Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6591/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6591
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata - SA, împotriva sentinței civile nr. 1059 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - SA. Prin consilier juridic, kipsint intimatul ,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru recurenta a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1059 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat de intimată.
A fost admisă acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul ",
A fost obligată intimata " la plata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din CCM la nivel de ramură pe anii 205, 2006, pentru perioada 2005-2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată intimata către petent a diferenței dintre drepturile bănești reprezentând prima de C aferentă anului 2005, cuvenită conform art.176 alin.1 și 2 din la nivel de ramură și prima de în cuantum de 180 acordată de intimată,actualizate la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petent a drepturilor bănești reprezentând prima de Paște în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anul 2006, actualizată la data plății.
A fost respins capătul de cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției parțiale, invocată de intimată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din la nivelul ramurii pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care, se apreciază că raportat la această prevedere se dă posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă, cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație față de care s- respins excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care s-a admia acțiunea și a fost obligată intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, pentru perioada 2005-2006, sume actualizate la data plății.
Art. 176 alin.1 și 2 din la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, prevede în mod expres obligativitatea acordării drepturilor bănești constând în prima de vacanță, prima de Paști, prima de C, prima de Ziua Meseriei, precum și aprovizionare toamnă-iarnă în luna octombrie, contract colectiv de muncă aplicabil și salariaților, ", conform anexei la actul adițional nr.6 de prelungire a la nivel de ramură pentru anul 2005, precum și anexei nr.1 din la nivel de ramură pe anul 2006.
Neincluderea acestor drepturi bănești în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, încalcă prevederile art. 8 din Legea nr.130/1996, respectiv "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, la nivel superior.
În acest sens s-au avut în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr.130/1996, în sensul că orice clauze cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8, sunt lovite de nulitate.
Verificând conținutul anexei nr.3, depusă la dosarul cauzei, s-a reținut că intimata recunoaște practic că nu au fost acordate drepturile bănești reprezentând prima de Paști, iar în ceea ce privește prima de C, aceasta a fost acordată într-un cuantum mult mai mic decât cel prevăzut în la nivelul ramurii.
Raportat la aceste considerente și având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate de salariați prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi, fiind nulă, s-a admis acțiunea formulată de petent, ulterior precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - Energetic SA, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că potrivit prevederilor art. 15 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 încheiat la nivelul unității, interpretarea unitară a clauzelor contractului se face de către comisia paritară Administrație - Sindicat constituită la nivelul societății.
Cu privire la plata primelor de aferente anilor 2005, 2006, a invocat excepția prescripției acțiunii.
Pe fond s- arătat că pentru anul 2005, 2006 această primă nu a fost acordată întrucât în CCM nu există o prevedere în acest sens.
Sunt neîntemeiate criticile privind nerespectarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivelul ui Energetic, deoarece instanța de fond a constatat corect că intimata recurentă încălcat prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care impune ca la încheierea contractului colectiv de muncă pe unitate, cât și la încheierea contractelor individuale de muncă să nu fie prevăzute clauze ce cuprind drepturi la un nivel inferior contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar clauzele contractelor colective de muncă se stabilesc numai în condițiile Legii nr. 130/1996.
Cum intimata recurentă a încheiat contractele colective de muncă la nivelul său pentru anii 2005, 2006 cu excluderea clauzelor privind primele de Paști și de C, instanța avut în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 130/1996 care sancționează, cu nulitatea, clauzele prevăzute de contractul colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor art. 8 din lege, ori neincluderea acestor clauze nu poate fi considerat decât contract care conține clauze la un nivel inferior față de contractul colectiv de muncă pe ramură, contract la nivel superior.
Aceste prevederi sunt imperative și sunt precizate expres și în art. 238 Codul Muncii, astfel că, prin susținerile recurentei pârâte în sensul că drepturile respective nu sunt precizate în contractul colectiv de muncă la nivelul său și nu sunt prevăzute în Codul Muncii sau în alte legi, aceasta își invocă propria culpă, sancționată astfel cum s- precizat mai sus.
In consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata - SA, împotriva sentinței civile nr. 1059 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/ND/10.12.2009
fond:
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
