Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 651/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 651
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 1612/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata-pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul Forța Legii consilier juridic, cu împuternicire la dosar, și pentru intimata-pârâtă DGASPC D - consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, unitatea pârâtă dând curs cerințelor adresei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurentul Forța Legii depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării unității angajatoare să plătească sporul de 75% pentru condiții speciale.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința nr. 1612 din 22 aprilie 2009 s-a respins acțiunea privind pe reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, și pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membrii de sindicat sunt salariați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, desfășurându-și activitatea în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență - Modul " -"
Prin Anexa nr. 52 la Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 la punctul A se prevede sporul de 75 - 100 % din salariul de bază.
- personalului de specialitate din domeniul asistenței sociale, medico-sanitare și personalul auxiliar din aceste domenii, care își desfășoară activitatea în compartimentele în care sunt găzduiți și îngrijiți bolnavii sau TBC și bolile infecto-contagioase;
2. - personalul care lucrează în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap;
3. - personalul care lucrează în centre de plasament, centre de urgențe, centre rezidențiale pentru persoane vârstnice, centre de îngrijire și asistență, case de tip familial și complexe de servicii, locuințe protejate și alte structuri rezidențiale sau familiale cu specific similar sau echivalent care găzduiesc și îngrijesc copii sau adulți cu handicap.
În articolele 8 - 14 din același Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 sunt stabilite condițiile de acordare a acestor sporuri.
Relevantă pentru cauza de față este reglementarea cuprinsă în art. 14 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009, care stabilește că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială".
De asemenea, în art. 15 din același contract menționat mai sus "Cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1 - 5.4 stabilește de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor aplicate organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă.".
Pe de altă parte, rațiunea atribuirii către șeful ierarhic superior (ulterior aprobată de ordonatorul de credite), a sarcinii de nominalizare și stabilire a posturilor ce pot beneficia de spor pe locuri de muncă este determinată de faptul că aceștia sunt în măsură să aprecieze, în funcție de natura postul fiecărui subordonat, care dintre ele presupun întrunirea tuturor condițiilor de acordare a sporului.
Mai mult, angajatorul, raportat specificitatea fiecărui post, poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 100%.
Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați în anumite locuri de muncă ale unității pârâte, determinat de condițiile concrete de lucru, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Ca urmare, sporul prevăzut de anexa 5.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, funcție de specificul locului de muncă salariatului, dar și de bugetul alocat.
Fiind o prerogativă a conducătorului unității, chiar și în lipsa unei nominalizări a posturilor ce beneficiază de acest spor, instanța nu s-a substituit angajatorului și nici sindicatului, în sensul stabilirii locurilor de muncă ce presupun recunoașterea sporului, neavând la îndemână prevederi exprese care să vizeze criteriile pentru acordare.
Tribunalul nu înlăturat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul de asistență socială pe anii 2007 - 2009 cu privire la acordarea acestui drept salarial pentru reclamanți, însă acesta condiționează obligarea de plată de parcurgerea procedurilor prevăzute în art. 14 și 15 din CCM.
Nefăcându-se dovada nominalizării personalului și a cuantumului sporului, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Administrației Publice Forța Legii, întemeiat pe dispozițiile art. 299-316.pr.civ. arătând în esență că, reclamanții în fapt desfășoară activitățile prevăzute de lege, iar în drept sunt beneficiari ai prevederilor CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009.
Întrucât angajatorul nu a procedat împreună cu sindicatul consultativ la stabilirea în concret a cuantumului respectivului spor, reclamanții au solicitat tocmai cuantumul minim prevăzut de actul normativ.
Invocarea propriei culpe a angajatorului în ceea ce privește neincluderea în bugetul de venituri și cheltuieli a sumelor necesare acordării sporului de 75%din salariul de bază nu poate conduce la concluzia privării reclamanților de acest drept.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Potrivit art.14 din CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială.
Articolul 15 din același contract colectiv de muncă menționat mai sus, arată că se stabilește cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1-5.4, de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă.
În cauză, nu s-a făcut dovada că a avut loc nominalizarea personalului care beneficiază de spor pentru muncă în condiții deosebit de periculoase în cuantum de 75-100% din salariul de bază, de către conducerea societății cu consultarea sindicatului, în cauză neputându-se reține că devine aplicabil CCM la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, dacă nu s-au parcurs fazele de negociere.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că nu este înlăturată aplicarea CCM aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009, cu privire la acordarea acestui drept salarial, însă obligația de plată a acestuia este condiționată de parcurgerea procedurilor prevăzute de art. 14 și 15 din contractul colectiv de muncă.
Criticile invocate în recurs nu sunt de natură a atrage casarea sau modificarea sentinței care este legală și temeinică astfel că în temeiul art. 312.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 1612/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata-pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./08.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
