Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/CM
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.2711 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești -Primă C 2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform delegației de substituire din data de 18.10.2010, depusă la dosarul cauzei, intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei învederând că recurenta Cad epus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, reprezentând extrase din cărțile de muncă și state de plată ale reclamanților, prin care face dovada includerii în salariul de bază a primei de Paști/
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei dovada modificării denumirii societății recurente din " " în " "
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate in valoare de 2000 lei, cu titlu de Prima de C/2007precum și la plata sumei de 8560 lei pentru neachitarea în termen a sumei datorate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat la așa cum rezultă din contractul său individual de muncă și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
În acest sens, a arătat că, pentru 2007 nu a beneficiat de suplimentările salariale de C, iar pentru neacordarea la timp a acestor suplimentări salariale pârâta îi datorează și diferența rezultată din corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art.166 din Codul Muncii, art. 168(1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004, 2005 și 2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune si prematuritatea introducerii cererii,iar pe fond a solicitat respingerea cererii deoarece aceste suplimente salariale au fost incluse în salariul de bază și au fost achitate la termen.
Prin sentința civilă nr.2711/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -au respins excepțiile, ca nefondate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de C pentru anul 2007 în cuantum de 1387 lei, sumă brută calculată la salariul de bază mediu pe, din care se vor scade impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale și care va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 litera "c" Codul Muncii întrucât este vorba de drepturi salariale pentru care termenul de prescripție este de 3 ani.
S-a respins și excepția prematurității cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute în CCM, deci preexistau la momentul formulării cererii.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că cererea este întemeiată.
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
la nivelul pentru anul 2005 menținut textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Cum acest text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 iar potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 astfel că, respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp. art. 168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acestuia suplimentările salariale de C aferente anului 2007.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Constatând că nu au fost respectate prevederile contractului colectiv de muncă pentru 2007, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC SA-care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
- Instanța de fond a acordat Primele de Paste și C fără a stabili cuantumul acestora și nu a precizat în dispozitiv daca aceste prime au ca punct de referință salariul de baza mediu sau salariul mediu/.
- În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime, invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale și nu au caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM recurenta apreciază că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, astfel că, cererea pentru recuperarea acestor drepturi se prescrie in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conf. art. 383 alin. 1 lit. "e" Codul Muncii.
- În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Întrucât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
- Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul Muncii referitor, recurenta apreciază că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Dealtfel, apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, prin urmare nu se regăsesc distinct pe statul de plată.
În mod greșit a reținut instanța ca în conflictele de muncă, sarcina probei aparține angajatorului, conf. art. 257 Codul Muncii, având în vedere că numărul mare de salariați care au formulat acțiuni împotriva societății, a făcut practic imposibil sa se prezinte statele de plata pentru fiecare salariat în parte.
- Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
- În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În legătură cu această critică, recurenta invocă practica și doctrina juridică care sunt în sensul că, în cazul în care se constată neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, aceasta urmând să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
- Instanța a făcut o analiza trunchiata a disp. art.168 și nu a dat o interpretare sistematică întregului text si probelor din dosar încălcând disp. art. 236 alin. 4 Codul Muncii.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Primele două critici nu pot fi reținute atâta vreme cât se poate observa din dispozitivul sentinței atacate că drepturile salariale la care a fost obligată societatea,sunt cuantificateși se menționează totodată că aceste sume reprezentând prima de C/2007 se calculează la salariul mediu/.
- Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e" Codul Muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- xcepția prematurității formulării cererii a fost de asemenea, în mod corect soluționată, deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorate de pârâtă, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Recurenta a mai criticat soluția instanței și din perspectiva disp.art. 257 din Codul Muncii arătând că în mod greșit instanța a apreciat că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Totuși, art.257 Codul Muncii nu are un astfel de obiect, ci se referă la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Dacă interpretăm critica recurentului prin prisma disp. art. 287 Codul Muncii, observăm că legiuitorul este acela care a stabilit că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Ori în temeiul acestei dispoziții, angajatorul avea obligația de a depune statele de plată pentru reclamant, ceeace nu a făcut, deși era important de verificat care era valoarea salariilor încasate de reclamant după includerea în salariul de baza a primei.
- O alta critică privește neluarea în calcul de către instanță a caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, ori, motivarea hotărârii instanței de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
In anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 dar, această interpretare nu poate viza clauze ale unor CCM aplicate anterior ci eventual clauze ce se aplică la momentul interpretării lor.
De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, orice modificare a contractului colectiv de muncă are loc cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, astfel că orice concluzie a comisiei paritare trebuie a se concretizeze in încheierea unui act adițional la CCM care este apoi înregistrat la Ministerul muncii în aceleași condiții ca si CCM, urmând sa-și producă efectele de la momentul înregistrării.
- Recurentul nu este de acord cu soluția instanței in ce privește plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație dar, în situația în care angajatorul datorează despăgubiri, acestea trebuie să asigure acoperirea integrală a prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor, astfel cum reiese si din disp. art. 283 și art. 269 Codul Muncii.
Repararea integrală a prejudiciilor presupune atât plata despăgubirii propriu-zise cât și plata de daune-interese, ori daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele sunt datorate, nefiind necesară punerea în întârziere.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat. Pentru aceste motive și aceste critici vor fi respinse ca nefondate.
- Criticile referitoare la analiza trunchiată a dispozițiilor art. 168 din CCM si încălcarea disp. art. 236 alin. 4 Codul Muncii, nu poate fi reținută deoarece actele adiționale la care face referire recurenta, nu au adus nicio modificare textelor din CCM in baza cărora reclamantul si-a întemeiat cererea.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2711/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.2711 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored. jud. /03.02.2010
2 ex./10.02.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
