Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 653/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 653
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru reclamanții, -, I, împotriva sentinței civile nr. 1899/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata-pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul Forța Legii consilier juridic, cu împuternicire la dosar, și pentru intimata-pârâtă DGASPC D - consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, unitatea pârâtă dând curs cerințelor adresei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurentul Forța Legii depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării unității angajatoare să plătească sporul de 75% pentru condiții speciale.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 1899 18 mai 2009, Tribunalul Doljs - respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" C, pentru membrii de sindicat, -, I, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, sunt salariați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prin Anexa nr. 52 la Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 la punctul A se prevede acordarea unui spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase în cuantum variabil, de 75 - 100% din salariul de bază personalului de specialitate din domeniul asistenței sociale, medico-sanitare și personalul auxiliar din aceste domenii, care își desfășoară activitatea în compartimentele în care sunt găzduiți și îngrijiți bolnavii sau TBC și bolile infecto-contagioase; personalul care lucrează în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap; personalul care lucrează în centre de plasament, centre de urgențe, centre rezidențiale pentru persoane vârstnice, centre de îngrijire și asistență, case de tip familial și complexe de servicii, locuințe protejate și alte structuri rezidențiale sau familiale cu specific similar sau echivalent care găzduiesc și îngrijesc copii sau adulți cu handicap.
În articolele 8 - 14 din același Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 sunt stabilite condițiile de acordare a acestor sporuri.
Relevantă pentru cauza de față este reglementarea cuprinsă în art. 14 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009, care stabilește că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială".
De asemenea, în art. 15 din același contract menționat mai sus "Cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1 - 5.4 stabilește de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor aplicate organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă".
Rațiunea atribuirii către șeful ierarhic superior ( ulterior aprobată de ordonatorul de credite) a sarcinii de nominalizare și stabilire a posturilor ce pot beneficia de un spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase este determinată de faptul că acesta este în măsură să aprecieze, în funcție de natura atribuțiilor și locul de muncă al fiecărui subordonat, care dintre acestea presupun condiții grele, nocive, de risc, de responsabilitate etc. Mai mult, funcție de întrunirea tuturor condițiilor de acordare a sporului, se poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 100%.
Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați în anumite locuri de muncă ale unității pârâte, determinat de condițiile de muncă, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Ca urmare, sporul prevăzut de anexa 5.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, funcție de specificul locului de muncă salariatului, dar și de bugetul alocat.
Instanța nu înlăturat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul de asistență socială pe anii 2007 - 2009 cu privire la acordarea acestui drept salarial pentru reclamanți, însă, față de considerentele expuse, s-a constatat că se condiționează obligația de plată de parcurgerea procedurilor prevăzute în art. 14 și 15 din contractul colectiv de muncă.
Fiind o prerogativă a conducătorului unității, chiar și în lipsa unei nominalizări a posturilor ce beneficiază de acest spor, instanța nu s-a putut substitui angajatorului și nici sindicatului, în sensul stabilirii locurilor de muncă ce presupun recunoașterea sporului, neavând la îndemână prevederi exprese care să vizeze criteriile pentru acordare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru reclamanții, -, I, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Arată că este eronată concluzia la care ajunge instanța și interpretează greșit prevederile legale și contractuale incidente în cauză, deși reclamanții sunt beneficiari ai prevederilor CCM aplicabile la nivel legal la intimata pârâtă, Direcția de Muncă și Protecție Socială
Astfel, sporul de 15% pentru încordare psihică este prevăzut de art. 77 lit. j din CCM aplicabil și se acordă personalului care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor, sporul de tură de 15% pentru toate cele 3 ture efectuate lunar este prevăzut de art. 77 lit. d din CCM aplicabil și se acordă tuturor salariaților care lucrează în 3 ture lunar, sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și în zilele de sâmbătă și duminică, în cuantum de 100% pentru orele efectiv lucrate, este prevăzut de art. 77 lit. e din CCM aplicabil, iar despăgubirile financiare compensatorii pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate, în perioada 2005 - 2007, sunt prevăzut de art. 141 din Codul Muncii și de actele normative de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar: OG nr. 9/2005, art. 19; OG nr. 3/2006, art. 22; OG nr. 10/2007, art. 23 și OG nr. 10/2008, art. 23.
Nu este corectă susținerea instanței că nu a fost nominalizat personalul pentru locurile cu condiții periculoase, deși potrivit prevederilor pct. 4 al nr. 1 la CCM aplicabil, a fost nominalizat personalul care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor.
Potrivit art. 107 lit. i din Codul muncii, salariații cu muncă la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute de lege și prin CCM aplicabil salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorilor, astfel că trebuia aplicat CCM la nivelul intimatei pârâte.
Conflictele de interese așa cum sunt definite de art. 4 din Legea 168/1999, nu pot fi declanșate potrivit art. 13 din lege, pe durata valabilității contractului de muncă aplicabil, astfel că greșit instanța reține că acțiunea este introdusă prematur.
Este nejustificată aprecierea instanței de fond, care reține incidența în cauză a art. 108 - 124 din Codul muncii și în baza cărora durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore săptămânal.
În condițiile în care este deja un CCM aplicabil, negociat și semnat, este absurd să se aprecieze că se impuse reconsiderarea CCM, iar pentru munca desfășurată reclamanții nu au fost retribuiți și nici nu li s-a acordat timp liber corespunzător sau compensarea în bani a concediului neefectuat.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor solicitate.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă reclamanții sunt beneficiari ai CCM aplicabil la nivelul intimatei pârâte, se reține că, în mod corect, instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 84 din CCM nr. 30078/14.10.2004, și care au fost preluate de CCM nr. 41208/27.11.2006 (filele 93-95 și 98-1000 dosar fond).
În cauză, nu s-a făcut dovada că a avut loc nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către conducerea societății cu consultarea sindicatului, nefiind suficientă menționarea personalului care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea minorilor, iar locurile de muncă, cu condiții periculoase sau vătămătoare, nu au fost identificate.
Deși art. 107 din Codul muncii prevede egalitatea de tratament între salariații cu muncă la domiciliu și cei al căror loc de muncă este la sediul angajatorului, nu se poate reține că devine aplicabil CCM la nivelul intimatei pârâte, dacă nu s-au parcurs fazele de negociere.
Art. 13 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevede că nu se pot declanșa conflicte de interese pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă, dar prin excepție de la această regulă este posibil acest lucru, atunci când unitatea nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, astfel că nu se poate reține că instanța a respins acțiunea pe cale de excepție.
Instanța a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, respectiv art. 108-124 din Codul muncii, cât și a art. 141 și urm. din Codul muncii, care reglementează timpul de muncă și timpul de odihnă cât și efectuarea și compensarea concediului de odihnă, astfel că nu sunt întemeiate nici criticile invocate sub acest aspect de recurentul reclamant.
Nici celelalte critici nu sunt de natură a atrage casarea sau modificarea sentinței care este legală și temeinică și nici nu pot reprezenta motive de ordine publică și care potrivit art. 306 alin. 2.pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru reclamanții, -, I, împotriva sentinței civile nr. 1899/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata-pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D,având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./08.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
