Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4619/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 2380/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4619R

Ședința publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3, în calitate de reprezentant al salariaților:, -, împotriva sentinței civile nr.862 din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3, LICEUL TEORETIC, LICEUL TEORETIC, COLEGIUL NAȚIONAL, GRUPUL ȘCOLAR, GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL REPUBLICA, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL NOI, GRUPUL ȘCOLAR, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL, GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII, GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ, având ca obiect "drepturi bănești ".

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 17.06.2009, de către intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului B, întâmpinare.

Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanții, ,., Mari, VaT., reprezentați de Sindicatul învățământului Preuniversitar Sector 3, au chemat in judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 3, Liceul Teoretic Al I, Liceul Teoretic, Colegiul Național, Grupul Școlar CDO. Grupul Școlar Construcții Montaj, Grupul Școlar Industrial, Grupul Școlar Industrial Republica, Grupul Școlar Industrial Noi, Grupul Școlar, Grupul Școlar Industrial, Grupul Școlar Construcții, Grupul Școlar Construcții Montaj, pentru a fi obligați la plata retroactiva pe ultimii 3 ani de la data pronunțării hotărârii a sporului de 15% prevăzut de art.8 din HG 281/1993, cat si pe viitor.

Prin sentința civilă nr. 862/4.02.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată mentionata.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în raport de prevederile art.8 din HG nr.281/1993, ale regulamentului nr.1132/46226/6366/1993 al Ministerului Sanatatii și al Ministerului Muncii, că sporul solicitat de către reclamanți nu este menționat în regulamentul nr.1132/46226/6366/1993.

Prin HG nr.1136/2006, sunt prevăzute cerințele minime de securitate și sănătate în ceea ce privește expunerea lucratorilor la riscurile generate de electromagnetice. Nu se prevede insa sporul de 15% solicitat de către reclamanti.

Potrivit art. 19 din Legea 19/2000 locurile de muncă în condiții deosebite sunt acelea care în mod permanent sau în anumite perioade pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguratului datorita gradului mare de expunere la risc. Aceste locuri de muncă se stabilesc prin Hotărârea Guvernului, prin contractul colectiv de muncă sau prin decizia organului de conducere legal constituit cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare.

Locurile de muncă în condițiile speciale sunt enumerate limitativ în art.20 din Legea 19/2000.

Reclamanții nu au făcut dovada că locurile de muncă au fost încadrate în condiții deosebite sau in condiții speciale prin Hotărâre de Guvern prin contractul colectiv de muncă sau prin decizia organului de conducere legal constituit.

Prevederile art.1 din HG 281/1993 se refera la salarizarea personalului din unitățile de invatamant, dar sporul solicitat de către reclamanți nu este prevăzut de acest text de lege. Art.8 din HG 281/1993 reglementează acordarea sporului de 15% pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare.

Împrejurarea că în ultimii 3 ani reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții vătămătoare sau periculoase nu a fost dovedita printr-un buletin de expertizare a locurilor de muncă pe baza căruia sa existe propuneri comune ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și ale Ministerului Sanatatii și Familiei, potrivit cărora sa se adopte o hotărâre de guvern.

Dupa intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, locurile de muncă se includ în categoria celor deosebite și a celor în condiții speciale, și nu în categoria condițiilor vătămătoare sau periculoase. In ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de Sindicatul Invățământului Preuniversitar Sector 3 se constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 246 Cod de procedură civilă, deoarece nu este introdusă de reclamanți, ci de mandatarul acestora, motiv pentru care a fost respinsa ca neîntemeiată.

În termen legal împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 3, prin reprezentant legal, în numele reclamanților membri ai Sindicatului, criticând sentința pentru următoarele motive:

Potrivit art. 8, alin. (1) din HG nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare, in raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective. - In aplicarea acestor prevederi, art 43 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de învățământ prevede in mod expres ca: pentru prestarea activității in locuri de munca cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea salariații primesc sporuri la salariul de baza, durata redusa a timpului de lucru, alimentație specifica, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente si materiale de protecție gratuite. Dispoziții similare se regăsesc si in contractele colective de munca unice la nivel național pe anii 2005-2006 si 2007-2010, si nu trebuie uitate nici dispozițiile art. 50, alin. (12) din Statutul personalului didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii si de alte drepturi bănești prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca.

In ceea ce privește noțiunea condițiilor nocive prin expunerea la radiațiile electromagnetice generate de calculator, arata recurentul ca aceasta este definita de art. 4 din HG nr. 1136/2006.

Ca o concluzie ce se desprinde din prevederile invocate este ca personalul din invatamant trebuie sa beneficieze de acordarea unui spor de 15% din salariul de baza, pentru activitatea desfășurata in condiții periculoase sau vătămătoare. Mai mult, acest spor se acorda si altor categorii de salariați din domeniul bugetar - sănătate, funcționari publici, etc. Si cu toate acestea, salariații din invatamant nu au beneficiat de sporul mai sus menționat.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.

Membrii sindicatului reclamant își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ preuniversitar în funcții a căror exercitare implică utilizarea în procesul muncii, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului. In prezent, legislația muncii și legislația privind salarizarea nu cuprind reglementări potrivit cărora utilizarea calculatorului la locul de muncă ar reprezenta muncă în condiții periculoase sau vătămătoare.

În Hotărârea de Guvern nr.281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, există la art. 8 prevederea potrivit căreia pot fi acordate 6 categorii de sporuri, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea.

Acțiunea membrilor sindicatului reclamant este întemeiată pe dispozițiile art.8 lit. a din actul normativ invocat, conform căruia pentru condiții periculoase sau vătămătoare se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

În continuare, textul de lege precizează că "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, a propunerea ministerelor, a celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor".

Reclamanții nu au făcut dovada că printr-un regulament emis în acest sens s-ar fi stabilit că personalul încadrat în locurile de muncă unde se utilizează computerul, lucrează în condiții periculoase sau vătămătoare și, prin urmare, ar fi îndreptățiți la plata sporului prevăzut de art. 8 lit. a din nr.HG281/1993.

Curtea va inlatura si argumentul recurentilor, in sensul ca acest spor se acorda si altor categorii de salariați din domeniul bugetar - sănătate, funcționari publici, etc. si ca, pentru acest motiv, si salariații din invatamant ar trebui sa beneficieze de el.

Aceasta intrucat nu se poate retine existenta vreunei discriminari sub acest aspect intre diferitele categorii socio-profesionale. Conform art 2 din OG nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale si cultural în orice alte domenii ale vieții publice".

Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.

Or, sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, nu constituie un drept fundamental al omului în nicio reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse.

de aceste considerente de fapt si de drept, constatand ca prima instanta a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in speta, Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei tribunalului, ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 în calitate de reprezentant al reclamanților membri ai acestui sindicat, ,., Mari, VaT., împotriva sentinței civile nr.862/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3, LICEUL TEORETIC "AL. LICEUL TEORETIC " ", COLEGIUL NAȚIONAL ", GRUPUL ȘCOLAR "C D, GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ ", GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL ", GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL REPUBLICA, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL NOI, GRUPUL ȘCOLAR, GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL " ", GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII ", GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ " ".

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

14.07.2009

Jud.fond:

Președinte:Silvia Georgiana Ignat
Judecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4619/2009. Curtea de Apel Bucuresti