Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 251
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI cu sediul în B, sector 1, B-dul - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 1868 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă nr. 627, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, - domiciliat în M,-,.3, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă nr. 143, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, G domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în comuna G, sat G, județul D, domiciliat în M,-,. 20,.B,.4,.38, județul D, - - domiciliat în M,-, -D,.2,.12, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, - - domiciliat în comuna, sat - - nr. 6, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -D,.2,.11, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat nr. 346, județul D, domiciliat în M,-, -.3,.A,.3,.10, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, județul D, - domiciliat în M,-, -.A,.2, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași nr. 268, județul
D, G domiciliat în comuna, sat Colibași nr. 111, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -.1, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D, domiciliat în M,-,. 29,.A,.2,.11, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, -.1, județul D, domiciliat în M,-, județul D, - domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat - - nr. 127, județul D, - domiciliat în comuna, sat, județul D, G domiciliat în comuna, sat de, județul D și cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură - cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 2..2,.5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea avocatului, apărător al intimaților, -, G, - -, - -, -, G, -, -, la care a anexat chitanța nr. 73 din 05.02.2009 privind plata onorariului de avocat și împuternicirile avocațiale nr. 432/21.12.2008, 610/2.02.2009 și 613/5.02.2009.
Totodată, se mai învederează că s-a depus la dosar cerere formulată de recurenta-pârâtă SC SA - Membru GRUP, prin care solicită să se dispună comunicarea tuturor actelor de procedură, precum și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.(2) Cod pr.civilă.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 alin.(2) Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4398/120/31.07.2008, reclamanții, -, G, - -,
, - -, -, G, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite pe anii 2005 - 2007 și neacordate,
reactualizate cu indicele de inflație reprezentând suplimentarea salarială pentru sărbători de Paște și C prevăzute de art.168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Motivând cererea în fapt, reclamanții au arătat că sunt salariații societății pârâte, la punctul de lucru M și nu au primit suplimentările salariale pentru Paște și C, conform art.168 alin.1 din CCM, pe anii 2005-2007, calculate la salariul mediu de bază la nivel de.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate și pe dispozițiile art. 166, 282,283,285 - 291 din Codul Muncii.
În dovedirea cererii promovate petenții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
S-a mai susținut de pârâtă prin întâmpinare că pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției rele a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004, art. 168 alin. 1 din CCM a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către pârâtă că este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004 - 2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, fiind stabilite prin adresa nr. 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
A mai precizat pârâta, că promovarea unor astfel de acțiuni este prematură în raport cu prevederile contractuale, care eventual ar justifica dreptul la acțiune.
Dacă s-ar admite ipotetic faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, arată intimata, oricum dreptul de a
formula prezenta acțiune, nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Totodată, pârâta a arătat că potrivit art.1 al art.168, teza finală, text modificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente: Paște și
Cum aceste negocieri nu au avut loc, pârâta a apreciat că nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
S-a solicitat proba cu înscrisuri precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul Adițional la CCM, încheiat în anul 2003, Anexa nr. 2 - CCM la nivelul anului 2004, Anexa nr. 3 - CCM la nivelul anului 2005, Anexa nr. 4 - CCM la nivelul anului 2006 și 2007; Anexa nr. 2 la CCM, Decizia Comisiei Paritare nr. 3793 din data de 18.06.2007, Nota comisiei Paritare nr. 5140 din 31.08.2007, Sentința civilă nr. 684/14.07.2005, adresa nr. 2022 din 04.09.2007.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare conexarea la dosarul cauzei și a altor cauze, arătând că art.164 Cod procedură civilă prevede că, având în vedere legătura strânsă dintre obiectul și cauza unor pricini pendinte, reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea fiecărui judecător, așa încât conexarea cauzelor reprezintă o măsură utilă justiției, fiind o chestiune de bună administrație în raport cu numărul litigiilor precum și cu probatoriul care urmează a fi administrat în fiecare dintre ele.
Mai mult, a arătat pârâta, scopul conexării este acela de a se evita hotărâri contradictorii cu privire la aceeași problemă juridică, iar în situația de față se impune soluționarea unitară a cererilor formulate de reclamanți.
Astfel, în ședința publică din data de 13.11.2008, instanța de fond apreciind că între pricini există o strânsă legătură și în vederea unei mai bune administrării a probelor, în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, a dispus conexarea la dosarul nr-, a cauzelor civile nr.: - -reclamant G și - - reclamant.
Cu referire la dosarele conexate, instanța de fond a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumelor de bani astfel cum au fost solicitate prin acțiunea promovată de fiecare reclamant în parte, aceste suplimentări reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate pe anii 2005 - 2007 și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp, în raport cu rata inflației.
Cererile formulate de reclamanții ale căror cauze s-au conexat la prezenta cauză, au avut aceeași motivare în fapt și în drept cu cea formulată de reclamanții din cauza civilă înregistrată sub nr-, aceștia solicitând în dovedirea cererilor proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că sumele solicitate de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din
neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Tot prin întâmpinare, pârâta a făcut precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, iar la termenul de judecată din data de 10.04.2008 s-au depus de pârâtă: actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA, înregistrat la sub nr. 8080/23.05.2000, anexa nr. 1 la actul adițional, anexa nr. 2 la actul adițional, anexa nr. 1 bis la actul adițional.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1868 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, - -, - -, -, G, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale solicitate, calculate conform art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, în raport de timpul efectiv lucrat și reactualizat cu indicele de inflație, la momentul plății, a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanții reprezentați de avocat,câte 200 lei pentru fiecare reclamant și 1000 lei către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunile conexate, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paște și C pentru perioada 2005 - 2007 și diferența dintre salariul minim pe unitate și cel primit efectiv de petenți, cu cheltuielile de judecată aferente.
În urma probelor administrate cu înscrisuri, actele contabile depuse de pârâtă, copiile contractului colectiv de muncă și ale contractelor individuale de muncă ale reclamanților, expertiza contabilă de specialitate, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, pretențiile acestora nefiind acordate de pârâtă pentru perioada 2005-2007.
Astfel, chiar dacă pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paște și C au fost incluse, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005 și până în anul
2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta.
Cum prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajaților săi, potrivit art.269 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În caz de refuz, salariatul se poate adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului îl constituie dispozițiile art.269 Codul Muncii, pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, actele adiționale la acesta, precum și a contractelor de muncă individuale ale salariaților.
De asemenea, a mai reținut de instanța de fond, că răspunderea unității pârâte este angajată față de reclamanți și în baza art.7 (2) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale - prime de Paște și C și diferențe salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Ori, contractul individual de muncă decurge din prevederile contractului colectiv de muncă, fiind un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți, salariații îndeplinindu-și sarcinile de muncă, în timp ce angajatorul a încălcat drepturile lor salariale, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea așa cum s-a arătat mai.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art.168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe
unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art.168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art.168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar și necontrazis de recurentă.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avute în vedere disp. art.168 din CCM, instanța având în vedere aceste dispoziții la stabilirea întinderii drepturilor solicitate de către reclamanți.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC - GRUP, prin reprezentant legal ȘI cu sediul în B, Bd. - -- House nr. 4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1868 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă nr. 627, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, - domiciliat în M,-,.3, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă nr. 143, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, G domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în comuna G, sat G, județul D, domiciliat în M,-,. 20,.B,.4,.38, județul D, - - domiciliat în M,-, -D,.2,.12, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, - - domiciliat în comuna, sat - - nr. 6, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -D,.2,.11, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat nr. 346, județul D, domiciliat în M,-, -.3,.A,.3,.10, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în M,-, județul D, - domiciliat în M,-, -.A,.2, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași nr. 268, județul D, G domiciliat în comuna, sat Colibași nr. 111, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-, -.1, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D, domiciliat în M,-,. 29,.A,.2,.11, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, -.1, județul D, domiciliat în M,-, județul D, - domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat - - nr. 127, județul D, - domiciliat în comuna, sat, județul D, G domiciliat în comuna, sat de, județul D și cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură - cu sediul în Târgoviște, str. - -,. 2..2,.5, județul
Obligă recurenta-pârâtă la 17.500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, -, G, - -, - -, -, G, -, -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./13.02.2009
dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
