Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4753/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4753
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
**************************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 276 din 19 februarie 2009, pronunțată Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ " ", CONSILIUL LOCAL DR TR S, CONSILIUL JUDEȚEAN M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimații pârâți CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ " ", CONSILIUL JUDEȚEAN M și CONSILIUL LOCAL DR TR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs formulate in scris în raport de a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare, pe fond admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la acordarea primei de vacanță și sporul de 15%.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 276 din 19 februarie 2009, pronunțată Tribunalul Mehedinți, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta, formulată împotriva pârâților CENTRUL ȘCOLAR PTR. EDUCAȚIE INCUZIVĂ " ", CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, CONSILIUL JUDEȚEAN
A fost obligată pârâta CENTRUL ȘCOLAR PTR. EDUCAȚIE INCUZIVĂ " "din DTS la plata către reclamantă a sumei de 2.997 lei reprezentând diferențe drepturi salariale nete și actualizate pe perioada iulie 2005 - decembrie 2008 și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a dispus ca pârâta să-i înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a respins acțiunea față de CONSILIUL LOCAL DR.TR.S și CONSILIUL JUDEȚEAN
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată ca personal didactic auxiliar în cadrul Centrului Școlar Pentru Educație Incluzivă " " DTS, având funcția de secretar șef, cu o vechime în muncă de 28 ani (Adeverința nr. 824/17.07.2008), iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale la care are dreptul, conform dispozițiilor Legii 128/1997.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliul Local DTS, acesta fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget, dar nu poate sta în calitate de pârât întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliului Județean M, acesta fiind autoritate a administrației publice locale, constituită pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, are rolul de a repartiza sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin hotărâre, cu asistență tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar județean, astfel că nu poate sta în calitate de pârât întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că dispozițiile Legii 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic se aplică și personalului didactic auxiliar din care face parte și reclamantei care îndeplinește funcția de secretar șef.
Potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art.49 alin.3 din Legea 128/1997, personalul didactic din centrele de primire și plasament și din învățământul special, beneficiază de o indemnizație de 15 % din salariul de bază a funcției îndeplinite, inclusă în salariul de bază.
Legea nr.128/1997 art.50 alin.3 și 7 prevede că, personalul auxiliar poate beneficia de gradație de merit și de salariul de merit. De asemenea, personalul didactic auxiliar beneficiază pe lângă sporul de vechime și de sporul de stabilitate de 15% pentru o vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani, conform art.50 alin.11 din lege.
Potrivit anexei nr.5 la OUG 68/16.09.2004, personalul didactic care îndeplinește funcția de secretar șef poate beneficia de indemnizație de conducere a cărei limită maximă este de 20 % din salariul de bază.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic sau personal didactic auxiliar beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice sau funcției auxiliare deținute.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a reținut că în perioada iulie 2005 -noiembrie 2008 reclamanta îndeplinind funcția de secretar șef a beneficiat de salariul funcției didactice auxiliare stabilit în raport de coeficienții de multiplicare și de valorile acestor coeficienți prevăzuți de actele normative care au reglementat salarizarea personalului ce desfășoară activitatea în învățământ.
Astfel, în urma verificărilor, s-a constatat că la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru munca prestată a fost respectată Metodologia de calcul aprobată, pentru personalul didactic auxiliar, prin Ordinele nr. 3541/2006, 1350/2007 emise de. În schimb, tariful pentru orele suplimentare prestate de reclamantă a fost stabilit eronat, în sensul că nu fost respectate prevederile art.120 Codul Muncii și nici Metodologia aprobată prin Ordinele nr.3541/2006 și 1350/2007.
Procedând la calcularea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantei, expertul a constatat că acestea se ridică la suma netă actualizată de 2997 lei, reprezentând: 1.203 lei diferențe de drepturi salariale rezultate din indemnizația de conducere, salariul de merit, indemnizația pentru activitatea didactică desfășurată în centrul de plasament și învățământul special, sporul de vechime și sporul de stabilitate; 1.494 lei diferențe rezultate din orele suplimentare prestate în perioada iulie 2005- decembrie 2008; 300 lei diferențe din recalcularea celui de-al 13-lea salariu.
Instanța a constatat neîntemeiat petitul privitor la primele de vacanță, care a fost respins, pentru următoarele motive:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit. g) plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că, salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele:
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate.
Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin art.50 alin.12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al art.48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, instanța a considerat că nu se poate aplica criteriul analogiei cu alte categorii sociale profesionale deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Referitor la petitul privind acordarea sporului de până la 15 % pentru condiții periculoase sau vătămătoare, instanța a respins având în vedere că, expertiza contabilă în urma verificărilor efectuate a constat că nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute de art.8 lit. a) alin.2 din HG 281/1993 care prevede că, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor, iar prin Adresa nr.1103/22.10.2008 emisă de pârâtul Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă " " se precizează că locul de muncă al reclamantei nu a fost expertizat.
Ulterior acestei adrese, pârâtul a declanșat procedura prevăzută de HG 281/1993, prin Adresa nr.1170/11.11.2008, emisă către Autoritatea de Sănătate Publică M, solicitând efectuarea măsurătorilor necesare pentru fiecare loc de muncă, în vederea acordării acestui spor.
În aceste condiții este cert că, cererea reclamantei pentru acordarea acestui spor nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Instanța a constatat întemeiat petitul privind consemnarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei urmând a-l admite.
Instanța a constatat că pe perioada iulie 2005-decembrie 2008 reclamantei i se cuvenea suma netă și actualizată, până la data de 31.XII.2008, de 2.997 lei, cu titlu de diferențe drepturi salariale de la pârâtul Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă " " Dr.Tr.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În calitatea de secretar șef cu o vechime de 28 ani, ca personal didactic auxiliar în îndeplinirea sarcinilor de serviciu a lucrat pe calculator mai mult de 50 % din programul de lucru, fiind supusă evident unor condiții vătămătoare de muncă.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este prevăzută de art.48, 50 și 146 din Legea nr.128/1997, iar sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% este prevăzut de art.8 din nr.HG281/1993, art.43 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ și art.24 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Chiar dacă acest spor nu este prevăzut în Legea nr.128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi stabilite de lege și contractul colectiv de muncă, beneficiază de acest spor potrivit nr.HG281/1993 și contractelor colective de muncă, astfel că greșit i-a fost respinsă acțiunea cu privire la acest spor.
În urma expertizării locurilor de muncă de către medicul specialist de medicina muncii în mai multe județe s-a constatat că există locuri de muncă unde există suprasolicitare neuropsihosenzorială, iar în județul Mnus -a putut efectua din lipsa aparaturii necesare.
Greșit a fost respinsă și cererea privind acordarea primei de vacanță, care se întemeiază pe prevederile contractelor colective de muncă și Legea nr.128/1997.
In cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare prevăzute de lege.
Astfel, critica privind neacordarea sporului de 15 % este neîntemeiată, instanța reținând că în urma probelor administrate s-a concluzionat just că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea sporului solicitat și locul de muncă al recurentei reclamante nu a fost expertizat.
Nici criticile referitoare la prima de vacanță nu sunt întemeiate, chiar dacă dreptul solicitat de reclamanta recurentă este prevăzut în art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: " o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
u toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii și că acest drept nu este prevăzut în legea specială, astfel că nu este întemeiată susținerea că aceste aspecte pot reprezenta o nerecunoaștere a dreptului solicitat, în condițiile în care el nu este prevăzut, după cum s-a menționat anterior, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Nici celelalte critici nu sunt de natură a duce la casarea sau modificarea sentinței și nu există nici motive de ordine publică care în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților, astfel că în temeiul art.312 din același cod, recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 276 din 19 februarie 2009, pronunțată Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ " ", CONSILIUL LOCAL DR TR S, CONSILIUL JUDEȚEAN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red. jud.
2 ex. /14.07.2009.
Jud. fond.
Fl.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Marian Lungu
