Pretentii civile. Speta. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.308
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1610 din data de din data de 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (), domiciliat în P,-,.7B,.A,.1,.4, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă ().
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în copie, adresele nr.2919 din 12 noiembrie 2007 (6576/12.11.2007) și nr.3081 din 28 noiembrie 2007 (6942/28.11.2007) emise de SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca fiind prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării drepturilor salariale solicitate raportate la salariul de bază mediu.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta () a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8180 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2007 actualizată cu indicele de inflație aferent.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariata SC SA în perioada 1986-25.03.2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art.III alin.3, beneficia,pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005-2006 acesta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C pentru perioada 2004-2006 și de Paște pentru perioada 2005-2007 care se ridică la suma totală de 8180 lei.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte și expertiză salarizare.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 fiind emisă o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus Contractul colectiv de muncă, sentința civilă nr.604/14.07.2005 a Tribunalului Prahova, sentințele civile nr.637/2007, 1084/2007.
Prin sentința civilă nr.1610 din 11.12.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâta SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8180 lei reprezentând suplimentări salariale conform CCM pentru perioada 2004-2007, respectiv C 2004-2006 și Paște 2005-2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s- reținut că,așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 25.10.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza disp.art.137 Cod procedură civilă instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SA în perioada 1986-25.03.2007,când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2007, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 8180 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și Paște.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pentru motivele expuse, prima instanță în baza prevederilor art.161 alin.1 din Codul Munciia admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 8180 lei, reprezentând suplimentări salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflației de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004,2005 și 2006 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresanr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 25.03.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON,înainte de Cul 2005-de 927 Ron,înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron și înainte de Cul 2006 de 1160. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 25.10.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1610/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă la 1649 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1610 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă () domiciliată în P,-,.7 B,.A,.1,.4, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10 și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință recurată în sensul că că reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă la 1649 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./20.03.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
