Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2603/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2044/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2603/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, a a, (), a, a, a, C, C, ta, (), împotriva sentinței civile nr.1156/16.02.2007 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41886/3/LM/2006 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsă fiind ceilalți recurenți-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-reclamantă a formulat cerere de rectificare citativ, cerere înregistrată la dosar la data de 15.04.2009, după care,
Recurenta-reclamantă depune la dosar înscrisuri privind calitatea procesuală și solicită ca judecata să se desfășoare și în lipsă. De asemenea solicită ca actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Curții Constituționale, Palatul Parlamentului, Calea 13 nr.2, sector 5.
Curtea invocă, din oficiu, excepția nulității recursului, ca nefiind motivat.
Recurenta-pârâtă solicită respingerea excepției.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1156/16.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, admis excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice și, în consecință, a respins actiunea formulată de reclamanti în contradictoriu cu acest parat si a respins ca neintemeiate pretentiile reclamantilor, a a, (), a, a, a, C, C, ta, (), in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul
În considerente a reținut că intre reclamanti si paratul Ministerul Finantelor Publice nu exista raporturi juridice, motiv pentru care nu exista identitate intre acest parat si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, fapt care a determinat admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a retinut dispozitiile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, articol introdus prin OUG nr.83/2000 ce a intrat în vigoare de la data de 1.01.2001, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz, indemnizația de încadrare brută lunară, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art. III alineat. 2 din OUG nr. 33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2003 aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă", din Legea nr 50/1996 iar prin Legea nr. 386/2001 s-a dat un nou cuprins numai alin. 3 al art. III din această ordonanță, prevăzându-se că "pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 237/2000".
Prin OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut, la art. 50 alin. 2, că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești [.], cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Rezultă deci că dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul la prima de concediu al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi au fost abrogate implicit la data de 1 ianuarie 2003 când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Totodată, în considerarea dispozitiilor art. 329 al. 3 teza II cod procedură civilă, instanța are în vedere și Decizia nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație în dosarul nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii. Prin această decizia s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
Pentru a se pronunța astfel, ÎCCJ a reținut că "de la 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41^1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă".
S-a mai arătat în considerentele acestei decizii faptul că "succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 41^1 alin. 1, fost introdus în această lege prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 și și-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 41^1 alin. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe. Așa fiind și cum, în raport cu principiul neretroactivității legii civile, înscris în art. 15 din Constituție și în art. 1 din Codul civil, dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu au putere retroactivă, rezultă că dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art. 41^1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin art. I pct. 38 din OG nr. 83/2000, a existat numai în perioada anilor 2001 - 2002".
In consecinta Tribunalul a respins pretentiile reclamantilor.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții, a a, (), a, a, a, C, C, ta, (), înregistrat pe rolul Curtii de Apel B sub nr-.
Recursul formulat nu a fost motivat.
Intimatii nu au formulat intampinare.
In sedinta publica de la 22.04.2009, Curtea a invocat din oficiu nulitatea recursului fata de lipsa motivarii.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva exceptiei invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Nemotivarea în termenul legal atrage nulitatea recursului, cu excepția cazurilor în care se invocă motive de ordine publică, astfel cum dispun prevederile art.306 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentIor, potrivit dovezilor aflate la dosarul instanței de fond la data de 21.03.2007, termenul pentru depunerea motivelor de recurs, de 10 zile de la data comunicării, calculat, conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, pe zile libere, expirând la data de 1 aprilie 2007.
Prin raportare la această din urmă dată, faptul ca recurentii nu au formulat motivele de recurs in termenul legal, nefiind invocate nici motive de ordine publică, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, determina admiterea excepției invocat, Curtea urmand sa constate nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentii-reclamanti, a a, (), a, a, a, C, C, ta, (), împotriva sentinței civile nr.1156/16.02.2007 pronunțata de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41886/3/LM/2006 în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /Tehnored:
2 EX./30.04.2009
Jud. fond: / a
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
