Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.306
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1645 din data de din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în -, -.B,.2,.32, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă depune la dosar, în copie, împuternicirea avocațială și adresele nr.2919 din 12 noiembrie 2007 (6576/12.11.2007) și nr.3081 din 28 noiembrie 2007 (6942/28.11.2007) emise de SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respinge acțiunii ca fiind prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării drepturilor salariale solicitate raportate la salariul de bază mediu.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că înțelege să formuleze acțiune separat.
- 2 -
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1645 din 14 decembrie 2007 Tribunalului Prahova, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, respectiv cu ocazia sărbătorilor de C pe anul 2004 și Paști pe anul 2005 și suma de 402, 92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat la SC SA în perioada 1989-10 noiembrie 2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art. 168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul sărbătorilor de Paști și fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta SC SA a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece potrivit disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31 august 2007 emis o notă privind precizarea situației primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisurile pe care și-a întemeiat apărarea.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2005, constând în primele de C și de Paști, neacordate, respectiv suma de 2380 lei, din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii
- 3 -
patrimoniale a salariaților față de angajator, iar conform art. 283 lit. în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, s-a mai apreciat că susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă.
Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că acțiunea introdusă la data de 16.10.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2005, fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, motiv pentru care potrivit disp.art.137 pr.civilă a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în perioada 1989-2005, raporturile sale de muncă încetând la data de 10.11.2005 prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicate la nivelul SNP SA pe anii 2004,2005,2006 au menținut disp.art.168 alin,1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anului 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În fine, s-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de
- 4 -
Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004 și 2005.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 168 din CCM, caz în care instanța de fond era obligată să facă aplicarea în speță a prev. art. 283 alin. 1 lit.e Codul muncii.
Pe fond, soluția este criticată în sensul că în mod greșit i-au fost acordate reclamantului sume de bani care potrivit CCM pe anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Că, este așa, rezultă din faptul că disp. art. 168 alin.2 ale CCM pe anul 2003 au fost preluate ad literam în CCM încheiate succesiv pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În același sens s-a pronunțat și Comisia formată din reprezentanții SC SA și care mai întâi au emis o informare în acest sens la 18.06.2007, iar la 31.08.2007 au încheiat o notă vizând situația primelor de Paști și de C prev. de art. 168 din CCM.
Ultima critică a recursul se referă la faptul că, deși instanța de fond a reținut că aceste prime sunt egale cu un salariu de bază mediu pe societate în mod greșit a admis acțiunea, acordând sume echivalente cu salariul mediu brut incluzându-se astfel alături de salariul de bază și sporurile, situație care este contrară prevederilor CCM din perioada 2004-2007.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrările dosarului, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentelor ca vor fi arătate în continuare:
Critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Astfel, conform art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de
- 5 -
normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, pentru că o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat, nefiind încheiate nici acte adiționale la contractele individuale de muncă în acest sens.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paști au fost efectiv acordate.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și un salariu mediu brut pe SNP care în mod firesc include și sporurile, ori acestea nu au fost avute în vedere nici în CCM și nici în negocierile cu sindicatele.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la fila 66 - dosar fond, rezultă că salariul de bază mediu în luna martie 2004 fost de 790 RON, iar în noiembrie de 799 RON, pe anul 2005 în luna aprilie salariul mediu de bază a fost de 850 RON, iar în luna noiembrie de 927 lei.
Față de aceste cuantumuri sumele datorate reclamantului cu titlu de primă C 2004, primă de Paști 2005 și primă de C 2005, astfel cum s-a solicitat prin acțiune totalizează suma de 2380 lei (RON) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
- 6 -
În raport cu cele reținute mai sus în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta față de reclamant la 3623 lei.
Se vor menține restul dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1645 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în -, -.B,.2,.32, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta față de reclamant la 3623 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red./
3 ex./26.03.2008
f- - Tribunalul Prahova
R -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
