Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6423/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5438/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6423/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER: - -
*********************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți: Inspectoratul Școlar al Municipiului, Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4, împotriva sentinței civile nr. 5123 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10537/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților:, -, G, și și cu intimatul-pârât Liceul de Muzică " " din - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 10 și 29 min. nu au răspuns: recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților:, -, G, și și intimatul-pârât Liceul de Muzică " ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 03.11.2009, de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în numele și pentru membrii săi de sindicat, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-pârâți, în dublu exemplar, cu precizarea că, pe această cale, s-a solicitat și judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză și recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 B, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine la ora 11,00, în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea, constatând că, în cauză, atât recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 B, cât și intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în numele și pentru membrii săi de sindicat, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5123 din data de 12.06.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanții:, -, G, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local Sector 4 B, Primarul Sectorului 4 B - Instituția Primarului și Liceul de Muzică" ".
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25, din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997: "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare, stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.".
A mai reținut că, fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform alin. 2 al art. 50 din aceeași lege.
A constatat că, din adeverințele ce atestă vechimea în învățământ, eliberate de pârâta unitatea de învățământ, depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 30 ani.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime, conform textului mai sus citat.
Cu toate acestea, a apreciat prima instanță, unitatea de învățământ angajatoare nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut lege.
A mai apreciat că, deși sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului, în temeiul dispozițiilor Codului muncii, pârâții nu s-au conformat acestor dispoziții legale imperative și nu au depus înscrisuri din care să rezulte dacă reclamanților li s-a acordat tranșa suplimentară de vechime.
Or, față de neefectuarea acestei probe, instanța de fond a considerat că pârâții au recunoscut pretențiile reclamanților.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25, din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică, pentru perioada 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi.
De asemenea, a reținut că neplata, la timp, a acestor drepturi bănești a produs reclamanților un prejudiciu, rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma să fie achitate reclamanților, astfel încât apare ca întemeiată cererea acestora de actualizare cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat fiecare recurs, motivat în termenul legal, atât pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B (), cât și pârâții Consiliul Local Sector 4 B și Primarul Sectorului 4 B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului său, recurentul-pârât arată căprima instanță, judecând fondul, în mod greșit a admis cererea reclamanților, obligându-i pe pârâți la plata către aceștia a drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare, care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada ianuarie 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate până la plata efectivă.
Mai arată că salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II- a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, invodă dispozițiile art. 48 din legea mai sus-menționată, potrivit cărora:
" de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
- coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite.".
Așa cum se poate observa, arată recurentul-pârât, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit prin lege, în speță, prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare.
Susține că, mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr.84/1995 (Legea învățământului), unitățile de învățământ au personalitate juridică pot sta în instanță în nume propriu, iar dispozițiilor art. 23 lit. f) din Ed. nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevăd că: "Directorul unității de învățământ răspunde de corectitudinea încadrării personalului si de întocmireala termen a statelor lunare de platadrepturilor salariale.".
Drept urmare, recurentul-pârât consideră, în ceea ce privește competența calculului drepturilor salariale, aceasta aparține unității de învățământ la care își desfășoară activitatea persoana în cauză, ci nu Aceasta (unitatea) ar putea fi trasă la răspundere doar în cazul în care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Mai arată că prin nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007 și G nr. 15/2008 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
Precizează că, în calculul acestor coeficienți, s-a ținut cont si de prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, așa cum se observă din anexele la aceste ordonanțe, în care sunt trecute, ca trepte de vechime si treptele de la 30 - 35 de ani, de 35 - 40 de ani si de peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă. Recurentul consideră că nu era necesar ca, în textul ordonanțelor respective să se precizeze, în mod expres că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare, corespunzător tranșei anterioare de vechime, câtă vreme acest lucru rezultă din anexele la respectivele acte normative, în care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea tranșă de vechime în învățământ. Dacă dispozițiile art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus în aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani.
Recurentul-pârât susține că, mai mult decât atât, aceste acte normative au fost în vigoare în perioadele respective, reclamanții nesolicitând nici până în acest moment constatarea nelegalității acestora, la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare atât, cât si unitățile de învățământ sunt obligate să respecte actele normative în vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse mai sus, recurentul-pârât învederează instanței de recurs că nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contra, ele au fost aplicate așa cum au fost reglementate prin lege.
Arată că se poate observa că și unitatea școlară sunt obligați, de reglementările speciale din domeniul învățământului, să respecte ordinele și că, mai mult, nu unitatea de învățământ calculează salariile după propriile reguli, ci urmează reglementările legale elaborate de
Or, arată recurentul-pârât, instanța de fond, prin greșita aplicare a legii, a obligat pârâții și unitatea de învățământ să calculeze salariile si sa plătească diferențele astfel rezultate, neținând cont ca nu au aceasta calitate și nici nu dispun de fondurile necesare, în acest scop, deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector, pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
În plus, susține recurentul-pârât, pentru perioada 01.01.2008 - 16. 03.2009, sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. 2) din nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si in anul 2009 personalului din învățământ, conform cărora:
"În coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și In anexele nr. 11 și 1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la ari. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. ".
Drept urmare, recurentul-pârât consideră că reclamanții în mod greșit au solicitat plata drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime, ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică, pentru perioada 01.01.2008 - 16.03.2009, întrucât acestea, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, au fost incluse în salariul de bază.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurentul-pârât invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod proc. civilă.
În susținerea recursului lor, pârâții Consiliul Local Sector 4 B și Primarul sectorului 4 B arată că,prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a, sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, să se pronunțe o hotărâre judecătorească, prin care să se dispună obligarea pârâților la acordarea, în favoarea membrilor de sindicat, a drepturilor bănești corespunzătoare tranșelor suplimentare de vechime, prevăzute de dispozițiilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și, în consecință, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, actualizate în raport de rata inflației, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Recurenții-pârâți arată că, prin sentința civilă recurată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admis acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că a obligat pârâții la plata către aceștia a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25, din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate didactică, pentru perioada 16.03.2006 -16.03.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi.
Consideră că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică, sub aspectul admiterii acțiunii față de Consiliul Local al Sectorului 4 B și față de Primarul Sectorului 4 B, având în vedere următoarele considerente:
Învederează că, în cauza dedusă judecății, nici Consiliul Local al Sectorului 4 B și nici Primarul Sectorului 4 B nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu există raporturi juridice de muncă între intimații-reclamanți, reprezentați de sindicat și acești recurenți-pârâți.
Așadar, consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 4 B și a Primarului Sectorului 4 B și a admis acțiunea în contradictoriu și cu acești pârâți.
Menționează că fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, precum și a personalului administrativ din cadrul unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar, sunt asigurate din bugetul de stat, defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale.
Susțin, însă, că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție numai aprobarea bugetului local, nefiind ordonator de credite și nici unitate angajatoare, neavând, deci, calitatea de a plăti drepturile salariale datorate cadrelor didactice în temeiul dispozițiilor Legii nr. 128/1997.
Arată că, potrivit legii administrației publice locale, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și, prin urmare, plata salariilor se repartizează, prin alocarea de credite bugetare, din bugetul local de sector, în baza solicitării fundamentate a contabilului unității de învățământ, care, în fapt, calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unității de învățământ preuniversitar, ca unitate angajatoare.
Astfel, susțin recurenții sector 4 B și Primarul sectorului 4 B, obligația de plată a drepturilor salariale revine unității angajatoare. Or, în cazul de față, cei doi recurenți nu au calitatea de angajatori.
Mai arată că, este adevărat faptul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului, însă acest aspect nu poate duce la obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale neacordate.
De asemenea, arată că, potrivit dispozițiilor art. 142 din Legea nr.84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, iar una din atribuțiile acestora este aceea de a asigura aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, atribuție ce nu incumbă nici Consiliului Local al Sectorului 4 și nici Primarului Sectorului 4
În motivarea, în drept, a cererii lor de recurs, recurenții sector 4 B și Primarului Sectorului 4 B invocă doar dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr. 215/2001, republicată.
Prin întâmpinarea formulată (filele 19 - 22 dosar recurs), intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în numele membrilor de sindicata solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenții-pârâți nu au indicat temeiurile juridice ale cererilor lor de recurs, recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 indicând doar generic dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, iar recurentul-pârât indicând, de asemenea, generic dispozițiile art. 299 - 316 Cod proc. civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate de recurenți face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestui temei de drept.
Cât privește criticile formulate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 B, prin cererea lor de recurs, critici ce vizează lipsa calității lor procesuale pasive, la fond, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că le va înlătura ca atare, din următoarele considerente:
Atât Consiliul Local al unui sector al Municipiului B, cât și Instituția Primarului unei astfel de unități administrativ teritoriale, în speță Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 B, au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că trebuie să figureze în prezentul proces, în faza judecății în fond, ca pârâți.
Această concluzie se impune, întrucâtConsiliul Local al unui sectoral Municipiului, conform dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, art.13 din nr.OUG 32/2001 și art. 38 din Legea nr. 215/2001,are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de statși repartizarea fondurilor financiare către acestea, iarPrimarul are calitatea de ordonator de credite,în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001, el trebuind să aducă la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, sub aspectul finanțării unităților de învățământ.
Așadar, tocmai pentru că au asemenea competențe legale, în domeniul repartizării fondurilor financiare către unitățile din învățământul preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească din prezenta cauză trebuie să fie opozabilă atât Primarului, cât și Consiliului Local al sectorului 4 al Municipiului B, căci nici calcularea și nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar, de către instituțiile abilitate, precizate anterior.
Ca urmare, din acest punct de vedere, nu are relevanță împrejurarea că nici Consiliul Local al sectorului 4 al Municipiului B, și nici Primarul sectorului 4 nu au atribuții în ceea ce privește stabilirea funcțiilor didactice, pe tipuri și forme de învățământ, condițiile de stabilire a acestora, angajarea pentru aceste funcții ori cu privire la calcularea și plata drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar. Aceasta întrucât, calitatea lor procesuală pasivă decurge, în pricina de față, din faptul că au obligații legale în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Deși fondurile necesare salarizării personalului didactic sunt asigurate de la bugetul de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate majorările ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea, în bugetele proprii și în cele ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății salariilor.
În speța de față, calitatea de ordonator principal o are recurentul-pârât Primarul sectorului 4 B, care are obligația de a depune diligențele necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite intimaților-reclamanți, reprezentanți prin sindicat. Totodată, Consiliul Local al sectorului 4 al Municipiului B are, ca atribuții, aprobarea bugetului.
În aceste condiții, Curtea reține că există identitate între cei doi recurenți-pârâți și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății, fapt pentru care nu se susțin criticile formulate de aceștia, prin cererea de recurs, referitoare la excepția lipsei calității lor procesuale pasive, astfel că, doar sub acest aspect, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Cât privește recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Curtea reține că sunt doar în parte întemeiate criticile formulate de acest recurent.
Astfel, Curtea apreciază că sunt nefondate, urmând a fi înlăturate, ca atare, susținerile recurentului în sensul că prin nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007 și G nr. 15/2008 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective și că, în calculul acestor coeficienți, s-a ținut cont si de prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, așa cum se observă din anexele la aceste ordonanțe, în care sunt trecute, ca trepte de vechime si treptele de la 30 - 35 de ani, de 35 - 40 de ani și de peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă.
Nu se susțin nici acele afirmații ale recurentului, în sensul că nu era necesar ca în textul ordonanțelor respective să se precizeze, în mod expres, că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare, corespunzător tranșei anterioare de vechime, întrucât acest lucru ar rezulta din anexele la respectivele acte normative, în care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea tranșă de vechime în învățământ.
De asemenea, nu se susține nici afirmația potrivit căreia, dacă dispozițiile art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus în aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani și că, mai mult decât atât, deși aceste acte normative au fost în vigoare în perioadele respective, reclamanții nu au solicitat nici până în acest moment, constatarea nelegalității acestora, la instanțele competente.
Curtea reține că hotărârea fondului este criticabilă sub aspectul modului în care prima instanță a soluționat fondul dreptului pretins de intimații-reclamanți:, -, G, și, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1
Ca urmare, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 3041Codul proc. civilă, analizând, din oficiu, cauza, sub toate aspectele, în limitele în care a fost investită prin cererea dedusă judecății, Curtea, pentru o soluționare unitară a pricinii și o bună administrare a justiției, urmează a admite recursurile și a casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Conform dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod proc. civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unor hotărâri temeinice și legale.
Din chiar probele administrate în cauză rezultă necesitatea efectuării unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamanților cu titlu de contravaloare a celor trei tranșe suplimentare pentru 30, 35 și, respectiv, 40 de ani de activitate în învățământ, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu efectiv acordate acestora, respectiv dacă au fost aplicate corespunzător dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Așa fiind, instanța de fond, în baza rolului său activ și pornind de la premisa restabilirii ordinii de drept, trebuia să pună în discuția părțilorefectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească dacă intimaților-reclamanți li s-au acordat sau nu(li s-au inclus sau nu în salariu)drepturile salariale reprezentând contravaloarea celor trei tranșe suplimentare pentru 30, 35 și, respectiv, 40 de ani de activitate în învățământ,pe care le-au solicitat.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.305 Cod proc. civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Or, în prezenta cauză, intimații-reclamanți, reprezentați prin sindicat, au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, față de susținerile acestora, prima instanță era în măsură ca, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civilă coroborate cu art. 201 Cod proc. civilă, să dispună, din oficiu, efectuarea unei expertize contabile cu caracter judiciar, care să stabilească, cu claritate și în mod concret, punctele asupra cărora urma să se pronunțe, prilej cu care se putea verifica și veridicitatea susținerilor pârâților, sector 4 al Municipiului B și Primarul sectorului 4, care, la rândul lor, contestă temeinicia pretențiilor reclamanților.
În mod obișnuit, efectuarea expertizei este lăsată la aprecierea instanței, în sensul că aceasta are posibilitatea să decidă dacă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesară sau nu părerea unui expert.
Însă, cum în recurs nu se pot administra alte probe decât înscrisurile, iar pentru aflarea adevărului, în speță, se impune efectuarea unei expertize de specialitate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin. 2 și alin. 3 teza a 2-a Cod proc. civilă, va admite atât recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului B, cât și recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local al sectorului 4 al Municipiului B și Primarul sectorului 4 al Municipiului B și, în consecință, va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți: Inspectoratul Școlar al Municipiului, Consiliul Local al Sectorului 4 B și Primarul Sectorului 4 B, împotriva sentinței civile nr.5123 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10537/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 B, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților:, -, G, și și cu intimatul-pârât Liceul de Muzică" "din
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 07.12.2009.
Jud. fond:;
Dalina
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
