Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.384
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 236 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în municipiul P,-, bloc. 49 B,. C,. 47, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 21 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat G, din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 40 din 21 martie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar pentru intimatul reclamant întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar comunicându-l și apărătorului recurentei pârâte și chitanță fiscală nr. 83 din 6 martie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 300 lei.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
Se arată că se vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 236 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă în scris la dosarul cauzei.
Se arată în esență că instanța de fond în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Se arată de asemenea, că în ceea ce privește documentul intitulat NOTĂ asupra precizării situației primelor de Paști și nr. 4209/6 noiembrie 2007, depusă ca probă exoneratoare de răspundere la dosarul cauzei, aceasta nu are forță probantă și trebuie înlăturată ca atare, întrucât nu interpretează dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, ci îl modifică și îl reformulează.
Față de cele arătate se solicită respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata sumei totale de 7980 lei la valoarea actualizată în raport de inflație, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru anii 2004 și 2006, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că până în luna mai 2007 fost salariatul societății pârâte, raporturile de muncă încetând la data de mai sus urmare disponibilizării efectuate din toamna anului 2005, iar potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004-2007 trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare reprezentând câte un salariu mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care în perioada solicitată nu i-au fost acordate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani solicitate prin acțiune au caracter premial fiind negociate și stipulate în anul 2003, suplimentările salariale respective fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
S-a invocat totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 236 din 24 ianuarie 2008, respins această excepție, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 7980 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004și Paști pentru anul 2005-2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că pentru perioada 2004-2006 reclamantului nu i s-au achitat drepturile salariale suplimentare reprezentând prime de Paște și C, încălcându-se astfel disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi ce se cuvin reclamantului și pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticând sentința pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă, iar pe fond este neîntemeiată și în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării sumelor acordate, invocându-se adresa emanată de la societatea intimată și practica Curții de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantei este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită deoarece susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, nu a fost dovedită în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, iar în contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 nu s-a menționat în mod expres că suplimentările vizate de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă privind primele de Paște și C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004, 2005,2006 și respectiv primă Paște 2005, 2006, 2007 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În raport de considerentele expuse și disp.art. 304 și 312 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în parte și reducerea sumei acordate intimatului-reclamant la 6043 lei, reactualizată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 236 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în municipiul P,-, bloc. 49 B,. C,. 47, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la 6043 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
TL/FA
2008-04-02
3 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
