Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 534
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 348 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G domiciliat în comuna, sat nr. 500, județul P și G domiciliat în comuna, sat nr. 299, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 15.04.2008, și intimații-reclamanți G și G, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007 și adresa nr. 3081/28.11.2007, pe care le comunică și intimaților-reclamanți, arătând că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Intimații-reclamanți G și G, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită, în principal, admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca prescrisă, într-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumei calculată la salariul de bază mediu pe SN.
Intimații-reclamanți G și G, având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinincă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții G și G au chemat in judecata pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale restante neacordate, actualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat la nivel de societate.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți ca pe lângă salariul de baza de care a beneficiat in conformitate cu prevederile Contractului Individual de munca trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare, însă pârata nu a acordat aceste drepturi.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă existent fiind renegociat, prevăzându-se că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și in condițiile negociate de .
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin. 2 al art. 168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. l au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentarii salariale prevăzută la alin.l al art. 168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârata a depus adresa nr. 3793/18.06.2007, adresa nr. 5140/2007, actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2000, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005.
SC SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, prin întâmpinare susținând că, potrivit art.283 alin.i lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Reclamanții și-au precizat acțiunea susținând că solicită obligarea parâtei la plata sumei de 9330 lei pentru fiecare reclamant drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2005 - 2006 actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 348 din 4 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată, admis acțiunea formulată de reclamanții și, obligând pârâta să plătească reclamantului sumele datorate și neachitate după cum urmează: suma de 9330 lei reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005, 2006 și prima de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007, 9330 lei reprezentând prima de pe anii 2004, 2005, 2006 și prima de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007, sume ce se vor actualiza în raport cu indicele de inflație la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.l lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
S-a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate in anii 2004 si 2005, susținând că acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.l lit.c din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât, prin cererea formulata nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s- constatat că acțiunea introdusă la data de 05.12.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004- 2005, fost promovata in cadrul termenului de 3 ani, motiv pentru care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Examinând materialul probatoriu administrat in cauză, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiata potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanții au fost încadrați la SC SA, iar prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 se stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA se prevede că vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art. 168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.l al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de alin.l al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004- 2005, suplimentările fiind introduse in salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC SA formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul Muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantei este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul Muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2006 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimată a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimații-reclamanți, legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă prezenți în instanță la termenul din 15 aprilie 2008 au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004- 2006, de Paște 2004 - 2007, au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 - 2006, de Paște 2004 - 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 9330 lei pentru reclamanți stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de și Paște pentru anii 2004 - 2007 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant câte 6043 lei, reprezentând prime: C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; C 2006 - 1160 lei; Paște 2005 - 850 lei; Paște 2006 - 1047 lei și Paște 2007 - 1260 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei primă până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 348 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G domiciliat în comuna, sat nr. 500, județul P și G domiciliat în comuna, sat nr. 299, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 6043 lei, reprezentând prime: C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; C 2006 - 1160 lei; Paște 2005 - 850 lei; Paște 2006 - 1047 lei și Paște 2007 - 1260 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei primă până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./08.05.2008
/
dos.fond nr.7981/105/07 Trib.
jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
