Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/CM
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă "" - GRUP, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1240/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,- Bis, județul C, domiciliată în C,-, - 6,. B,. 26, județul C, domiciliat în C,-, - 62,. 13, județul C, domiciliată în C,-, - 36,. C,. 28, județul C, domiciliată în C, b-dul 1 - 1918 nr. 27, - 30,. A,. 1, județul C, domiciliată în C,- A, județul C, domiciliată în C, strada - nr. 55, - 2,. D,. 71, județul C, domiciliat în C,-, - 9,. B,. 14, județul C, domiciliat în C, șoseaua nr. 92, - 7,. B,. 68, județul C, domiciliată în C,-, - 7,. A,. 14, județul C, domiciliat în C, strada - nr. 51, - 3,. D,. 76, județul C, domiciliat în comuna Valul lui,- A, județul C, domiciliată în C,- A, - 8,. B,. 51, județul C, domiciliată în M,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 3,. A,. 16, județul C, domiciliată în C,-7, - 34,. B,. 14, județul C, domiciliată în,- B, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. C,. 36, județul C, domiciliată în C,-, - 4,. B,. 32, județul C, domiciliată în C,-, - 3,. B,. 28, județul C, domiciliată în C,-, bloc 14,. C,. 42, județul C, -, domiciliată în C,-, - 31,. C,. 26, județul C, domiciliată în C, strada -. - nr. 5, -. B,. 26, județul C, domiciliată în C, b-dul 1 - 1918 nr. 6, - 56,. B,. 22, județul C, domiciliată în C,-, - 10,. A,. 12, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. C,. 60, județul C, domiciliată în C,-, - 18,. B,. 85, județul C, domiciliată în C,-, - 2,. A,. 8, județul C, -, domiciliată în C, strada - - scu nr. 30 B, județul C, domiciliat în Sud,-, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. A,. 11, județul C, domiciliat în Sud,-, județul C, domiciliat în C,-, -S 10,. D,. 117, județul C, domiciliată în C,-, -S 10,. D,. 117, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 12,. A,. 20, județul C, domiciliată în C,- A, -P 3,. A,. 4, județul C, domiciliată în Sud,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 6,. E,. 47, județul C, domiciliată în C,-, -N 2,. A,. 6, județul C, domiciliată în C,- B, județul C, domiciliată în C,-, -V 7,. B,. 25, județul C, domiciliată în C,-, -S 5,. C,. 73, județul C, domiciliată în C, strada - nr. 1, - 25,. A,. 23, județul C, -, domiciliată în C, strada - - scu nr. 30 B, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. A,. 8, județul C, domiciliată în C,- B, - 5,. A,. 8, județul și intimatul intervenient în interes propriu, domiciliat în C,-, - 1,. A,. 2, județul C și toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, -FR,. 1, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform delegației depuse la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, după care;
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei concluzii scrise și dovada modificării denumirii societății recurente din " " în " "
Totodată, apărătorul recurentei pârâte precizează că nu mai insistă în excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin.2 ultima liniuță și Legea nr.53/2003 Codul muncii raportat la prevederile art.1 alin.4,5, art. 73 alin.3 lit.p și art. 79 alin.1 din Constituția României revizuită și apreciază dosarul în stare de judecată.
Fiind întrebat, apărătorul recurentei declară că nu mai are alte cereri sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța la 16.06.2008, sub nr-, reclamanții, -, G, -, -, -, -, -, -, au chemat în judecată SC SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata actualizată cu indicii de inflație sau cu dobânda legală, a diferențelor rezultate din calcularea indemnizațiilor de concediere, cu valoarea unui salariu mediu brut majora cu procentele prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la data concedierii, obligarea la plata actualizată cu indicii de inflație, a indemnizațiilor prevăzute de art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, 300 lei fiecare.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei fiind concediați în anii 2005-2007, la plecarea din întreprindere, unitatea le-a calculat indemnizațiile de concediere colectivă, luând în calcul nivelul salariului mediu brut pe anul precedent, în loc de valoarea salariului mediu brut astfel cum era majorat la data concedierii. Din Planul Social anexă a Contractului Colectiv de Muncă, încheiat între și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română rezultă că salariații disponibilizați sunt îndreptățiți a beneficia funcție de vechimea în unitate, de indemnizații de concediere calculat la nivelul unui număr de salarii medii brute.
Din cuprinsul aceluiași Plan Social, rezultă că salariul mediu brut trebuie stabilit cu luarea în considerare a aceluiași procentaj cu care se majorează salariile potrivit Contractului Colectiv de Muncă.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, unitatea nu le-a acordat, cu ocazia aceleiași concedieri din motive care nu țin de persoana salariatului, numărul de salarii medii nete prevăzut de art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă.
Obligația de cumul a indemnizațiilor de concediere prevăzute de Planul Social cu indemnizațiile de concediere prevăzute de art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, rezultă din faptul că, deși Planul Social a fost adoptat ulterior prevederilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, nu prevede excluderea aplicării prevederilor art. 50 în cazul în care se aplică Planul Social. Astfel, Planul Social a fost înregistrat sub nr. 2643/11.05.2005, iar prevederile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă sunt valabile încă de la adoptarea primului Contract Colectiv de Muncă;
Apoi, art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă în forma valabilă ulterior adoptării Planului Social, respectiv anii 2005, 2006 și 2007 nu prevede aplicarea alternativă a respectivelor indemnizații de concediere. Abia pentru anul 2008, care nu interesează speța, se introduce în cadrul art. 50 din Contractul Colectiv de muncă, alineatul 5 "acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude acordarea sumelor prevăzute de prezentul articol". Această prevedere nu poate fi retroactivă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 65, 67, 234, 269 Codul muncii, art. 30 și 243 din Legea nr. 130/1996; s-a solicitat judecarea cauzei chiar în lipsă.
Pentru dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri; s-au anexat copii ale: sentința civilă nr. 5845/2006 a Tribunalului București, extrase Contract Colectiv de Muncă, sentința civilă nr. 2135/2007 a Tribunalului București decizii de încetare a contractului individual de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaților (printre care și cele ale reclamanților) s-au făcut avându-se în vedere dispozițiile Planului Social mai sus menționat, elaborat pentru situațiile speciale astfel create, reclamanții necontestând deciziile de încetare a contractelor individual de muncă prin care s-a prevăzut încetarea contractelor de muncă al acestora, în temeiul art. 65 și 66 Codul muncii.
Conform deciziilor de încetare a contractelor de muncă amintite, reclamanții au primit o indemnizație de concediere, ținând cont de vechimea în a acestora.
Sumele au fost calculate în conformitate cu dispozițiile Planului Social, completat prin Amendamentul din data de 09.01.2006, respectiv prin cel din data de 13.09.2006 (cu rolul de a lămuri voința părților, în privința modalității de acordare a pachetului financiar la disponibilizare), și care a cuprins măsuri financiare pentru salariații disponibilizați, mai avantajase față de cele prevăzute prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, prin Amendamentul încheiat în data de 13.09.2006, a fost completat punctul 4 al Planului Social încheiat la data de 21.04.2005 (intitulat " financiare") stabilindu-se că "părțile confirmă faptul că, în redactarea punctului 4 din Planul Social (cu privire la pachetele financiare/indemnizațiile de concediere acordare salariaților în situația concedierilor colective), voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă.
O dovadă în plus cu privire la voința și intenția părților semnatare o reprezintă faptul că, în Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin 5 potrivit căruia: "acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin 1 al prezentului articol".
La termenul de judecată din data de 03.10.2008, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând și plata dobânzilor legale asupra sumelor cuvenite, considerând că aceasta reprezintă - conform art. 1088 cod civil -, contravaloarea folosinței sumelor de unitate; actualizarea cu indicii de inflație privește numai integralitatea prejudiciului conform art. 998 Cod civil nu și daunele interese.
De asemenea, s-a cerut constatarea că sumele în cauză nu sunt impozabile, conform art. 55 alin. 4 j "nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile plățile compensatorii ca urmare a concedierilor colective".
La același termen, numitul a formulat cerere de intervenției în interes propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții inițiale, bazându-se pe aceleași argumente și motivare în drept; cererea a fost admisă în principiu prin încheierea din 17.10.2008.
Prin sentința civilă nr. 1240/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta la plata, către fiecare reclamanți și intervenient, a diferențelor de drepturi rezultate între sumele calculate cu titlu de plăți compensatorii la nivelul salariului mediu brut pe majorat la data concedierii și cele efectiv achitate cu acest titlu, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală la data plății acestor diferențe dar s-a respins acțiunea și cererea de intervenție cât privește plata indemnizațiilor de concediere conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel, precum și constatarea caracterului impozabil, în condițiile Codului fiscal, a sumelor reprezentând plăți compensatorii; a fost obligată pârâta a plata, către reclamanți și intervenient, a câte 300 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat ).
Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenientul au fost salariați ai fiind concediați în perioada 2005-2007, după cum reiese din documentele de încetare a raporturilor de muncă existente (parțial)la dosarul cauzei.
Deciziile de încetare a contractului individual de muncă indiferent de data emiterii acestora, ex: 24.11.2005 pentru salariatul A (pag.54-56) sau 31.07.2007 pentru salariatul (pag.62-64) au același conținut din punct de vedere al motivelor în fapt și în drept și al drepturilor acordate salariatului, diferind dosar suma primită drept compensație și data producerii efectelor acestei decizii.
Astfel, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamanților și intervenientului în baza art. 65 și 66 Codul muncii avându-se în vedere desființarea postului ocupat de salariați și imposibilitatea oferirii unui alt loc de muncă comparabil cu pregătirea acestora.
Conform art. 6, valoarea indemnizației de concediere ce se acordă salariatului se stabilește conform prevederilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă completat cu prevederile Planului social, ținându-se cont de vechimea în a salariatului.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005 și 2006 (pentru anul 2007 fiind adoptat un al conținut, modificându-se tranșele de vechime și crescând cuantumul indemnizației) la concedieredin motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:
-de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net;
-de la 3 la 10 ani două salarii medii nete;
-de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete;
-peste 15 ani patru salarii medii nete;
(2) În cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
(3) acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu.
(4) Prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Înainteaadoptării Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2005 (înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005), între patronat și sindicate) a intervenit, la21.04.2005, o înțelegere denumită "Plan Social" care, prin voința părților sociale, constituie o anexă a Contractului Colectiv de Muncă al și este valabil până la 31.10.2010" (art. 1).
S-a stabilit în acest Plan că în funcție de vechimea în, angajații vor primi următoarele pachete financiare:
- 0,5-5 ani vechime 8 salarii;
- 5-15 ani vechime 12 salarii;
- peste 15 ani vechime 15 salarii;
Pentru anul 2005: salariul mediu brut din pe baza celui din 2004, (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Plata se va efectua în maxim 3 tranșe. Ar putea fi posibile excepții în special în cazul celor care intră sub incidența punctului 6 (întemeierea propriei afaceri).
După adoptarea acestui Plan conform cronologiei expuse, s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2005 care face referire la conținutul planului și care, în temeiul art. 1 din Plan constituie anexă la acest contract.
Apoi, la 09.01.2006 și 13.09.2006 au intervenit două amendamente care nu au fost înregistrate la direcția teritorială de muncă unde a fost înregistrat și contractul colectiv de muncă pe anul în curs - contract înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006 la. B (după cum recunoaște chiar pârâta în notele scrise -fila 237).
Astfel conform, amendamentului din 09.01.2006, s-a stabilit că salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Reiese deci că, salariul mediu brut pe, luat în calcul la stabilirea indemnizațiilor de concediere acordate în cursul anului 2006, ca fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de salariaților săi în anul precedent, respectiv în anul 2005.
Impozitul pe venit datorat de salariat pentru indemnizațiile de concediere acordate în baza prezentului va fi suportat de angajat (se va reține din suma brută a indemnizației de concediere calculată conform prevederilor de mai sus, înainte plata acesteia.
Toate contribuțiile sociale datorate de angajat ori angajator pentru indemnizație de concediere acordată în baza prezentului vor fi suportate de companie.
De asemenea, prin a doua completare, s-a arătat că voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă; și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Spre diferență, actul adițional - pentru anul 2008 - la contractul colectiv de muncăa fostînregistratsub nr. 1090/22.02.2008, și prin acesta s-a modificat art. 50 care a fost completat cu un nou alineat conform căruia acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al prezentului art.".
Cererea dedusă judecății de către reclamanți și intervenient pune în discuție două probleme: 1. cuantumul indemnizațiilor de concediere și 2. cumulul indemnizațiilor prevăzute de art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu cele prevăzute de art. 4 din Planul Social.
În dezlegarea primei probleme instanța va porni de la situația că amendamentul din 09.01.2006 care conținea modalitatea de calcul - nu a fost înregistrat la. precum actul pe care îl modifică (Planul Social a fost înregistrat ca o anexă la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005).
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 50 Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul prevederii.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 faptul că salariul mediu brut pe este medie a tuturor salariilor brute acordate salariaților, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere și respectiv interdicția cumulului indemnizației de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2008 (fila 195 dosar).
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzelor, cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul (este drept mai puțin explicit) al prevederilor invocate.
Astfel, se impune o interpretare a dispozițiilor art. 4 din Planul Social astfel cum a fost el edictat inițial de părți.
Partea finală a alin. 2 lucrează cu două ipoteze, decelabile din formularea textului: a) salariul mediu brut pentru 2005 și b) salariul mediu brut pentru "anii următori".
Având în vedere formularea expresă, este în afara oricăror discuții cuantumul "pachetelor financiare" pentru anul 2005: un număr de salarii înmulțit cu salariul mediu brut din pe baza celui din 2004.
Interpretarea literală (singura admisibilă aici) duce la concluzia cădoar pentru anul 2005(excepția este de strictă interpretare) se are în vedere o medie a salariilor avute pentru anul anterior.
În privința concedierilor dispuse în anul 2006-2007, părțile sociale au convenit asupra unei formulări care dă naștere la discuții, datorită modului complicat de exprimare și oarecum lipsit de coerență. Astfel, alineatul 2 al art. 4 are o singură ipoteză strictă - pentru anul 2005 - deși s-a prevăzut expres aplicabilitatea planului până în anul 2010.
Astfel, pentru anii 2006 și 2007 (anul 2008 excede, prin ipoteză, cererii, cadrului analizei) se are în vedere salariul mediu brut din, pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Aceasta înseamnă că, în funcție de perioada în care se va face concedierea, se va avea în vedere o medie a salariilor brute pe unitate de la momentul concedierii (!) astfel cum salariile au fost majorate prin Contractul Colectiv de Muncă.
Vor fi avute deci în vedere - în funcție de data concedierii - adresele nr. 4001/1705.2006 și nr. 504/11.06.2007 care stabilesc începând cu 15.05.2006 un salariu mediu brut de 1.850 lei/ persoană respectiv 2.000 lei/persoană începând cu 01.06.2007.
Această interpretare se impune având în vedere următoarele: argumentul de interpretare gramaticală - doar pentru anul 2005, s-a prevăzut) salariul mediu brut este media salariilor brute a anului 2004; argumentul de interpretare logică a excepțiilor, care sunt aplicabile strict ipotezelor prevăzute restrictiv în text, fiind interzisă extinderea acestora pe bază de analogie; imposibilitatea aplicării analogiei și pentru lipsa oricărui suport faptic care să o permită - această analogia având ca premisă "identitatea de situații" (ubi edem est ratio, ibi edem solutio est).
În cazul de față însă textul are două reglementări distincte "pentru anul 2005: salariul mediu brut din pe baza celui din 2004" și "salariul mediu brut din pe baza celui din 2004, (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă" care nu sunt legate prin nici un conector logic, fiind o simplă alăturare textuală materială.
- mult paranteza în care este constituită situația a doua este folosită pentru a izola fraza în discuție, tocmai pentru că delimitează o ipoteză cu un sens diferit de cea a textului în care este intercalat.
Față de aceste motive, constatându-se că, în mod greșit, s-au plătit reclamanților indemnizații calculate prin raportare la salariul mediu brut pe anul anterior celui în care s-a dispus concedierea și nu salariul mediu brut de la data când s-a luat această măsură
Va fi admisă cererea de obligare a pârâtei la plata, către fiecare reclamant și intervenient, a diferențelor de drepturi rezultate între sumele calculate cu titlu de plăți compensatorii la nivelul salariului mediu brut pe majorat la data concedierii și cele efectiv achitate cu acest titlu, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală la data plății acestor diferențe.
Al doilea aspect care necesită lămurire este chestiunea cumulului indemnizațiilor prevăzute de art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu cele prevăzute de art. 4 din Planul Social.
Forma inițială a Planului social - cea care trebuie avută în vedere de instanță pentru motivele arătate - nu prevedea nici o explicație cu privire la posibilitatea interdicției acestui cumul.
Cu toate acestea, foarte puternice argumente de interpretare logică interzic acest cumul, dată fiind natura juridică identică a celor două tipuri de plăți compensatorii.
Astfel, deși poartă o denumire diferită "indemnizație de concediere" (art. 50 Contract Colectiv de Muncă) respectiv "pachet financiar" (art. 4 Plan social), în fapt, părțile sociale au convenit la o modalitate de compensare/ajutor financiar a persoanelor care - fără culpa lor - se găsesc în situația de a nu mai putea obține venituri din muncă la un angajator care intenționează să își eficientizeze activitatea.
Suma se plătește cu ocazia concedierilor "care nu țin de persoana salariatului" (situație prevăzută de contractul colectiv de muncă) respectiv deoarece este necesară "restructurarea și organizarea companiei" (astfel cum prevede Planul social); apoi, concedierea reclamanților și a intervenientului s-a făcut în baza art. 65 și 66 Codul muncii, generată de reorganizarea Societății SA, care este doar unul dintre motivele care ar putea duce la desființarea locului de muncă.
În ambele situații, se stabilește o sumă prin raportare la vechimea salariatului.
În sfârșit, art. 50 din contractul colectiv de muncă vorbește de oindemnizației minimăal cărui cuantum urmează a fi stabilit prin negociere cu.
Aceste considerații privind identitatea de natură juridică a drepturilor bănești prevăzute de cele două acte și caracterul minimal al drepturilor stabilite în Contractul Colectiv de Muncă duc la o singură concluzie: prevederile Contractului Colectiv de Muncă au aplicabilitate generală, iar cele ale Planului Social exclusiv pentru situația concedierilor colective generate de reorganizarea unității.
Un alt argument în favoarea inadmisibilității dublului beneficiu al indemnizației de concediere rezultă din interpretarea teleologică a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate 2004, raportat la cele care i-au urmat.
În anul 2004, art. 50 avea un alineat 4 care conținea prevederea conform căreia "dacă există și reglementări mai favorabile, se aplică și acestea".
Ulterior - nu întâmplător după modificarea Contractului Colectiv de Muncă prin adoptarea Planului Social - această dispoziției a fost înlocuită cu una care dă aplicabilitate directă Planului Social. Or, tocmai această eliminare a posibilității cumulului unor mai multe măsuri de aceeași natură duce la concluzia că părțile sociale, din, au exclus multipla indemnizare.
Concluzia - bazată pe principiul specialia generalibus derogant - împiedică cumulul celor două compensații financiare; acest cumul este imposibil fiind, în fapt, vorba despre un singur tip de indemnizație, în cuantum diferit în funcție de încadrarea cauzei care o generează (Planul Social - la sumele acolo prevăzute - pentru "reorganizare și restructurarea companiei", art. 50. - la sumele stabilite - pentru orice alt motiv)
Pentru aceste motive, va fi respinsă cererea principală și cea de intervenție cât privește plata indemnizațiilor de concediere conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel.
În privința constatării caracterului impozabil sau nu al acestor indemnizații, instanța constată că acesta se leagă de - în fapt - de sumele efective pe care foștii salariați urmează a le primi, legat de reținere sau nu, a unor contribuții la bugetul de stat.
Or, potrivit art. 55 alin. 4 lit. a) - r) din Codul fiscal, care enumeră limitativ sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, printre care nu se regăsește și plățile compensatorii cu ocazia concedierii,
Cum, indiferent de modalitatea de calcul - cea pretinsă de reclamanți sau cea acordată de pârâtă - sumele se stabileau prin raportare la un număr de salarii brute (adică din acele sumede dinainteareținerii contribuțiilor datorate bugetelor de stat) va fi respinsă și această solicitare.
Având în vedere disp.art.274 pr.civ. potrivit cărora, partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de situația că 50 de reclamanți a suportat onorariul avocatului în sumă de 300 lei fiecare (chitanța seria - - nr.-/05.06.2008), va fi obligată pârâta la plata către reclamant a acestor sume.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
în motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: în mod greșit instanța de fond a considerat că planul social reprezintă o anexă la actul adițional nr. 2643/21.05.2005 înregistrat la în timp ce amendamentele la planul social nu ar fi fost înregistrate legal motiv pentru care nu le are în vedere; planul social nu a fost înregistrat și nici amendamentele aduse acestuia astfel încât, în măsura în care nu se pot invoca amendamentele nu se poate invoca nici planul social iar dacă acesta este avut în vedere trebuie avute în vedere și amendamentele ulterioare; indemnizația de concediere trebuia calculată raportat la salariul mediu brut pe anul anterior astfel cum rezultă din cuprinsul planului social și a amendamentelor acre lămuresc voința părților; drepturile pretinse au fost corect calculate și plătite; în mod greșit instanța de fond a acordat și dobânda legală și actualizarea cu rata inflației a drepturilor pretinse, cele două modalități de reparare a prejudiciului neputând fi cumulate.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La data de 16.04.2009 recurenta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 14.04.2009.
Prin decizia civilă nr. 8487/21.10.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins acest recurs ca inadmisibil.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, indiferent dacă se au în vedere sau nu prevederile amendamentului din 09.01.2006, deci chiar acceptând opinia recurenților că acest amendament nu ar fi produs efecte, interpretarea dată de instanța de fond prevederilor punctului 4 din Planul social raportat la prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă este una corectă.
Astfel, prin prevederile art. 50 al.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul SC SA în anul 2005 s-a stabilit că la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului,"angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizațieminimăde concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net; de la 3 la 10 ani două salarii medii nete; de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete; peste 15 ani patru salarii medii nete".
La alineatul 3 și 4 al aceluiași articol, însă, se stabilește că "valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu " precum și că"prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți".
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la B cu nr. 2643/11.05.2005.
Prevederile enunțate anterior au fost preluate ulterior și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2006 (înregistrat la B cu nr. 1054/24.02.2006) și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2007 (înregistrat la B cu nr. 923/23.02.2007).
Aceste contracte colective de muncă au fost semnate de ca reprezentant al angajaților.
Părțile nu contestă data încheierii Planului social, respectiv 21.04.2005.
Planul social a fost încheiat cu o valabilitate începând de la data semnării până la 31 decembrie 2010. Încheierea Planului social s-a făcut în perspectiva reorganizării activității societății, în cadrul unui program de restructurare a societății considerată necesară pentru creșterea competitivității acesteia pe plan internațional și având în vedere și externalizarea unor activități.
Părțile semnatare, SC SA și au condiționat efectele acestui Plan social de încheierea contractului colectiv de muncă și au stabilit ca Planul social să constituie o anexă a acestuia.
În acest plan social, la punctul 4 s-a determinat conținutul "pachetelor financiare" constând drepturi salariale pe care angajații urmau să le primească.
Aceste drepturi au fost stabilite în funcție de vechime după cum urmează: pentru 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, pentru 5-15 ani vechime - 12 salarii iar pentru mai mult de 15 ani vechime - 15 salarii. În nota care însoțește aceste prevederi se arată că termenul"salarii"înseamnă"pentru anul 2005 salariul mediu brut din pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă)".
Se constată mai întâi că în art. 50 din contractul colectiv de muncă se face referire la"salarii medii"în timp ce în Planul social, în forma sa inițială, se face referire la"salarii"fără a se indica faptul că ar fi vorba de salariul în cuantumul majorat din luna anterioară concedierii.
Ca urmare, pentru a se putea interpreta prevederile punctului 4 din Planul social, chiar în lipsa amendamentelor ulterioare care au lămurit aceste aspecte, este necesar a se avea în vedere prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă, pe care Planul social le pune în aplicare și deci față de acre nu se poate afla în contradicție.
Așa cum s-a arătat, art. 50 din contractul colectiv de muncă se raportează la "salarii medii" fără a indica în ce mod se calculează această medie, respectiv raportat la câte salarii lunare și implicit la ce perioadă de timp.
În acest articol nu se stabilește că media s-ar face având în vedere un număr de luni imediat anterioare concedierii.
Cum la alineatul 3 și 4 al aceluiași articol se stabilește că "valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu " precum și că"prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți",trebuie avut în vedere conținutul punctului 4 din Planul Social.
Așa cum s-a arătat nici acesta nu cuprinde în mod expres, în forma sa inițială, o formulă de calcul ci se folosește un exemplu de calcul, stabilindu-se că termenul"salarii"înseamnă"pentru anul 2005 salariul mediu brut din pe baza celui din 2004".
Pentru anii următori, deși actul se încheiase cu valabilitate până în anul 2010, nu se mai indică modul de calcul ci se stabilește doar că salariul mediu brut va fi "majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă".
Este adevărat că exprimarea folosită în textele enunțate anterior, atât din contractul colectiv de muncă cât și din Planul social este una defectuoasă și neclară, fapt care de altfel a impus clarificările ulterioare. În forma inițială a Planului social, se folosește de o exprimare defectuoasă, care nu respectă rigoarea unei formulări juridice.
Totuși, coroborând prevederile din contractul colectiv de muncă cu prevederile din Planul social și cu prevederile legale aplicabile, rezultă voința reală a părților, singura care trebuie avută în vedere.
Se reține că în conformitate cu art. 295(2) din Codul muncii, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Pe de altă parte, alineatul (1) din același articol, stabilește că dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile. Or, art. 985 din Codul civil stabilește cu titlu de regulă următoarele: "când intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligația, nu se poate susține că printr-acesta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept in cazurile neexprese".
Având în vedere această regulă generală de interpretare a contractelor, aplicabilă în cauză, rezultă că și pentru anii următori, calcularea salariului mediu brut se face potrivit regulii desprinse din exemplul dat pentru anul 2005, adică prin raportare la întreg anul precedent.
Mențiunea că acest salariul mediu brut va fi majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă, este lipsită de înțeles, însă prin aplicarea art. 977-978 din Codul civil, interpretând această mențiune astfel încât ea să producă efecte, nu se poate concluziona decât faptul că părțile au înțeles să includă o asigurare că în anii următori indemnizația de concediere nu se va raporta la același nivel al salariului care era stabilit în anul 2004 și aplicabil în anul 2005 ci se va avea în vedere evoluția cuantumului salariilor, negociate anual, cu creșterile acordate de angajator.
Această mențiune, care privește corelarea indemnizației de concediere cu evoluția salariului, nu are însă nici o influență asupra formulei de calcul, care ia în considerare o perioadă de 12 luni ce constituie anul anterior anului concedierii.
Această interpretare a voinței comune a părților este confirmată prin amendamentul din 09.01.2006, prin care aceleași părți au modificat punctul 4 din Planul social în sensul că s-a indicat în mod expres determinarea indemnizației de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivelul societății și s-a stabilit că salariul mediu brut avut în vedere va fi cel determinat pentru anul anterior celui în care se acordă indemnizația de concediere, pentru anul 2006 raportarea făcându-se la salariul mediu brut din anul 2005. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin amendamentul la Planul social încheiat la 13.09.2006, părțile au "confirmat" faptul că prin redactarea punctului 4 la Planul social voința lor comună a fost de a modifica indemnizațiile de concediere stabilite la art. 50 al.1 din contractul colectiv de muncă iar nu de a le cumul cu acestea. Punctul 4 din Planul social a fost completat și cu prevederea că impozitul pe venit datorat de salariat pentru indemnizația de concediere va fi suportat de acesta prin reținere din suma brută, în timp ce contribuțiile "sociale" urmau a fi suportate de angajator.
Contrar susținerilor instanței de fond, aceste amendamente sunt valabile și produc efecte.
În legătură cu aplicabilitatea Planului social, indiferent dacă se are în vedere forma inițială sau o formă modificată, deși se indică faptul că este valabil de la data semnării, având în vedere că este condiționată de încheierea contractului colectiv de muncă, rezultă că Planul social s-a aplicat de la aceeași dată ca și contractul colectiv de muncă.
Având în vedere cele expuse anterior, inclusiv cu privire la data de la care devine aplicabil, acest Plan social nu poate fi considerat decât un rezultat al aplicării prevederilor art. 50 al. 3 și 4 din contractul colectiv de muncă.
El cuprinde rezultatul negocierilor dintre părți cu privire la cuantumul indemnizațiilor de concediere la care salariații aveau dreptul în conformitate cu art. 50 al.1 din contractul colectiv de muncă.
Faptul că negocierile au avut loc în același timp cu negocierile pentru încheierea contractului colectiv de muncă sau anterior încheierii acestuia, dar părțile au înțeles să îl aplice în continuare și în perioada de aplicabilitate a noilor contracte colective de muncă nu schimbă natura acestui act juridic, întrucât nu există nici o prevedere legală sau contractuală care să interzică o astfel de modalitate de negociere sau aplicarea în continuare a acestei înțelegeri, dacă părțile o consideră favorabilă.
Astfel, se reține că părțile au convenit ca Planul social să constituie anexă la contractul colectiv de muncă însă actul fiind încheiat anterior contractului colectiv, nu putea constitui anexă la acesta. Rezultă astfel că această prevedere din Planul social a constituit doar un angajament al părților de a include acest plan ca anexă în contractul colectiv de muncă. Aceasta rezultă și din formularea folosită "acest plan va constitui o anexă". Totuși, în cuprinsul art. 50 din contractul colectiv de muncă, deși se face referire la un plan social, acesta nu este individualizat (prin data încheierii) și nu se indică faptul că Planul social semnat în 21.04.2005 ar constitui anexă și parte integrantă din acest contract colectiv de muncă. Părțile nu au indicat nici un alt text din contractele colective de muncă cu un asemenea conținut.
Rezultă astfel că în mod formal, acest Plan social nu a constituit niciodată anexă la contractul colectiv de muncă.
Prin amendamentul din 09.01.2006, aceleași părți au modificat punctul 4 din Planul social în sensul că s-a indicat în mod expres determinarea indemnizației de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivelul societății și s-a stabilit că salariul mediu brut avut în vedere va fi cel determinat pentru anul anterior celui în care se acordă indemnizația de concediere, pentru anul 2006 raportarea făcându-se la salariul mediu brut din anul 2005.
Acest amendament a fost încheiat anterior notificării măsurilor de concediere colectivă (notificare înregistrată la ITM B sub nr. 27776/30.08.2006 și la sub nr. 1752/30.08.2006).
Referitor la aplicabilitatea acestui amendament, trebuie avut în vedere că, astfel cum s-a arătat anterior, în realitate Planul social nu a constituit niciodată o anexă, cu statut de parte integrantă, din contractele colective de muncă, aceasta fiind doar o intenție neconcretizată a părților.
De asemenea, așa cum s-a arătat, acest Plan social a constituit numai un acord al părților cu privire la modul de punere în aplicare a prevederilor art. 50 din contractele colective de muncă.
În consecință, el nu a fost niciodată supus condiției înregistrării prevăzute de art.25 din Legea nr. 130/1996 și nu a făcut obiectul unei astfel de înregistrări.
În consecință, actele adiționale prin care s-au clarificat sau modificat prevederi ale acestuia nu erau la rândul lor supuse condiției înregistrării, iar neîndeplinirea acestei condiții nu afectează valabilitatea și aplicabilitatea acestora.
Contractul colectiv de muncă trebuie semnat de reprezentanții patronatului și ai sindicatului sau sindicatelor, adică de acele persoane care potrivit legii sau unor statute sunt în drept să exprime voința juridică a persoanelor juridice respective. Este suficient ca contractul colectiv de muncă să fie semnat de persoanele în drept să exprime în numele patronatului și sindicatelor un consimțământ valabil pentru încheierea contractului. În acest sens, art. 25 (1) din Legea nr. 130/1996 prevede doar faptul că "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană sau a municipiului B, după caz".
Ca urmare și acordurile prin care aceleași părți stabilesc modalități de punere în aplicare a unor prevederi din contractul colectiv de muncă trebuie semnate de persoane care sunt în drept să le reprezinte.
Amendamentul în discuție apare semnat de președintele Consiliului de administrație al SC SA și de președintele, sindicat care a reprezentat salariații și la încheierea contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale ulterioare.
Recurenții, deși susțin că amendamentul ar fi trebuit semnat de toți membrii consiliului de administrație, nu invocă nici un temei al susținerilor lor, în condițiile în care art.1432din Legea nr. 31/1990 în lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său. Recurenții nu au indicat o astfel de stipulație contrară.
De altfel, în principiu, lipsa calității de reprezentant o poate invoca doar societatea, pentru a nu-i fi opozabil un act încheiat în numele său de președintele consiliului de administrație. Recurenții nu pot invoca un astfel de motiv întrucât nu au un raport de reprezentare cu președintele consiliului de administrație.
În consecință și protocolul a fost semnat de persoane cu drept de a reprezenta societatea și sindicatul.
Reclamanții nu contestă că au beneficiat de indemnizațiile de concediere stabilite în cuantumul prevăzut de planul social prin raportare la salariul brut din anul anterior.
Ca urmare, acțiunea formulată de reclamanți este în totalitate nefondată iar nu doar în parte astfel cum a reținut instanța de fond.
În consecință, în temeiul art.312 Cod pr.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în parte în sensul respingerii și celuilalt capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă "" - GRUP, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1240/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,- Bis, județul C, domiciliată în C,-, - 6,. B,. 26, județul C, domiciliat în C,-, - 62,. 13, județul C, domiciliată în C,-, - 36,. C,. 28, județul C, domiciliată în C, b-dul 1 - 1918 nr. 27, - 30,. A,. 1, județul C, domiciliată în C,- A, județul C, domiciliată în C, strada - nr. 55, - 2,. D,. 71, județul C, domiciliat în C,-, - 9,. B,. 14, județul C, domiciliat în C, șoseaua nr. 92, - 7,. B,. 68, județul C, domiciliată în C,-, - 7,. A,. 14, județul C, domiciliat în C, strada - nr. 51, - 3,. D,. 76, județul C, domiciliat în comuna Valul lui,- A, județul C, domiciliată în C,- A, - 8,. B,. 51, județul C, domiciliată în M,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 3,. A,. 16, județul C, domiciliată în C,-7, - 34,. B,. 14, județul C, domiciliată în,- B, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. C,. 36, județul C, domiciliată în C,-, - 4,. B,. 32, județul C, domiciliată în C,-, - 3,. B,. 28, județul C, domiciliată în C,-, bloc 14,. C,. 42, județul C, -, domiciliată în C,-, - 31,. C,. 26, județul C, domiciliată în C, strada -. - nr. 5, -. B,. 26, județul C, domiciliată în C, b-dul 1 - 1918 nr. 6, - 56,. B,. 22, județul C, domiciliată în C,-, - 10,. A,. 12, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. C,. 60, județul C, domiciliată în C,-, - 18,. B,. 85, județul C, domiciliată în C,-, - 2,. A,. 8, județul C, -, domiciliată în C, strada - - scu nr. 30 B, județul C, domiciliat în Sud,-, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. A,. 11, județul C, domiciliat în Sud,-, județul C, domiciliat în C,-, -S 10,. D,. 117, județul C, domiciliată în C,-, -S 10,. D,. 117, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 12,. A,. 20, județul C, domiciliată în C,- A, -P 3,. A,. 4, județul C, domiciliată în Sud,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 6,. E,. 47, județul C, domiciliată în C,-, -N 2,. A,. 6, județul C, domiciliată în C,- B, județul C, domiciliată în C,-, -V 7,. B,. 25, județul C, domiciliată în C,-, -S 5,. C,. 73, județul C, domiciliată în C, strada - nr. 1, - 25,. A,. 23, județul C, -, domiciliată în C, strada - - scu nr. 30 B, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în C,-, - 1,. A,. 8, județul C, domiciliată în C,- B, - 5,. A,. 8, județul și intimatul intervenient în interes propriu, domiciliat în C,-, - 1,. A,. 2, județul C și toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, -FR,. 1, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii cererii reclamanților de obligare a pârâtei la plata diferențelor de plăți compensatorii.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 16.02.2010
dispozitiv - gref. -
4 ex./23.02.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
