Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3544/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 3544
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâții Primarul și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 3141 pronunțată la 2 octombrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar și pârâta Colegiul tehnic T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezntanților lor la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 30 mai 2008 sub nr-, reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Tehnic T, Consiliul Local T, Primăria T - Instituția Primarului solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata salariului minim brut datorat conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010; să recalculeze salariul plecând de la salariul de bază minim brut prin adăugarea sporurilor cuvenite potrivit legii și plata salariului rezultat; să oblige pârâții la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și suma efectiv plătită, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la pronunțarea hotărârii, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
In motivarea acțiunii arată că prin art. 40 alin. 4 raportat la alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 5/29 ianuarie 2007 au fost prevăzute salarii de bază minim brute pentru un program complet, după cum urmează:
a) muncitori - necalificați - 440 lei
- calificați - 528 lei
b) personalul administrativ încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
- liceală - 528 lei
- postliceală - 550 lei
c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
- școala de maiștri - 572 lei
- studii superioare de scurtă durată - 660 lei
d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare - 880 lei.
Susține reclamantul că potrivit prevederilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și art. 243 Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Mai arată că deși acest contract colectiv de muncă produce efecte față de toți salariații din România, iar salariile nu pot fi mai mici decât limitele impuse de art. 40, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim de bază brut nu a fost acordat cu respectarea dispozițiilor legale.
In drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, art. 2,3 și 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru 2007-2010, art. 236 alin. 4, art. 241 alin. 1 litera d și 243 Codul Muncii, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, art. 7,8,48,50 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 3141 pronunțată la 2 octombrie 2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâții la plata salariului minim brut datorat conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, obligat pârâții la recalcularea salariului plecând de la salariul de bază minim brut prin adăugarea sporurilor cuvenite potrivit legii și plata salariului rezultat.
A obligat pârâții la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și suma efcetiv plătită începând cu 1 ianuarie 2007 și până la pronunțarea sentinței - 2 octombrie 2008, actualizată în funcție de rata inflației la data plății, a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâții Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului au calitate procesuală pasivă care derivă din prevederile art. 68 alin. 1 litera f dinLegea nr. 215/2001, art. 20 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002, conform cu care pârâții au calitatea de ordonator de credite, iar în privința relațiilor financiare, între părți există raporturi juridice.
Sub aspectul fondului a reținut că raportat la art. 40 (1), (2) și (4) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, reclamanții beneficiază de plata salariului de bază minim brut de 440 lei pentru personalul nedidactic și respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare de la data pronunțării sentinței.
Art. 3 (1) litera a din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că, clauzele conntractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Art. 40 (4) din contractul colectiv de muncă unic pe anii 2007-2010 prevede că salariul de bază minim brut negociat își produce efectele începând cu 1 ianuarie 2007.
Art.9 din Legea nr. 130/1996 prevede că contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la organizația sindicală din unitate, iar aceste contracte colective se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare conform art. 12.
Art. 30 (1) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar Codul Muncii prin art. 243 preluat această dispoziție atunci când a prevăzut că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Art. 247 Codul Muncii prevede că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau de ramură, nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Față de cele de mai sus și raportat la art. 283 alin. 1 lit. c, art. 241 alin. 1 lit. d, art. 243, art. 247 Codul Muncii coroborat cu art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 9, art. 12, art. 30, art. 37 din Legea nr. 130/1996, art. 40 alin. 1 și 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 apreciat întemeiată acțiunea.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 349/2007.
Arata ca instanța de fond a respins in mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece calitatea de angajator o au doar unitățile de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004; că nu are calitatea de ordonator principal de credite în privința pretențiilor reclamantului, banii pentru salarizarea personalului didactic provenind din fonduri de la bugetul de stat și nu de la bugetul local; că între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Mai arată că reclamantul nu și-a stabilit cadrul procesual corect, deoarece în calitate de pârât ar fi trebuit să acționeze în judecată Consiliul Județean.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
Reclamantul intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar și pârâta Școlala cu clasele I-VIII nr. 19 T, deși legal citate, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a salariului de bază minim brut de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar cu studii superioare, precum și a diferențelor salariale dintre suma datorată conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2020 și suma efectiv plătită, cu începere de la data de 1 ianuarie 2007 și până la data pronunțării sentinței recurate, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
Este adevărat că raportul de muncă este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, dar, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate prin bugetele locale ale unităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din OUG nr. 32/2001.
Raportat la obiectul acțiunii, recurenții au calitate procesuală pasivă în cauză, avându-se în vedere dispozițiile art. 68 alin.1 lit. e și f din Legea nr. 215/2001, conform cărora printre atribuțiile principale pe care le îndeplinește primarul, ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, se regăsește și întocmirea proiectului bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, ce sunt supuse spre aprobare Consiliului Local al muncipiului T, exercitând, totodată, și funcția de ordonator principal de credite.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către pârâții Consiliul Local T și Primăria - Instituția Primarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții Primarul și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 3141 pronunțată la 2 octombrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar și pârâta Colegiul Tehnic
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 10 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
13.01.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Carmen
