Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.309
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1701 din data de din data de 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - din P, -,.37 K,.3, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentantă de avocat, din Baroul Prahova și intimații-reclamanți, și, toți reprezentanți de avocat -, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în copie, împuternicirea avocațială și adresele nr.2919 din 12 noiembrie 2007 (6576/12.11.2007) și nr.3081 din 28 noiembrie 2007 (6942/28.11.2007) emise de SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat - pentru intimații-reclamanți depune la dosar împuternicirea avocațială nr.18 din 10 martie 2008 și întâmpinare, un exemplar de pe aceasta fiind comunicată și recurentei-pârâte prin apărătorul său legal. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca fiind prescrisă.
- 2 -
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării drepturilor salariale solicitate raportate la salariul de bază mediu.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
Avocat - având cuvântul pentru intimații-reclamanți arată că potrivit disp. art. 166 alin.1 Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Referitor la adresele depuse la dosar de recurenta-pârâtă arată că acestea nu pot fi avute în vedere, întrucât nu sunt semnate de angajator și reprezentantul sindicatului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1701 din 27 decembrie 2007 Tribunalului Prahova, constată:
Reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu au fost acordate și ca atare, pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație cate s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis acțiunea formulată de reclamanții, și și a dispus obligarea pârâtei
- 3 -
să plătească reclamanților suma de 5630 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005, 2006 și C pentru anii 2004, 2005.
De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, câte 500 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând onorariul apărătorului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 stabilește la art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la aliniatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004-2007 au menținut numai alin.1 al art. 168, iar aliniatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Astfel, instanța de fond a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu, din contractele colective de muncă aferente anilor 2004-2007 rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, s-a apreciat că nu este cazul efectuării unei expertize nici pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate, întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr. 1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă că, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004-2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că acțiunea reclamanților este prescrisă față de disp. art. 283 alin.1 lit 2 Codul muncii
Pe fond, soluția este criticată în sensul că în mod greșit i-au fost acordate reclamantului sume de bani care potrivit CCM pe anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Că, este așa, rezultă din faptul că disp. art. 168 alin.2 ale CCM pe anul 2003 au fost preluate ad literam în CCM încheiate succesiv pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În același sens s-a pronunțat și Comisia formată din reprezentanții SC SA și care mai întâi au emis o informare în acest sens
- 4 -
la 18.06.2007, iar la 31.08.2007 au încheiat o notă vizând situația primelor de Paști și de C prev. de art. 168 din CCM.
Ultima critică a recursul se referă la faptul că, deși instanța de fond a reținut că aceste prime sunt egale cu un salariu de bază mediu pe societate în mod greșit a admis acțiunea, acordând sume echivalente cu salariul mediu brut, incluzându-se astfel alături de salariul de bază și sporurile, situație care este contrară prevederilor CCM din perioada 2004-2007.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrările dosarului, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentelor ca vor fi arătate în continuare:
Critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Astfel, conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respins, întrucât primele de C pe anul 2004 și 2005 și de Paște pe anul 2005 și 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005 și 2006, pentru că o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele
- 5 -
de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat, nefiind încheiate nici acte adiționale la contractele individuale de muncă în acest sens.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paști au fost efectiv acordate.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și un salariu mediu brut pe SNP care în mod firesc include și sporurile, ori acestea nu au fost avute în vedere nici în CCM și nici în negocierile cu sindicatele.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la dosar, rezultă că salariul de bază mediu în luna martie 2004 fost de 790 RON, iar în noiembrie de 799 RON, pe anul 2005 în luna aprilie salariul mediu de bază a fost de 850 RON, iar în luna noiembrie de 927 lei și pe anul 2006 în luna martie salariul mediu de bază a fost 1047 lei, iar în luna noiembrie 1160 lei.
Față de aceste cuantumuri sumele datorate reclamantului cu titlu de primă C 2004 și 2005, primă de Paști 2005 și 2006, astfel cum s-a solicitat prin acțiune totalizează suma de 3623 lei (RON) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
În raport cu cele reținute mai sus în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta față de fiecare dintre reclamanți la 3623 lei.
Se vor menține restul dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1701 din data de din data de 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați-reclamanți,
- 6 -
, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - din P, -,.37 K,.3, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de fiecare dintre reclamanți la 3623 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red./
3 ex./03.04.2008
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
