Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3851/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(850/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3851/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul. în numele reclamanților membrii de sindicat, -, G, (), (), (), împotriva sentinței civile nr.6997 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19009/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIDROG, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 12 dosar, lipsind recurentul reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul și intimata pârâtă Agenția Națională Antidrog.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 06.03.2009, precum și faptul că recurentul reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatului pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6997/12.11.2008 pronunțată în dosarul nr.19009/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții:, -, G, (), (), (), în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Agenția Națională Antidrog.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin invocarea art.47,art.49 din Legea nr.138/1999 și ale prevederilor OG nr.83/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003, s-a constatat că nu sunt incidente în speță în raport de calitatea reclamanților de personal civil.
Drepturile reclamanților sunt reglementate în mod expres prin OUG nr.24/2000 republicată și completată.
Prin dispozițiile OUG nr.24/2000 modificată și completată, nu s-a prevăzut dreptul reclamanților de a beneficia de prime de concediu și spor de fidelitate.
Astfel, s-a constatat că nu există similitudine de drepturi și obligații între cele două categorii respectiv, a reclamanților de personal civil și a polițiștilor funcționari publici cu statut special.
În consecință, s-a apreciat de către tribunal că reclamanții au beneficiat de drepturile salariale prevăzute prin contractul individual de muncă stabilite cu respectarea prevederilor OUG nr.24/2000, motiv față de care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.49 din Legea nr.138/1999. Ori, din interpretarea ad literam a dispozițiilor menționate rezultă că pentru a beneficia de sporurile și indemnizațiile cadrelor militare, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale, prevăzute la art.4 din lege, trebuie să desfășoare activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, iar nu activități similare cadrelor militare. Prin urmare, nu natura activității, ci condițiile în care acestea se desfășoară reprezintă criteriul avut în vedere de legiuitor.
Din dispozițiile legale invocate nu poate fi reținută o diferențiere între personalul contractual civil și cel de funcționar public cu statut special (foști polițiști) deveniți astfel de funcționari conform Legii nr.360/2002, întrucât ambele categorii desfășoară activități în condiții similare.
Similitudinea dintre aceste categorii de personal rezultă și din aceea că, în raport de dispozițiile Legii nr.138/1999, OG nr.19/2006 și HG nr.S/762/2004, aceștia beneficiază în mod legal de indemnizația de dispozitiv de luptă, sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit, sporul de confidențialitate și norma de hrană.
Nu trebuie neglijat că potrivit art.287 Codul muncii sarcină probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care trebuie să depună dovezile până la prima zi de înfățișare. În lumina acestor dispoziții dacă prima instanță considera că se impune suplimentarea probatoriului în cauză, în virtutea rolului activ trebuia să pună în vedere intimatelor (angajatori) să facă dovada condițiilor diferite în care își desfășoară activitatea - personal civil contractual potrivit art.129 Cod pr.civilă.
Totodată, se arată că atribuțiile de serviciu sunt stabilite prin fișa postului, fiind complementare activității desfășurate de polițiști și desfășurate în aceleași condiții.
De asemenea, prin contractul individual de muncă, la lit.M, pct.2lit.b, salariatul civil are obligația de fidelitate față de angajator în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sens în care nu se poate exclude dreptul la sporul de fidelitate care se acordă polițiștilor. Drept urmare, în mod greșit tribunalul a reținut că polițiștii sunt singurii beneficiari ai sporului de fidelitate și primei de concediu.
Practic, a nu aplica prevederile OG nr.38/2003 - art.6 și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în condiții similare cu polițiștii ar echivala cu golirea de conținut a acestor dispoziții.
Totodată, se arată că potrivit art.6 din OG nr.38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de polițiști, funcționar public, personal contractual, se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
Potrivit principiului general de drept conform căruia unde legea nu distinge, legea trebuie aplicată fără a face distincție între cele două categorii de personal din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința civilă atacată cu interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză. Astfel, membrii reprezentați de recurentul-reclamant fac parte din categoria personalului civil contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, categorie socio-profesională salarizată conform dispozițiilor OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin art.49 din Legea nr138/1999 cu modificările și completările ulterioare, într-adevăr se prevede că personalul civil contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora. Numai că, din interpretarea gramaticală a textului sus menționat, reiese cu evidență, cum corect a reținut și tribunalul, că se are în vedere desfășurarea de activități similare și nu în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Acordarea acestor sporuri este determinată de natura activităților desfășurate de polițiști, a obligațiilor, riscurilor la care sunt expuși, fiind investiți cu exercițiul autorității publice.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că salariații civil au beneficiat de aceste sporuri ca și polițiștii până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003, când au devenit funcționari publici civili cu statut special, pe considerentul inexistenței unei identități între natura activităților prestate de cele două categorii socio-profesionale.
Nu se poate susține că prima instanță nu ar fi dat dovadă de rol activ în soluționarea pricinii și că nu ar fi respectat în acest sens dispozițiile art.129 Cod pr.civilă, în sensul de a ordona orice probe le consideră necesare pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Este adevărat că potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, însă cum acesta susține că reclamanții nu desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, aspect recunoscut de altfel implicit și prin recursul declarat, prin care se susține ipoteza activităților desfășurate în condiții similare pentru acordarea sporurilor în discuție și nu neapărat de activități similare cu cele ale cadrelor militare, evident că alte probe suplimentare nu se mai impuneau. De altfel, proba faptului negativ trebuia realizată printr-un fapt pozitiv, de către reprezentanții recurentului, probă nerealizată în cauză.
Cum, membrii sindicatului reclamant nu desfășoară activități similare cu cele ale polițiștilor, în calitatea lor de personal contractual al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, legal a statuat tribunalul că nu sunt îndreptățiți la plata sporului de fidelitate de 20% din salariul de bază și a primelor de concediu solicitate prin acțiuni pendinte.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul. în numele reclamanților membrii de sindicat, -, G, (), (), (), împotriva sentinței civile nr.6997 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19009/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIDROG.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./25.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
