Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.5443,-
DECIZIA NR. 615
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenții, -, toți având domiciliul ales la.Av., cu sediul în B, str.-. -, nr.41, -.B,.69, sector 3, împotriva deciziei civile nr.29 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata SC SA (fostă SC ), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1.
Cerere scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit revizuenții, -, -, intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentari salariale de și de Paște, urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați la SA, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2382 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant primele de Paște și pentru perioada 2005-2007 în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant, respectiv, -, câte 4951 lei brut pentru fiecare, și suma de 3117 lei brut pentru fiecare, - 1834 lei brut, - 1573 lei brut.
Totodată, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei până în anul 2006, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C, pârâta având în prezent de achitat o diferență pentru prima de Paște pe anul 2006, pentru fiecare reclamant, de câte 300 lei.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond, că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în anul 2006 nu au încasat în totalitate drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admi acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru că în realitate primele de sărbători nu au fost incluse în salariu numai în anul 2003 ci și ulterior și ca urmare o plată dublă nu este justificată.
A mai pretins recurenta că în oricare din ipoteze cuantumul primelor nu este echivalent cu salariul mediu pe unitate așa cum s-a reținut la fond ci reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în mod expres în art.168.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, intimații au invocat excepțiile nemotivării recursului și lipsei de unitate între susținerile de la fond și cele din recurs.
Au arătat intimații că, pe de o parte, cererea de recurs nu cuprinde elementele obligatorii așa cum sunt ele prevăzute de art.3021Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, recurenta avansează în recurs puncte de evedere ce nu au fost discutate pe fond.
Prin decizia civilă nr.29 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-au respins excepțiile invocate de intimații-reclamanți prin întâmpinare, respectiv excepția nemotivării recursului cu sancțiunea declarării nulității acestuia, excepția lipsei de unitate între susținerile de la fond și cele din recurs, s-a admis recursul declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr.2382 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, s-a modifica în parte sentința în sensul că a fost obligată pârâta la plata primelor de Paște și C conform art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate și au fost menținute restul dispozițiilor sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a constatat în ceea ce privește excepțiile invocate, că sunt neîntemeiate și le-a respins întrucât din examinarea cererii rezultă care sunt greșelile imputate instanței de fond, neputându-se aprecia, totodată, că în recurs sunt invocate puncte de vedere care nu au fost supuse discuției la judecarea pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că în conformitate cu art.168 alin.1 2004 cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații unității recurente beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, menționându-se că înainte de fiecare eveniment vor avea loc negocieri cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
A 2 al aceluiași articol face mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările salariale sus menționate au fost incluse în salariul de bază.
Aceste dispoziții au fost reluate și în pe anii 2005, 2006, 2007.
În ipoteza în care primele de sărbători ar fi fost incluse în salariu și pentru anii următori, acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în CCM la fel ca pentru anul 2003, ori acest lucru nu apare menționat în niciunul din aceste contracte.
Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor prevederi contractuale este aceea că primele de sărbători urmau să fie calculate și plătite separat, excepție făcând doar anul 2003, ori dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta și respectivele prime ar fi fost incluse în salariu, aceasta avea obligația să probeze acest lucru și să arate prin macheta de calcul a salariului reclamanților că la stabilirea cuantumului acestuia s-au avut în vedere și sumele reprezentând primele de sărbători.
În raport cu aceste considerente prima critică a recursului este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică, Curtea a reținut că într-adevăr potrivit prevederilor contractuale citate mai sus, cuantumul primelor a fost determinat ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate calculat la nivelul lunii anterioare efectuării plății și nu un salariu mediu pe unitate care include pe lângă salariul de bază și sporurile, așa cum s-a calculat la instanța de fond, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul și a modificat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata primelor de Paște și C conform art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat cerere de revizuire în temeiul disp.art.322 pct.2 Cod procedură civilă, solicitând ca pe această cale să se dispună judecarea capătului de cerere prin intermediul căruia au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, revizuenții au învederat că instanța de recurs s-a pronunțat pe un lucru care nu a fost cerut de către recurenta-pârâtă, încălcând astfel principiul disponibilității și extizând cadrul procesual. Recurenta-pârâtă a solicitat desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova și nu menținerea sa așa cum a dispus instanța de recurs cu consecința neobligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, deși intimații au solicitat pe calea unei cereri incidentale plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului promovat de pârâtă, dacă instanța de recurs nu ar fi pronunțat o decizie în dezacord cu ceea ce a solicitat recurenta, atunci recurenta-pârâtă ar fi căzut în pretenții, conform disp.art.274 alin.1 Cod procedură civilă și ar fi datorat către intimați sumele reprezentând cheltuieli de judecată.
Precizează revizuenții că în baza principiului disponibilității și cel al rolului activ al instanței, aceasta avea obligația să se pronunțe numai asupra capetelor de cerere cu care a fost legal investită.
Astfel, decizia instanței de recurs trebuie revizuită întrucât prin încălcarea acestor principii se poate crea un precedent judiciar cu efecte adverse, având în vedere că cel care nu are un temei juridic va face un abuz de căile procesuale știind că există posibilitatea de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată chiar și în ipoteza în care a căzut în pretenții, iar rolul activ al instanțelor judecătorești va rămâne o opțiune teoretică.
Astfel, întrucât instanța s-a pronunțat atât în ceea ce privește un lucru care nu s-a cerut de către recurenta-pârâtă, cât și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care au fost cerute de către intimații-reclamanți, respectiv respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire.
Curtea examinând cererea formulată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în materia revizuirii, constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art.322 pct.2 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Art.322 pct.2 Cod procedură civilă este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanța de recurs, prin decizia pronunțată, a avut în vedere la dezlegarea pricinii dispozițiile legale care aveau incidență în soluționarea cauzei precum și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care îndrituiesc instanța să examineze cauza sub toate aspectele în situația recursului declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304 Cod procedură civilă.
Ori, în condițiile în care recurenta-pârâtă a invocat în criticile aduse sentinței tocmai ipoteza includerii primelor în salariu cu antamarea aspectului privind determinarea cuantumului acestor prime în raport de probatoriul administrat în cauză, nu se poate susține că instanța de recurs, prin decizia pronunțată a soluționat cauza în dezacord cu ceea ce părțile au solicitat, nefiind încălcat astfel principiul disponibilității, sens în care nu poate fi reținută incidența în cauză a motivului de revizuire constând în faptul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
În ceea ce privește invocarea motivului de revizuire constând în nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut, Curtea constată că revizuenții invocă faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe susținerile din întâmpinare, respectiv pe solicitarea de a se respinge recursul ca nefondat.
Curtea constată că pe calea întâmpinării au fost invocate o serie de excepții care au fost analizate de instanța de recurs care le-a apreciat ca neîntemeiate, sens în care au fost respinse.
Faptul că instanța de recurs, în urma analizei efectuate, a hotărât admiterea recursului pârâtei iar nu respingerea acestuia așa cum au solicitat reclamanții-intimați pe calea apărărilor din întâmpinare nu poate conduce la concluzia că nu s-a realizat o pronunțare pe un lucru cerut întrucât pct.2 al.art.322 are în vedere ipoteza în care nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, deci cereri care au fixat cadrul litigiului și care primesc rezolvare în cadrul dispozitivului, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde este vorba de un mijloc de apărare invocat de către reclamanții-intimați.
Concluzionând, Curtea constată că motivele invocate nu pot fi reținute ca determinând incidența în cauză a disp.art.322 pct.2 Cod procedură civilă, sens în care în conformitate cu disp.art.322 și următ.Cod procedură civilă va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenții, -, toți având domiciliul ales la.Av., cu sediul în B, str.-. -, nr.41, -.B,.69, sector 3, împotriva deciziei civile nr.29 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata SC SA (fostă SC ), cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/27.04.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
