Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 383/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 383
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în B-, bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1055 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, intimații intervenienți, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în municipiul B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr.83606 din 6 aprilie 2004, intimații reclamanți, C, și intimații intervenienți, reprezentați de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței, că apărătorul ales al intimaților reclamanți avocat a depus la dosar tabelul nominal al intimații reclamanți pe care îi reprezintă în cauză, copie de pe Contractul de asistență juridică nr. 1810 din 20 februarie 2008 și chitanța fiscală nr. 83 din 20 februarie 2008, reprezentând onorariu apărător în valoare de 1500 lei.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA în copie, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație și Salarizare și copia sentinței civile nr. 1649 din 5 octombrie 1007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul -, după care având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a prezenta instanței răspunsul pe care Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse urmează să-l comunice societății urmare unor sesizări formulate de aceasta.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta pârâtă SC SA, prin apărătorul său.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solictă cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă arată că excepția tardivității declarării recursului invocată de intimații reclamanți este nefondată, întrucât, având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată pârâtei SC la 27 noiembrie 2007, ultima zi de formulare a cererii de recurs era 10 decembrie 2007 termen în care societatea s-a încadrat, așa cum se poate observa pe plicul cu care s-a expediat cererea de recurs.
Pe fondul cauzei recurenta pârâtă prin apărătorul său arată că renunță la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se arată în continuare că începând cu anul 2003, în urma negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților SC prin CCM reprezentanții SC și cei ai au convenit ca pentru toți salariații SC SA drepturile suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul art. 168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inclus în CCM art. 168 alin. 2.
În timp ce în anul 2004 textul art. 168 alin. 2 a fost reflectat identic celei din 2003, cu ocazia negocierilor din anul 2005 părțile au modificat acest text, în sensul că includerea drepturilor salariale nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Astfel părțile au intervenit asupra conținutului alin. 2 al art. 168 în anul 2005 cu mult înainte de apariția acestor litigii.
În concluzie, modificările textului art. 168 din CCM din perioada 2003-2006 arată pentru părțile CCM faptul că, conținutul acestuia este foarte clar în sensul că alin 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului și reținerea spre rejudecare a fondului cauzei, pentru a se administra proba cu expertiza contabilă, care să lămurească realitatea încasării acestor prime.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți și intimații intervenienți arată că susține excepția tardivității recursului invocată la termenul anterior, motivat de faptul că de la data comunicării hotărârii judecătorești și anume 27 noiembrie 2007 ultima zi de declarare a recursului era 7 decembrie 2007, dată care într-o zi de vineri, zi lucrătoare.
În concluzie solicită admiterea excepției și anularea recursului ca fiind tardiv formulat.
Pe fond apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat conform considerentelor din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, arătând în esență că este surprinzătoare poziția recurentei care nu dorește să recunoască valabilitatea acțiunii introduse iar faptul că se oprește cu modul de interpretare numai asupra alin. 2 al art. 168 și nu face sub nicio formă referire la prevederile alin 1 ale art. 168 CCM care prevede obligația de negociere cu în termen de 15 zile înainte de sărbătorile de Paști și Recurenta nu motivează în nici un fel de ce nu au avut loc aceste negocieri, sau dacă au avut loc, nu se depune la dosarul cauzei nicio dovadă a acestora.
Mai mult decât atât, recurenta prin întâmpinarea depusă și prin motivele de recurs nu face referire decât la art. 168 alin. 2, unde printr-o interpretare proprie afirmă că din anul 2003 aceste drepturi au fost incluse în salarizare fără să facă o dovadă în acest sens.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanții, au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2005, reprezentând prime de Paste și C, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că în perioada 1989-2007 au fost salariații SA, raporturile de muncă încetând prin disponibilizare în anul 2007.
Au mai arătat că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante și neacordate în anii 2004-2007, reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.5, art. 164, art. 269 (1) din Codul muncii, art. 168 din Contractul colectiv de munca la nivelul societății si art. 1084 Cod civil.
In dovedirea acțiunii au arătat ca înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au anexat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește excepția invocată, pârâta a arătat că temeiul juridic incident în cauză este art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, astfel că termenul de prescripție de 6 luni s-a împlinit.
Pe fond, pârâta a susținut că sumele de bani cu caracter premial negociate și stipulate în Contractul colectiv de muncă la nivel de societate din anul 2003 și ulterior, în cuantum de un salariu mediu pe unitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
La termenul din 29.10.2007, tribunalul a dispus conexarea dosarelor nr.5445/-, 5447/-, 5448/-, privind pe reclamanții C, întrucât au același obiect și cauză și privesc același pârât.
De asemenea, instanța de fond a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de, .
În baza probelor cu înscrisuri administrate la fond, prin sentința civilă nr.1055/14.11.2007, Tribunalul Buzăua respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune, a admis cererile conexe formulate de reclamanți și intervenienți și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor astfel: pentru, - primele de C pe anii 2004, 2005, 2006 și de Paști pe anii 2005,2006 și 2007; pentru C - primele de C pe anii 2004, 2005, 2006 și Paste 2005, 2006; pentru prima de C 2004; pentru, - primele de C pe anii 2004, 2005, 2006 și Paști 2005, 2006 și pentru, primele de C pe anii 2004, 2005 și Paști pe anii 2005, 2006.
S-a respins ca nedovedită cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 lin. 1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
A mai constatat instanța de fond, că art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, în articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
A concluzionat instanța de fond că, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții și intervenienții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume, prima de C și Paște pe anii 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune de către instanța de fond, precum și eronata admitere a cererilor reclamanților prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a învederat că temeiul juridic al excepției prescripției extinctive este art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii și nu disp.art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, astfel cum în mod greșit a considerat prima instanță.
De altfel, s-a apreciat că natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiune este aceea a unor prime, care nu se confundă cu salariul ce reprezintă "plata" muncii.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta invocă " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA" emisă de Comisia Paritară a SC și înregistrată sub nr.4209/06.11.2007.
Al doilea motiv de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului au fost administrate probe cu înscrisuri.
Recurenta a arătat că renunță la critica privind greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității formulării recursului și, pe fond, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția tardivității formulării recursului, curtea va constata că sentința a fost comunicată recurentei la 27.11.2007, iar recursul a fost declarat la data de 10.12.2007 - data poștei. Termenul de recurs, de 10 zile, s-a împlinit la 8 decembrie 2007, o zi de sâmbătă, astfel că, potrivit disp. art.101 alin.1 și 5.pr.civ. acest termen s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, aceasta fiind 10 decembrie 2007. Prin urmare, recursul a fost declarat în termen legal, excepția fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, curtea va reține că, în conformitate cu înscrierile din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, intimații au avut calitatea de salariați ai societății recuente, ocupând diferite funcții, contractele acestora de muncă încetând la diverse date, în perioada 2004-2007.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății recurente doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de societate, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că recurenta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși intimaților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului invocată de intimații, C, ,.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, str.G-ral -, nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul ales la cabinet avocatură SC ȘI ASOCIAȚII - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1055 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, intimații intervenienți, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în municipiul B,-, jud.
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -- -
Fiind plecat în concediu de
odihnă, se semnează de președintele
instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./MD
2 ex./18.04.2008
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
