Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4895/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4895
Ședința publică de la 28 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
Judecător -- -
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții -, -, împotriva sentinței civile nr. 1087/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat cu delegație de substituire,lipsind intimata pârâtă Federația Sindicatelor Libere și Independente și recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta intimata pârâtă SC SA, solicită respingerea recursului.
CURT EA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1087/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei de interes și excepția necompetenței teritoriale invocate de intimata - Membru Grup.
S-au respins excepțiile lipsei de obiect și excepția lipsei calității procesuale active invocate de intimata Federația Sindicatelor Libere și Independente.
S-a admis excepția prematurității cererii.
S-a respins cererea formulată de petenții -, -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Referitor la excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată instanța a respins-o cu următoarea motivare: abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele.
Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă) când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres sau tacită când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ în mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative în materie anterioare.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art.72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii invocate de intimați, instanța le-a respins întrucât potrivit art. 1 alin.1 din Legea 130/1996, republicată " contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariații, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Salariații sunt reprezentați la nivel de unitate, în cazul, de sindicatul legal constituit, în speță. Sindicatul trebuie să îndeplinească anumite criterii de reprezentativitate pentru a angaja salariații într-un contract colectiv de muncă, conform Legii 130/1996.
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu pot să acționeze individual, ci numai prin sindicatul reprezentativ ales.
De altfel, la negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă participă, în numele salariaților, numai sindicatul reprezentativ, neexistând identitate de părți între reclamanți și titularul dreptului subiectiv din cadrul raportului juridic dedus judecății, și anume sindicatul.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii privind obligarea partenerilor de dialog social să negocieze și, ulterior, pe calea aceleiași acțiuni să acorde cu titlu gratuit un număr de 10000 acțiuni conform ar. 168 pct.6 din Contractul Colectiv de Muncă, instanța a constatat că petenții urmăresc ocrotirea unor drepturi subiective pe o altă cale decât cea recunoscută de lege.
În ceea ce privește excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat că acțiunea prin care se tinde la obținerea unor drepturi patrimoniale este condiționată de existența negocierilor. Conform art.3 alin.5 și 6 din Legea nr. 130/1996 republicată, orice drepturi ale salariaților izvorând din contractul colectiv de muncă se vor stabili numai pe baza negocierilor purtate între patronat și sindicatul reprezentativ. Ori în lipsa negocierilor dintre părți, condiție prealabilă conform legii, petenții nu pot pretinde realizarea unor drepturi izvorând din CCM.
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că la data de 10.10.2008 între și s-a încheiat protocolul nr. 814, în baza art. 168 alin. 5 din CCM/2008, prin care s-a negociat numărul de acțiuni gratuite acordate de salariaților săi.
La art. I din acest protocol se prevede că " în aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. 5 din CCM, va distribui, cu titlu gratuit, fiecărei persoane care beneficiază de acest drept, așa cum este determinat în art.II din prezenta, un număr de 100 acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale
În ceea ce privește plata dividendelor corespunzătoare celor 100 de acțiuni acordate fiecărui salariat, instanța reținut că dividendele reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoana juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoana juridică.
Daca suma platită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depășeste prețul pieței pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferența se tratează drept dividend. De asemenea, daca suma platită de o persoană juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui actionar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratata ca dividend.
Prin urmare, întrucât prin protocolul din 10.10.2008, s-au acordat salariaților 100 de acțiuni ordinare nominative, ca o consecință legală, intimata va fi obligată la plata către fiecare petent a dividendele corespunzătoare a câte 100 acțiuni pe perioada 04.07.2005-04.07.2008.
Suma rezultată din actualizarea dividendelor, în raport cu rata inflației, va repara integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului va fi pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, prin aplicarea art.981 civ. instanța urmărește ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Scopul acoperirii prejudiciului creat prin întârzierea plății dividendelor va fi atins prin plata dividendelor actualizate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat potrivit art.139 din CCM cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu. Așadar condiția negocierii este primordială și trebuie îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții -, criticând-o ca fiind nelegală.
În mod greșit, instanța de fond a apreciat că acțiunea promovată este prematură atâta timp cât nu au fost realizate negocieri între conducere și sindicat, deșii CCM prevedea în categoria drepturilor salariale drepturile solicitate de către părți în acțiunea promovată.
Fiind un drept prevăzut în mod expres în CCM, instanța era datoare să calculeze cuantumul, întinderea acestuia, recurentul fiind un debitor al dreptului de creanță astfel descris.
Se mai arată că, dreptul de a beneficia de acțiuni gratuite, cota de participare la profit și dreptul de premiere au fost negociate fiind prevăzute de CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, 2007, 2008, astfel încât angajatorul era obligat să se supună CCM-ului la nivel superior.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, invocând netemeinicia acțiunii promovate de către reclamant în ceea ce privește drepturile solicitate cu titlul de premiu, atâta timp cât dreptul nu s-a născut în patrimoniul reclamantului.
În ceea ce privește acordarea cotei parte de profit se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prematurității acestei cereri precum și prescripția dreptului la acțiune.
Analizând motivele de recurs invocate precum și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 rap. la art. 312 alin. 5 teza 1C.pr.civ. urmează a-l admite, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează:
Din analiza cererii introductive, reiese că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea angajatorului la negocierea numărului de acțiuni ce trebuie să fie acordate gratuit salariaților în conformitate cu art. 168 pct. 6 CCM, iar în cazul în care nu se realizează negocierea obligarea angajatorului la acordarea unui număr de 10.000 de acțiuni, la valoarea de piață din momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea pentru perioada ultimilor 3 ani a dividendelor corespunzătoare a acțiunilor acordate, obligarea angajatorului la despăgubiri pe aceiași perioadă constând în beneficiul nerealizat ca urmare a neacordării dividendelor la timpul cuvenit.
Se mai solicită de către reclamant, și obligarea unității angajatoare la plata cotei de participare la profit pe anul 2007, pentru ca din precizarea formulată la 25.09.2008, reclamantul să solicite cota de participare la profit și pentru anii 2005, 2006, precum și obligarea angajatorului la plata fondului de premiere pentru perioada 2005-2007.
Din analiza dispozițiilor CCM la nivel de societate se observă că, începând cu anul 2004 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de un număr de acțiuni acordate gratuit cu ocazia privatizării, număr de acțiuni ce va fi negociat de sindicate și patronate. Această dispoziție se regăsește și la nivelul anului 2005, 2006, 2007.
Începând cu anul 2005, același CCM la nivel de unitate prevede dreptul salariaților de a obține o cotă parte din profit, cotă parte ce va fi negociată între sindicate și patronat, art. 168 pct.4 din CCM, la nivelul anilor 2005,2006, 2007.
Tot în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate vom regăsi dreptul salariaților la plata fondului de premiere, art. 137 din CCM 2007.
În contractul individual de muncă, în care părți sunt reclamantul și angajatorul, nu vom regăsi individualizate nici unul din drepturile salariale enumerate, respectiv cota de participare la profit, fondul de premiere și nici contravaloarea drepturilor cuvenite în calitate de acționar.
O primă observație, ce va fi făcută, în raport de mențiunile contractului individual de muncă, de mențiunile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și de ramură, va pleca de la normele reglementate de art. 236 Codul Muncii și cele ale art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, potrivit cărora, orice contract colectiv de muncă constituie izvor de drept, acestea producând efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Dispozițiile CCM la nivel de ramură și de unitate constituie legea părților, ceea ce presupune respectarea de către părți a clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Iată de ce, vom privi drepturile menționate în contractul individual de muncă, precum și cele menționate în CCM la nivel de unitate și de ramură sau național, ca drepturi ce aparțin angajaților, drepturi născute în patrimoniul acestora, fără a face distincție între nivelul la care s-a încheiat contractul de muncă.
Reținând că, angajații, reprezentați de sindicate la semnarea CCM-ului la nivel de unitate, sunt la rându-le subiecți ai drepturilor enumerate în CCM, aceștia au calitate procesuală activă în cauza de față, cum corect a reținut prima instanță.
Sindicatul este numai reprezentantul angajaților în baza unui contract de mandat, art. 14 lit.b din Legea 130/1996, și se constată că în raport de clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă angajații au drepturile menționate, ca atare, în respectivele convenții.
O a doua observație, plecând de la analiza dispozițiilor contractului de muncă, este în sensul că pentru fiecare an, pentru care avem încheiat CCM la nivel de unitate, regăsim dreptul salariaților de a beneficia de cotă parte profit acțiuni gratuit, sub condiția negocierii acestuia între patronat și sindicat.
Condiția negocierii prevăzută în contractul colectiv de muncă, la nivelul anilor analizați, se constată, în fapt că nu a fost îndeplinită, astfel dreptul de acordare a acțiunilor cu titlul gratuit cota parte de profit și participarea la fondul de premiere, nu au fost recunoscute de către patronat sub aspectul individualității lor, al existenței ca drept de sine stătător, căci nu aveam negociere.
Ori, din analiza CCM-ului la nivel de unitate, se poate constata că salariații sunt titulari a unei obligați de a face, din partea sindicatului și a patronatului, obligația de a negocia drepturi de natură salarială, respectiv dreptul de acordare acțiuni, cotă parte profit și fond premiere.
Dreptul de a negocia anumite drepturi în favoarea salariaților, nu se confundă cu însuși dreptul acordat, căci, primul izvorăște din obligația de a face pe care și-o asumă părțile semnatare la nivel de unitate, prin încheierea convenției de muncă, obligația de a negocia un anume drept, pe când dreptul însuși presupune individualizarea, cuantificarea, determinarea sa în concret, ceea ce nu se întâmplă în cauza de față.
pe de o parte un CCM la nivel de unitate, în care părți sunt angajatul și patronatul pe de altă parte, și o obligație de a negocia anumite drepturi pentru salariați, asumate de reprezentanții angajaților și patronat, iar pe de altă parte, cererea angajaților pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin CCM de către patronat, aceea de a negocia anumite drepturi salariale, respectiv dreptul la acțiuni, cotă parte profit și fond de salariu.
Ori, fără a lămuri natura raportului juridic dedus judecății, cu drepturile și obligațiile specifice ale părților, nu putem vorbi de soluționarea cererilor formulate de părți.
Iată de ce, numai lămurind temeiul juridic al răspunderii părților, dacă avem răspundere contractuală întemeiată pe obligația asumată prin CCM de a negocia, obligație de a face ceva sau avem răspundere contractuală în care drepturile sunt determinate sub aspectul întinderii, exigibilității acestora, instanța de fond poate aprecia că cererea este prematură sau neîntemeiată și aceasta în raport de finalitatea negocierii și termenul de valabilitate al CCM la nivel de unitate, având în vedere că pentru fiecare an calendaristic vom avea o nouă convenție de muncă.
presupune existența dreptului, drept ce însă nu a devenit actual, pe când netemeinicia cererii presupune cercetarea condițiilor privind însăși existența acelui drept, condițiile de validitate impusă de lege pentru exercitarea lor.
Se va analiza și succesiunea în timp a contractelor colective de muncă, dispozițiile ce nu au fost respectate de către părți, în raport de aceasta întinderea pretențiilor părților, după cum se va avea în vedere și aspectele, de natură comercială a drepturilor solicitate.
Se observă că acordarea dividendelor cât și a cotei parte din profit, în conformitate cu art. 67, art. 111 alin. 2 lit. a din legea 31/90, este condiționată de existența hotărârii AGA, acesta fiind singurul organ al societății comerciale care poate lua hotărârii distribuirii profitului sub forma dividendelor către asociați, inclusiv a cotei parte din profit.
Această analiză este necesară pentru determinarea caracterelor juridice ale drepturilor de creanță deduse judecății.
Față de toate aceste elemente, rezultă existența unui prejudiciu diferit, rezultat din răspunderea întemeiată pe CCM la nivel de unitate, rezultat din nerespectarea obligației de face, de a negocia anumite drepturi și un altul, dacă am aprecia că drepturile s-au născut deja în patrimoniul reclamanților, diferență ce urmează a fi făcută de către instanța de fond.
De altfel, prin însăși acțiunea introductivă reiese că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe principiile răspunderii contractuale ale patronatului, răspundere determinată de inacțiunea negocierii, atunci când s-a solicitat contravaloarea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, ca urmare a neacordării acțiunilor, aspecte cărora fondul nu a făcut diferențieri.
efectuată la nivelul anului 2008, privind acordarea acțiunii cu titlul gratuit, operațiune ce urmează a fi finalizată peste aproximativ 2 ani și J, lasă fără obiect cererea privind negocierea numărului de acțiuni la nivelul anului 2008.
Însă în condițiile în care prejudiciul solicitat vizează și anii anteriori 2005,2006,2007, prejudiciul rezultat din neacordarea numărului de acțiuni, obligația de negociere este prevăzută la nivelul fiecărui an prin CCM, nu putem vorbi de o lipsă a obiectului cererii pentru această perioadă, ci de asemenea, instanța urmează să lămurească care sunt drepturile ce reveneau salariaților în baza CCM-urilor în ființă, dacă aceste drepturi izvorau din obligația de negociere, sau drepturile erau individualizate în CCM.
În raport de toate aceste elemente, va fi discutată și întinderea răspunderii părților inclusiv a întinderii drepturilor solicitate de reclamanți, și punerea în discuție asupra administrării probatoriilor specifice, pertinente acțiunii promovate.
Această clarificare este condiția pentru a înlătura aprecierile făcute atât de către părți cât și de către instanță, asupra acțiunii promovate de către reclamanți, ca fiind atât prematură cât și prescriptibilă, mai mult asupra dreptului ce nu s-a născut în patrimoniul reclamanților, care nu au calitate procesuală activă.
Față de cele arătate mai sus, urmează ca hotărârea instanței de fond să fie casată, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a lămuri în fapt cât și în drept raportul juridic dedus judecății, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții -, -, împotriva sentinței civile nr. 1087/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iulie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.-
3 ex/CO/25.08.2009
fond:
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Adina Calotă Ponea
