Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/2009-
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINE: - - - judecător
R - judecător
- judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SA. B cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, G, toți din O,-,.3, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.641/LM din 05 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă SA. B, reprezentanta acesteia avocat - fără delegație, pentru intimații reclamanți toți lipsă, reprezentantul acestora avocat în baza împuternicirii avocațiale din 13.01.2009 emisă de UNBR - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte SA. B depune la dosar actul adițional pentru anul 2008 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SA. B format din 11 file și arată că din acest înscris rezultă recunoașterea sindicatului că salariații au primit sumele cuvenite. La întrebarea instanței, ambii reprezentanți ai părților arată că nu mai au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte SA. B, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că, primele respective au fost incluse în salariile de bază a intimaților reclamanți, aspect recunoscut de către sindicat.
Reprezentantul intimaților reclamanți avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise și acte justificative referitoare la cheltuielile de judecată.
După strigarea cauzei dar înainte de închiderea dezbaterilor, prin registratura instanței a parvenit la dosar concluzii scrise din partea intimaților reclamanți
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.641/LM din 05 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, G, toți cu domiciliul procesual în O,-,.3, județul B în contradictoriu cu pârâta SC. cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 9863,52 lei cu titlu de drepturi salariale restante pentru perioada 2004-2007 și suma de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A obligat pârâta la plata diferenței onorariu expert în cuantum de 15850 lei în favoarea Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile B pentru expert contabil.
Pentru a hotărî în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, astfel încât sunt incidente disp. art. 283 al.1 lit. e din muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că reclamanții au calitatea de salariați ai unității pârâte conform mențiunilor efectuate în carnetele de muncă depuse la dosar, desfășurând activitatea la punctul de lucru Grup.
În temeiul raporturilor juridice de muncă existente între părți și invocând dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005-2007 și de C pentru anii 2004-2006.
Apărarea unității pârâte exprimată prin întâmpinarea depusă a fost în sensul că drepturile solicitate de către reclamanți au fost incluse în salariul de bază al acestora.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, stabilește la art. 168 al.1 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C angajații SNP SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, iar la al. 2 al aceluiași articol s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările prevăzute la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate de.
Așa cum a rezultat din extrasele depuse la dosar ale contractelor colective de muncă pe unitate pentru anii 2005- 2006 și 2007, dispozițiile art. 168 al. 1 au fost menținute însă al. 2 al art. 168 fost modificat în forma "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Dat fiind că unitatea pârâtă a susținut că suplimentările prevăzute de art. 168 al. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 se regăsesc în salariile angajaților, în cauză a fost încuviințată și efectuată o expertiză contabilă judiciară de expert, expert care a concluzionat că în perioada 2004- 2007 suplimentările salariale de Paști și de C nu au fost calculate și acordate reclamanților, că în perioada dintre 2003 - 2007 au avut loc majorări sau creșteri salariale, însă acestea nu au cuprins suplimentarea salariilor prevăzute de art. 168 al. 1 de câte un salariu mediu de ramură ca primă de Paști și de
Așa cum s-a reținut și mai sus, contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 la nivel de unitate, stipulează în mod clar că salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, dispoziții cuprinse de art. 168 al. 1 și menținute.
Astfel că, dacă părțile contractante nu ar fi convenit acordarea acestor drepturi pe anii 2004- 2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, acestea nu ar fi fost prevăzute de dispozițiile art. 168 al. 1 sau dacă ar fi urmărit includerea acestor drepturi suplimentare în salariul de bază, ar fi modificat clauza contractuală prevăzută de art. 168 al. 1 din contractul colectiv de muncă, însă această clauză a fost menținută. Totodată al. 1 al art. 168 prevede și obligativitatea unor negocieri prealabile cu în vederea stabilirii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, însă rațiunea clauzei contractuale a fost de acordare a anumitor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C și nu de a modifica salariul de bază.
În ceea ce privește interpretarea dată de Comisia Paritară a SC SA a cărei argumentare este în sensul că aceste drepturi au devenit parte a salariului de bază și nu s-a impus a fi individualizate, nu a fost avută în vedere de către instanță, deoarece reprezintă o modificare a clauzei contractuale și prin această interpretare s-ar ajunge la schimbarea naturii acestor drepturi suplimentare, iar rațiunea clauzei contractuale a fost în sensul de a se acorda anumite drepturi suplimentare la anumite evenimente și nu de a se modifica salariul de bază și aceasta se desprinde și din dispozițiile contractului colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea naturii concrete, modalitatea de acordare, condiții, criterii și beneficiari, prevedere care nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi urmărit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază, mai mult aceste negocieri nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc.
În contextul tuturor acestor considerente și având în vedere dispozițiile art. 236 al.4 din Codul muncii, potrivit căruia "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamanți, pe care a admis-o și în consecință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 9.863,52 lei cu titlu de drepturi salariale restante pentru perioada 2004-2007, sumă care cuprinde și indicele de inflație, dată fiind permanenta devalorizare a monedei naționale, iar în condițiile art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta în favoarea fiecărui reclamant la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform contractului de asistență juridică nr. 95 din 24.10.2007 și a facturii fiscale nr. 15 din 10.07.2008.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada plății diferenței onorar expert în cuantum de 15.850 lei, în temeiul OG2/2000 a obligat pârâta la plata acestei diferențe în favoarea Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile B, pentru expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a reținut nelegal că nu s-ar fi plătit primele de Paști și C, ori, conform actelor adiționale la contractul colectiv de muncă, acestea s-au plătit, fiind incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, nemaifiind acordate și calculate distinct salariaților, act adițional ce a fost semnat de reprezentanta salariaților în relația cu patronatul. Chiar salariații recunosc acel aspect, actul adițional face parte din contractul colectiv de muncă iar pretențiile sunt fără obiect.
Articolul 168 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, fost reflectat într-o manieră asemănătoare celei din 2003. Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, semnate și de, astfel că, aceste prime nu mai erau individualizate distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Din analiza documentelor se poate observa că în perioada 2003 - 2007 s-au achitat toate drepturile salariale conform contractului colectiv de muncă, salariile de bază au avut astfel o evoluție crescătoare.
În anul 2005, prevederile Contractului Colectiv de Muncă au fost modificate, intenționându-se să se prevadă includerea drepturilor salariale în cel de bază, iar articolul 168 aliniatul 2 își producea efectele și pentru anul 2004, potrivit negocierilor dintre salariați, astfel că, acestea sunt aplicabile și pentru anii 2006 - 2007.
Articolul 168 aliniatul 1 din Contractului Colectiv de Muncă a fost modificat prin actul adițional nr. 1602/2003, bugetul de venituri și cheltuieli fiind aprobat prin HG nr. 1527/2002. SC SA a emis MINISTERULUI INDUSTRIEI și adresa nr. 1329/10.03.2003 conform căreia pentru anul 2003 negociat cu ca bonusurile să nu se mai acorde la o anumită dată - C, Paști, fondul acestora să fie destinat plății salariilor. Prin aceeași adresă s-a cerut deblocarea a 4% ce reprezintă valoarea care trebuia reținută din fondul de salarii, întrucât conform HG nr. 866/2001, OUG nr. 79/2001 este agent economic monitorizat.
Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, astfel că acestea u devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007, obligația acesteia fiind respectată, aspect ce reiese și din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, fiind respectate dispozițiile articolelor 40 aliniatul 2, 247, 153 din Codul muncii, Legii nr. 130/1996, articolului 41 aliniatul 5 din Constituția României.
În drept s-a invocat dispozițiile articolului 304 pct. Cod de procedură Civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Conform copiilor xerox ale Contractelor Colective de Muncă încheiate între SA și salariații reprezentați de, pentru anii 2005 - 2007, articolul 168 aliniatul 1 prevedea faptul că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând a se purta negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare.
Referitor la adresa comisiei paritare din 18.06.2007, invocată de către recurentă, aceasta a vizat, conform celor corect reținute de instanța de fond, o interpretare a clauzei prevăzută în articolul 168 aliniatul 1 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii anteriori, 2003 - 2007.
Articolul 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007, pentru care au fost solicitate drepturile salariale suplimentare, mai are pe lângă aliniatul nr. 1, reținut ca temei de drept al admiterii acțiunii și un alt aliniat, nr. 2, conform căruia s-a stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit articolului 236 aliniatul 4 din Codul muncii, acest contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie voința părților.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că, doar în anul 2003, primele de Paști și C au fost cuprinse în salariul lunar de bază.
Recurenta avea dreptul, posibilitatea de-a face dovada afirmațiilor sale, în sensul că primele au fost cuprinse în salariile de bază lunare, dar nu a făcut-o, astfel că, raportat la cele expuse, orice alte discuții apar ca fiind inutile.
Nici în actul adițional Contractelor colective de muncă nu s-a făcut referire la faptul că suplimentările salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 ar fi fost incluse în salariul de bază pentru alți ani decât 2003, comisia paritară făcând astfel o interpretare a aliniatului nr. 2 în sensul că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost inclus, deci nu doar pentru anul 2003, ori, acest aspect nu poate produce efecte retroactive, ce să înlăture conținutul explicit și neechivoc anterior, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor în salariul de bază.
Este culpa angajatorului că nu și-a luat toate măsurile necesare pentru ca o clauză contractuală să producă efectele dorite. Cu ocazia încheierii actelor adiționale, recurenta avea posibilitatea ca în anul derulării contractului să facă modificarea aliniatului 2 din articolul 168, conform celor dorite și nu după încetarea efectelor acestui contract.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga partea recurentă să plătească câte 833 lei pentru fiecare intimat, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta SA. B cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, G, toți din O,-,.3, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.641 din 05 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească câte 833 lei pentru fiecare intimat, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R
Red.dec.R /23.01.2009
Jud.fond. -
Dact./23.01.2009
Ex.2
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
