Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 531/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 531
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA fostă SC SA B cu sediul în B, str. G-ral nr. 11 bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 138 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr. 248, județul P, intimații-intervenienți, domiciliată în P,-,. 2.. 50, județul P, domiciliat în P,-,. 12 2,. 543, județul P, domiciliată în P,-,. 105B.1,.1, județul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 57/4617/10.03.2008, și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, lipsind intimații-intervenienți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SC SA B, având cuvântul solicită să se ia act că în prezent aceasta nu mai are denumirea de SC SA ci SA, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalul București la data de 02 aprilie 2008.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de precizarea făcută de apărătorul recurentei-pârâte în sensul că noua denumire a acestei societăți este SA și nu SC SA B, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalului București la data de 02 aprilie 2008.
De asemenea, se ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SC SA B, având cuvântul solicită renunțarea la susținerea criticii nr. 1 privind prescripția dreptului material la acțiune și de modificare parțială a argumentației în sprijinul criticii nr. 2 recursului.
Astfel, arată că prescripția se datorează înțelegerii faptului că acest mijloc de apărare este de natură a induce în psihologia judiciară presupunerea rezonabilă că se încearcă utilizarea unei găselnițe avocățești împotriva unor drepturi legitime, ceea ce nu este cazul în spețele de acest fel.
Referitor la critica nr. 2 se arată că instanța de fond a dat o hotărâre greșită, refuzând să judece, cu suficiența superioară a încredințării că a surprins adevărul din dosarele inițiale ale.
De asemenea, precizează că societatea pârâtă nu trebuia să facă dovada acordării sumelor solicitate, față de spărările susținute prin întâmpinare și dovedite de setul de acte, apărări legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Așadar, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și
Pentru motivele învederate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
Referitor la cererea de intervenție formulată de, și, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul și intervenienții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata salariilor cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2007, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paști și daune reprezentând beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp sumei în raport cu rata inflației.
S- mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 prevedea suplimentări salariale de Paști și C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art. 168 alin. 1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamantul și intervenienții au solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, deoarece potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31 august 2007 a emis notă privind precizarea situației primelor de Paști și prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă a SC SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus copii de pe contractul colectiv de muncă și practică judiciară.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 138 din 18 ianuarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul, intervenienții și în contradictoriu cu pârâta SC SA B și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2005, constând în primele de și de Paște, respectiv suma brută de 3780 lei, care va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
A obligat de asemenea pârâta să plătească intervenientei suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2007, constând în primele de și de Paști, respectiv suma brută de 6000 lei care va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, intervenientei suplimentările salariale conform CCM pe anul 2005, constând în primele de și Paști, respectiv suma brută de 2550 lei, care va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă și intervenietului suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2007, constând în primele de C și Paști respectiv suma brută de 6000 lei, care va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția dreptului la acțiune, tribunalul a respins această excepție în baza art. 137 Cod proc.civilă, arătând că din rezoluția de primire rezultă că cererea fost înregistrată la data de 9 noiembrie 2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, obiectul constituindu- plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei s- constatat că acțiunea este întemeiată potrivit următoarelor considerente:
Reclamantul și intervenienții au fost încadrați la societatea pârâtă SC SA B până când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede că în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și angajații SC SA urmează beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Prin alin. 2 al acelui articol, se prevede ca pe anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din CCM și în cuprinsul anilor 2004 - 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului muncii de a dovedi că inclus primele de și de Paști în salariul de bază al angajaților, nu făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C și Paști în perioada 2004 - 2007.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia paritară SA se menționează că voința comună a părților fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări ai și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există nici un text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, urmează ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului și intervenienților sumele solicitate din care se va reține CAS 95%, CASS 6,5% și impozit 16 %.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a învederat că temeiul juridic al excepției prescripției extinctive este art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii și nu disp.art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
De altfel, s-a apreciat că natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiune este aceea a unor prime, care nu se confundă cu salariul ce reprezintă contraprestațiunea muncii.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta invocă " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA" emisă de Comisia Paritară a SC și înregistrată sub nr.4209/06.11.2007.
Al doilea motiv de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimatul-reclamant, a formulat întâmpinare la recurs, iar la termenul din 15 aprilie 2008, reprezentat de apărător, a depus concluzii scrise solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Intimații-intervenienți, legal citați, nu s-au prezenzat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de, în prezent denumită SA, astfel cum a precizat și dovedit cu acte în ședința publică din 15 aprilie 2008, Curtea va lua act că s-a renunțat la susținerea acestei critici, astfel încât nu va mai fi supusă analizei.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a afirmat că primele pentru sărbători nu pot fi asimilate nici indemnizațiilor și nici adaosurilor sau sporurilor de salariu, neavând caracterul de " salariu", pentru ca apoi să susțină că această primă a fost inclusă lunar în salariul de bază al angajaților, în ciuda caracterului acesteia total diferit de drepturile salariale și al acordării acesteia doar in considerarea unor evenimente speciale.
În conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantul și intervenienții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, actual SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC ""SA), cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură SC ȘI ASOCIAȚII - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.138 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.248, județul P, intimații-intervenienți, domiciliată în P,-,.19,.50, județul P, domiciliat în P,-,.12 2,.543, județul P, domiciliată în P,- A,.105 1,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./08.05.2008
/
dos.fond nr.7251/105/07 Trib.
jud.fond
R -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
