin.2 din Codul Muncii care statuează că dreptul la acțiune având un caracter patrimonial se stinge în termen de 3 ani prin neexercitarea sa. Cum drepturile salariale solicitate prin prezenta acțiune înregistrată pe rolul tribunalului la data de 18 martie 2008, vizează și perioada cuprinsă între 01.05.2004-18.03.2005, respectiv pentru mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune al reclamanților este stins prin neexercitarea sa, odată ce reclamanții nu au făcut dovada suspendării acordării acestor drepturi categoriei de personal din care face parte, sens în care, va respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Examinând pe fond pretenția dedusă judecății, s-a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din rândul personalului contractual, angajator fiind Primăria Comunei de Cîmpie, pe postul bibliotecar a, conform contractului individual de muncă nr.2559/15.10.2004 începând cu data de 15.10.2004, pe postul de referent, conform contractului individual de muncă nr.109/20.01.2004 începând cu data de 14.01.2004, pe postulmuncitor calificat-șofer, conform contractului individual de muncă nr.4/3.01.2006 începând cu data de 03.01.2006, iar drepturile salariale le sunt stabilite în baza OUG nr.24/2000. Alte acte normative care reglementează drepturile și obligațiile părților din prezenta cauză sunt Codul Muncii și CCM unice la nivel național, pentru anii 2004-2007.
Susținerile reclamanților în sensul că, pe lângă drepturile bănești prevăzute în OUG nr.24/2000, sunt îndreptățiți să beneficieze și de indemnizația de dispozitiv reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și de pct.9.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr.275/2002 al Ministrului de Interne, care cuprinde Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, așa cum a fost modificat și completat de Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor (în prezent Ministrul Internelor și Reformei Administrative), nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează.
Tribunalul reține că Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salarialepersonalului civil din aceste instituțiiiar, prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, act normativ caredoar interpreteazădispozițiile Legii nr.138/1999 și nu prevede drepturi salariale noi, altele decât cele prevăzute în legea în aplicarea căreia a fost emis acest act normativ.
Drepturile salariale ale reclamanților nu sunt stabilite în baza Legii nr.138/1999, ci conform OUG nr.24/2000, astfel că aceștia beneficiază doar de drepturile salariale prevăzute în acest ultim act normativ, nu și de cele prevăzute în Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.275/2002, chiar dacă în pct.9.2 din Normele metodologice se arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea " în domeniul administrației publice", deoarece dispozițiiledin acest ordin se aplică doar personalului civil salarizat potrivit Legii nr.138/1999.
Aceasta întrucât, prin Ordinul nr.496/28.07.2003, nu s-au acordat drepturi salariale noi întregului personal civil din administrația publică, ci doar a fost interpretată detaliat dispoziția art.13 din Legea nr.138/1999, în contextul în care fostul Minister de Interne s-a comasat cu fostul Minister al Administrației, prin OUG nr.63/2003 și, în urma acestei comasări, o parte din personalul civil care, anterior, activa în cadrul Ministerului d e Interne și în instituțiile publice de ordine publică și siguranță națională,după comasare, potrivit art.14 din OUG nr.63/2003 și respectiv art.3 din OUG nr.30/2007,activează în "domeniul administrației publice" deșieste salarizat conform Legii nr.138/1999.
În timp ce, fostul Minister de Internenu avea atribuții în domeniul administrației publice, atribuțiile acestui minister fiind clasificate astfel: atribuții privind asigurarea respectării legilor, a ordinii și liniștii publice; atribuții privind prevenirea și stingerea incendiilor; atribuții privind activitatea de pașapoarte, controlul trecerii frontierei; atribuții cu privire la arhivele statului; alte atribuții,după comasarea celor două ministere, potrivit art.14 din OUG nr.63/2003 și apoi art.3 din OUG nr.30/2007, Ministerul Administrației și Internelor(MAI) devenit, prin OUG nr.30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative(MIRA), are atribuțiiatât în domeniul administrației publice cât și în domeniul ordinii și siguranței publice( a) "în domeniul administrației publice"; b) "în domeniul ordinii și siguranței publice" și c) "alte atribuții"),în consecințăo parte din personalul civilcare, anterior, făcea parte din cadrul Ministerului d e Interne și activa în domeniul ordinii publice și siguranței naționale,după adoptarea OUG nr.63/2003,activează în"domeniul administrației", cum este, de exemplu, personalul civil (personal contractual și funcționari publici) din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Civilă, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și instituțiile deconcentrate ale acestora care, anterior, făceau parte din fostul Minister de Interne, potrivit Legii nr.40/1990.
În acest sens sunt și dispozițiile art.16 alin.3 din OUG nr.63/2003, potrivit cărorapersonalul Ministerului Administrației și Internelor(MAI), compus din: funcționari publici, funcționari publici cu statut special - polițiști, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract se supune prevederilor legale care îi reglementează activitatea iar, potrivit art.17 personalul ministerelor unificate se transferă în interes de serviciu și se numește pe funcții la MAI și beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat,de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Aceleași dispoziții sunt reluate și în cuprinsul art.17-24 din OUG nr.30/2007 prin care s-a realizat o nouă reorganizare a Ministerului Administrației și Internelor, fostul MAI devenind Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), în subordinea noului minister fiind trecute și Administrația Națională a de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Rezultă clar că, după unificarea celor două ministere, va beneficia de indemnizația de dispozitiv doar personalul care a beneficiat și anterior de această indemnizație, stabilită potrivit legii de salarizare aplicabilă, indemnizație care a fostaprobată în cuprinsul bugetului instituțieidin care a făcut parte, precum și personalul angajat ulterior care este salarizat potrivit Legii nr.138/1999.
De altfel, Ordinul nr.496/2003, pentru completarea Ordinului nr.275/2002, adoptat imediat după intrarea în vigoare a OUG nr.63/2003, a fost emis tocmai pentru lămuri salarizarea personalului civil preluat de MAI care, în noile condiții de organizare, nu-și mai desfășoară activitatea "în domeniul ordinii publice" ci "în domeniul administrației publice", deoarece Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.275/2002, fiind adoptate anterior, făceau referire doar la personalul civil din instituțiile cu activitate "în domeniul ordinii publice și siguranței naționale".
Deși reclamanții fac parte din personalul civil ce își desfășoară activitatea "în domeniul administrației publice", cum salarizarea acestora nu se realizează în baza Legii nr.138/1999, ci în baza altui act normativ, OUG nr.24/2000, nu sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și de pct.9.2 din Ordinul nr.275/2002, așa cum acesta a fost completat de Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art.47 din Legea nr.138/1999 care reglementează drepturile salariale ale personalului civil din noul MIRA și nu salarizarea personalului civil din instituțiile și autoritățile administrației publice locale. Cum în art.47 din Legea nr.138/1999 se arată că personalul civil din minister, în prezent MIRA(fără să fie explicat din cine este format personalul civil din minister) beneficiază, pe lângă drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, adică Legea nr.138/1999, prin Ordinul nr.496/2003 a fost interpretată și această dispoziție din lege în sensul că: a fost definită expresia de "personal civil" și s-au indicat care sunt "unele drepturi salariale din legea nr.138/1999" de care beneficiază personalul civil, în sensul că personalul civil care activează în minister" în domeniul administrației publice",beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din legea, adică de indemnizația de dispozitiv.
Considerentele pentru care legiuitorul a acordat indemnizația de dispozitiv doar pentru personalul civil angajat în minister; în sensul de unitate cu personalitate juridică - angajator și personalului civil din fostul MI care, în prezent,activează "în domeniul administrației publice" la nivel local, țin de politica salarială a statului.
Principiul nediscriminării invocat de către reclamanți nu presupune egalitate de tratament pentru toți angajații ce își desfășoară activitatea "în domeniul administrației publice", domeniu care cuprinde un număr mare de instituții, servicii diferite, funcții ce presupun activități și calificări diferite, ci acest principiu presupune acordarea unui tratament egal pentru persoanele aflate în aceeași situație sau în situații comparabile, fiind posibilă existența de diferențieri între angajații aceleiași instituții.
În speță, tratamentul salarial diferit al reclamanților față de angajații ce-și desfășoară activitatea în minister și față de personalul civil din cadrul Primăriei B preluat de fostul MI (Serviciul Public Comunitar de evidență a persoanei) este justificat obiectiv, aceste categorii de personal desfășurând activități diferite, astfel că nu se realizează un tratament discriminatoriu.
Chiar dacă pârâtul Primarul Comunei de Cîmpie arată că este de acord cu admiterea acțiunii, menționând că în acest sens sumele necesare au fost incluse în bugetul local al comunei de Cîmpie pe anul 2008 și aprobate de Consiliul Local prin Hotărârea nr.1/18.02.2008 privind aprobarea bugetului local al comunei de Cîmpie pe anul 2008, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată în lipsa justificării exprese în sensul invocat de reclamanți. Din cuprinsul Hotărârii Consiliului Local în discuție și a anexelor acestuia rezultă că sumele aprobate de Consiliul Local sunt pentru acordareaaltor sporuri, fiind cuprinse la indicator"Alte sporuri". Inexistența destinației specifice "spor de dispozitiv" exclude asimilarea dreptului pretins (acordarea sporului de dispozitiv) cu cel la care face referire actul autorităților publice locale enunțat (alte sporuri).
Cum acordarea indemnizației de dispozitiv pentru reclamanți nu își are izvorul nici în vreun contract colectiv de muncă, acțiunea acestora de obligare a angajatorului la plata sumelor de bani ce reprezintă echivalentul acestei indemnizații apare ca neîntemeiată și a fost respinsă, în baza art.154-157 și art.269 din Codul muncii.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanți, iar soluționarea recursului a fost suspendată la data de 24 septembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod pr. Civ.
Având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, în ședința publică de astăzi a fost invocată, din oficiu, excepția perimării recursului.
În consecință, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 249-252 Cod pr. Civ, Curtea de Apel va constata perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimarea recursului declarat de reclamanții, șiîmpotriva sentinței civile nr. 275 din 21.05.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
7 ex./24.11.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
