Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1403/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3147R
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comsa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr.162 din 27.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44885//3/2007, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, C (), (), (), (), (), având ca obiect-drepturi bănești despăgubiri 900 ron.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.162 din 27.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44885//3/2007, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, C (), (), (), (), (), personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului București - Secția a I-a Penală și, grefier arhivar al Secției a V-a Civilă a Tribunalului București, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești, constând în stimulentele acordate prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, corespunzător activității prestate de către fiecare reclamant în anul 2005, ce vor fi actualizate cu dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI și, prin Ordinul nr.1793/C/2006, din 27.07.2006 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate, în raport cu gradul de colectare al taxelor de timbru.
Din cuprinsul acestui ordin rezultă că repartizarea sumelor destinate stimulării personalului auxiliar de specialitate, se va face conform criteriilor prevăzute la art.3 alin.2 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr-.
Art.3 al acestui Ordin prevede că plata stimulentelor se va efectua în conformitate cu dispozițiile art.4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
S-a apreciat că, atunci când dispune acordarea unor stimulente financiare, ordonatorul de credite trebuie să-și exercite acest drept pe baza unor criterii obiective, astfel încât, în calitate de angajator, să respecte principiul nediscriminării, prevăzut de art.5 din Codul muncii, și să nu creeze diferențe nejustificate sub aspect salarial între membrii sistemului judiciar.
Aceasta întrucât, ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare, pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar, și obiectivelor generale a Ministerului Justiției, conform dispozițiilor cuprinse în ordinul menționat.
În speța dedusă judecății, ordonatorul de credite nu a prezentat nici un argument valabil din care să rezulte de ce era necesară și legitimă excluderea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, de la dreptul de a beneficia de stimulentele financiare în discuție, în situația în care îndeplineau condițiile impuse prin celelalte criterii prin care se instituie un tratament diferențiat din punct de vedere salarial în cadrul sistemului judiciar.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că în cauză nu avem de-a face cu un drept fundamental, recunoscut de lege, nu a fost reținută noțiunea de stimulent financiar "primă" fiind inclusă în definiția salariului prevăzută de art.155 Codul muncii, (legiuitorul folosind în conținutul acestui text sintagma "alte adaosuri" pentru a desemna respectivul concept).
Cât despre faptul că ulterior au existat alte măsuri de compensare, prin acestea nu s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor create printre membrii sistemului judiciar ca urmare a emiterii Ordinului 1793/C/2006.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare a drepturilor salariale cu indicele de inflație, s-a apreciat că solicitarea este legală, față de dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii, însă instanța de fond a considerat că acordarea, atât a indicelui de inflație, cât și a dobânzii legale, ar echivala cu o îmbogățire fără just temei.
În acest context apreciază că este neîntemeiată, solicitarea reclamanților de actualizare a drepturilor salariale cu indicele de inflație, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări ale aceluiași prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției a arătat că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru următoarele categorii de personal din sistemul justiției: pe de o parte, aparatul propriu al Ministerului Justiției, pe de altă parte, judecători, consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești.
Reiese că a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se număra și personalul auxiliar de specialitate.
Aceasta și pentru că ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiției nr.1793/C/2006 din 27 iulie 2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie.
Este adevărat că prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a, invocată ca temei al acțiunii, s-a constatat existența unei discriminări potrivit art.2 alin 1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, însă de remarcat este faptul că discriminarea, invocată de către reclamanții grefieri în susținerea pretențiilor formulate, nu s-a raportat la această categorie profesională, cum reiese cu ușurință din lecturarea acestei hotărâri.
A mai arătat recurentul că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță apreciate ca prioritare.
Prin urmare, ordonatorii pot aprecia ca, în funcție de ordinea îndeplinirii obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp ori în același cuantum.
În acest context, s-a susținut că, în fapt, instanța de fond s-a substituit ordonatorului de credite, încălcându-i acestuia dreptul la apreciere și a procedat la o acordare cu efect retroactiv a unor stimulente, cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile. Totodată, din considerentele sentinței criticate nu rezultă cum a stabilit Tribunalul cuantumul despăgubirilor la plata cărora i-a obligat pe pârâți.
Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art.299, art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții.
Sub acest aspect, s-a arătat că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, conform art.16-22 din nr.OG137/2000, republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art.27 din nr.OG137/2000, republicată, posibila victimă a unei fapte de discriminare poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării (principiul inversării sarcinii probei).
n această situație, judecarea cauzei are cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei, Consiliul neputând fi introdus și reținut ca având calitate de pârât.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării trebuie introdus în astfel de cauze, în mod obligatoriu, în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația anti-discriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, Curtea reține că, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, respectiv pentru judecătorii cu o vechime în funcție între 0-3 ani, 1700 RON, funcționari publici 900 RON, personal contractual 500RON.
Pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu au fost acordate stimulente, fără ca ordinul sus menționat să fie motivat, în sensul precizării criteriilor obiective, conforme cu Normele interne pentru stimularea personalului din sistemul justiției, pentru care s-a apreciat că în luna decembrie 2005 se justifică a fi stimulate numai categoriile de personal, respectiv de magistrați, sus menționate.
Este adevărat că aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale, nefiind obligatoriu să fie acordate tuturor categoriilor de personal din cadrul Ministerului Justiției sau instanțelor judecătorești, însă nu se poate admite că aceste premii pot fi acordate arbitrar și discriminatoriu, fără respectarea criteriilor prevăzute pentru repartizarea acestor sume cu caracter premial și, mai mult chiar, fără ca Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 să facă vreo referire la aceste criterii.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
De asemenea, potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Însă, în speță, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, s-a operat o selecție arbitrară în acordarea acestor stimulente, în condițiile în care singura motivare se referă la "sărbătorile de iarnă" din decembrie 2005. Este adevărat că prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, vădit discriminatoriu, ordin cu caracter intern care nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite.
De asemenea, împrejurarea că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1793/C/2006 din 27 iulie 2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, nu este de natură a compensa discriminarea creată prin emiterea Ordinului nr.1921/C/2005, în condițiile absenței oricăror criterii obiective de alegere a beneficiarilor stimulentelor, întrucât rațiunea emiterii acestui Ordin ulterior nu a fost aceea de înlăturare a diferențelor nejustificate create.
Cât privește critica referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirii, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere suma acordată ca stimulent unui funcționar public din cadrul Ministerului Justiției (900 lei).
Față de cele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, ca nefondat.
Trecând la examinarea recursului formulat de recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea reține că prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 15.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii de tehnoredactare strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.162/27.10.2008, în sensul că această instituție are calitate de expert, iar nu de pârât.
Așadar, aspectele invocate în recursul de față, au fost soluționate prin îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr.162/27.10.2008, în condițiile art.281 pr.civ. motiv pentru care, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge și acest recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursul declarat de recursurile formulate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr.162 din 27.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44885//3/2007, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, C (), (), (), (), (),.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comsa Carmen Georgiana
