Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6627/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4283/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6627/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de către contestatorul, împotriva deciziei civile nr.1014/R din data de 19.02.2009, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5858/2008), în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH) - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorul personal și intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH) prin consilier juridic d-na, cu delegație la fila nr.21 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul, având cuvântul, arată că în motivele cererii deduse judecății s-a strecurat o eroare la ultimul paragraf, la punctul 13, în sensul că data menționată ca fiind 15.08.2008 este de fapt 15.08.2004. Așa fiind, solicită a se lua act de această cerere, și pe cale de consecință a se avea în vedere data de 15.08.2004 și nu data de 15.08.2008 cum din eroare s-a menționat.
De asemenea, arată că înțelege să depună la dosar o copie a contractului colectiv de muncă, respectiv art.68.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității căii de atac declarate, invocată prin întâmpinare de către intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH), cât și pe fondul cererii deduse judecății.
Contestatorul, având cuvântul, arată că în opinia sa cererea este admisibilă, împrejurare față de care, solicită respingerea excepției invocate prin întâmpinare de către intimat.
Pe fond, contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, și pe cale de consecință, calcularea corectă a valorii muncii suplimentare și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31 lei ocazionate cu prezentul litigiu, conform dovezilor anexate la dosar.
Intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH), prin consilier juridic, având cuvântul, arată că în opinia sa cererea dedusă judecății este inadmisibilă întrucât nu face referire la prevederile art.318 Cod proc. civ. acesta venind cu solicitări noi, ba mai mult motivele invocate în prezenta cauză nu diferă față de cele invocate în fața instanței de fond și recurs privind favorizarea pârâtului, cât și cereri cu privire la anumite erori materiale care se pot remedia pe calea altor proceduri.
Pe fond intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH), prin consilier juridic, solicită a se avea în vedere faptul că motivele contestației nu se încadrează în niciunul dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, ele neputând face obiectul contestației în anulare.
Depune concluzii scrise.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art-150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data 02.07.2009, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile nr.1014/R/19.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-, invocând în drept dispozițiile art.318 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea contestației, contestatorul a expus un număr de 16 motive:
1. Curtea greșește când afirmă, la pagina 1, ca as fi declarat "că nțeleg să nu mai susțin motivele de recurs inserate la pct. 1". Eu nu am spus așa ceva. Eu am spus ca nu mai susțin cererea de plata a daunelor aduse investiției personale căci, datorită crizei financiare valoarea unității de fond a scăzut sub valoarea avuta la 16.09.2004 și că în acest caz trei considerata inflația după cum rezulta din precizările de la fila 36 fond. La primul motiv de recurs se află calculul corect al salariului cuvenit pentru cele 21 de ore suplimentare despre care Curtea nu amintește.
2 - Curtea greșește când afirma, la pagina 2. ca "Reclamantul este salariatul unității pârâte". Corect era să se spună că "a fost salariatul", conform filei nr.5 fond din luna mai 2006 eu sunt pensionar.
3 - Curtea greșește când afirmă, la pagina 2, că "Plata pentru orele suplimentare fiind un spor la salariu, acesta se plătește raportat la salariul de încadrare". Plata pentru orele suplimentare nu este un spor la salariu ci se face prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător acestor ore, art.120 (1) din Codul Muncii.
4 - Curtea greșește când vorbește despre "salariu de încadrare". Codul Muncii și -ul meu, (filele 20 si 46 ), nu cunosc sintagma "salariu de încadrare" ci numai pe cea de "salariul de bază".
5 - Curtea greșește când afirmă că aș fi cerut cumularea dobânzii cu actualizarea (pagina 3), sau că aș fi cerut aplicarea simultană a două feluri de actualizări la același prejudiciu, (pagina 7). Eu am cerut actualizarea cu inflația pe care am si calculat -o, până la 01.01.2008, (fila 36), pentru diferența de salariu datorată. Eu am susținut că prejudiciul trebuie acoperit integral, ca el curge de la data la care trebuia plătit salariul pe luna iulie 2004, 15.08.2004 și că prejudiciul produs in perioada 16.08.2004 - 20.09.2007 trebuie acoperit si el prin considerarea inflației, căci a fost cerut in termen legal conform art .166 din Codul Muncii.
6 - Curtea greșește când afirmă, la pagina 5, că suma pretinsă de mine ar fi de - lei (ROL). Această sumă reprezintă sporul de risc radiologie de 20% cuvenit pentru un salariu de baza de - lei (ROL). Corecte sunt cifrele de la pagina 6 cu mențiunea că ele includ sporurile la salariu și nu sporul la salariu.
7 - Curtea greșește când vorbește despre "salariul realizat" când este vorba de salariul plătit de -HH după bunul său plac, (filele 61 fond și 17 recurs).
8 - Curtea greșește când afirmă că art.269 din Codul Muncii se refera la prejudiciul moral suferit de salariat. În realitate acest articol se referă numai la prejudiciul material Instanța extins domeniul de aplicare al articolului 269, în mod nepermis prin introducerea cuvintelor "sau moral" după cuvântul "material".
9 - Curtea greșește când afirmă: "Compensarea bănească a muncii prestate peste programul normal de lucru se face prin adăugarea unui spor". Articolul 120-(1) din Codul Muncii prevede că "munca suplimentara va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia". Deci munca suplimentară se plătește cu salariul corespunzător pentru ea plus un spor care se calculează in funcție de salariul de baza conform art. 120-(2) din Codul Muncii. Articolul 155 din Codul Muncii arată că noțiunea de salariu cuprinde atât salariul de bază cât și sporurile.
10 - Curtea greșește când afirmă că sporul de 100% pentru munca suplimentară se regăsește la art.70 lit.j din Contractul Colectiv de Munca Ia nivel de unitate. La acest articol se regăsesc sporurile pe care le primeau funcționarii care nu primeau spor de risc radiologic de exemplu juriștii, și care nu aveau dreptul să cumuleze acest spor cu alte patru feluri de sporuri dar aveau si ei dreptul sa cumuleze sporul lor cu sporul pentru munca suplimentară care figurează la art.70 lit.
11 - Curtea greșește când afirmă că deoarece art.120 din Codul Muncii și CCM-2002 au stabilit un spor pentru munca suplimentară de 100% raportat la salariul de baza, atunci salariul corespunzător muncii suplimentare nu mai poate conține sporul de vechime și sporul de risc radiologie. Cu alte cuvinte Curtea pretinde că dacă in timpul normal de muncă ai beneficiat de un salariu ce cuprindea salariul de bază plus sporul de vechime in muncă și sporul de risc radiologie, dacă vei continua să muncești suplimentar vei pierde cele două sporuri avute și vei primi în schimb sporul pentru munca suplimentară. Acest mod de gândire introduce o discriminare intre salariați la plata muncii suplimentare, discriminare în funcție de vechimea in muncă și de condițiile de muncă, căci cei fără vechime și cu condiții normale de muncă nu pierd nimic muncind suplimentar iar ceilalți pierd sporurile avute. După cum am arătat la punctul nr.9, art.120 din Codul Muncii prevede ca sporul pentru munca suplimentară se adaugă Ia salariul corespunzător duratei muncii suplimentare și nu la salariul de bază corespunzător duratei muncii suplimentare.
Noțiunea de salariu, în înțelesul din Codul Muncii, conform art.155, cuprinde atât salariul de bază cât și sporurile avute.
Pentru munca suplimentară CCM-2002 prevede numai ca sporul este de 100%. În -ul meu și in actul adițional la semnat la data de 01.10.2000, AA--2000, se prevăd atribuțiile avute si durata muncii de 7 ore/zi dar despre munca suplimentara nu se spune ceva activitatea prestată de mine in orele suplimentare nu este prevăzută la atribuții.
Articolul 11 din AA--2000 are caracterul unei dispoziții si așa a fost aplicat, (filele 61 fond si 17 recurs). Prevederile lui aveau caracter temporar conform art.75 din CCM-2002, (fila 52 fond), fiind limitate la 3 luni de zile, art.6.-(3) din CCM de, (fila 58 fond). Prevederile art.11 din AA--2000 încalcă, printre alte articole, prevederile art.41 din Codul Muncii și ca atare el a fost abrogat prin art.298 ca fiind o dispoziție contrară.
Având în vedere si art.4 din CCM-2002 rezultă că este corect modul de calcul prezentat de mine din care a rezultat că -HH mi-a reținut abuziv suma de -,82 (ROL)-
12 - Instanțele consideră că prin acordarea dobânzii legale aș fi primit o justă despăgubire dar nu justifică de ce nu mi s-a acordat actualizarea cu inflația a sumei datorate, după cum am cerut. In ședința publică din 19.02.2009 am arătat că dobânda legală acordată nu acoperă devalorizarea produsă de inflație. Drepturile pentru munca suplimentară prestată trebuiau plătite odată cu salariul pe luna iulie 2004 la 15.08.2004 iar inflația a început să acționeze de la această dată. Prin cererea mea din 14.09.2004, (fila 13 fond), eu am pus în vedere lui -HH să-mi plătească corect drepturile pentru munca suplimentară cerută de el.
Cererea mea din 14.09.2004 reprezintă si o punere în întârziere a -HH.
este un fenomen care curge de la sine, general recunoscut si a cărei valoare se calculează si se comunica prin mass media lunar si anual de către Institutul de Statistică. Dobânda legala este stabilită periodic de Banca Națională si se comunică prin mass media când au loc modificări. Pe site-urile celor doua instituții se afla tabele cu evoluția in timp a inflației si a dobânzii legale iar accesul la site-uri este gratuit. Consider ca astăzi este obligatoriu să te informezi despre aceste doua lucruri daca ai de rezolvat probleme cu aspect economic. Accesul la cele doua site-uri este mai ușor decât accesul la diferitele legi care sunt pretinse a fi cunoscute de toți cetățenii.
AA--2000 stabilește două date de plată a salariului care după luna septembrie 2003 -au înlocuit cu ziua de 15 lunii, iar CCM-2002 prevede la art.68 că plata salariilor se face în fiecare lună la date stabilite și că "Întârzierea plății salariului cu mai mult de 3 zile lucrătoare constituie motiv pentru declanșarea unui litigiu de muncă". La data de 21.07.2004 -HH s- angajat să-mi plătească corespunzător munca suplimentara pe care trebuia să o prestez in perioada 19-29.07.2004, (fila 2 fond). "Corespunzător" înseamnă conform legilor in vigoare adică si la timp, adică la data de 1 5.08.2004, când s-au plătit drepturile salariale pentru luna,iulie 2004. -HH nu mi-a plătit nici până astăzi munca prestată suplimentar.
Având în vedere AA--2000, art.68 din CCM-2002 și articolele 161, 165, 166 și 269 din Codul Muncii rezulta că -HH a fost de drept in întârziere de la data del5.08.2004 când avea obligația legală de a efectua plata pentru drepturile salariale din luna iulie 2004, conform art.1079 civ.. În baza art.1081 civ. daunele produse sunt debite de la data de la care -HH este în întârziere, adică de la data de 15.08.2004. Având în vedere că -HH este de drept în întârziere și art.166 si art.269 din Codul Muncii, nu mai poate fi vorba de aplicarea art.1088 din civ.
Rezultă că daunele interese trebuie plătite de la data la care ele sunt debite, adică de la data de 15.08.2008.
13 - Curtea greșește când indică art.38 din Legea nr.19/2000. Acest articol se referă la perioadele necontributive pe care le numește perioade asimilate.
14 - Curtea greșește când afirmă că pensia se calculează "raportat la cotele de asigurări sociale datorate de angajator". Pensia se calculează pe baza veniturilor lunare ale salariatului pentru care i-a fost reținută și plătită contribuția de asigurări sociale cu condiția ca si angajatorul să fi plătit partea lui de contribuție de asigurări sociale. Punctajul anual al asiguratului era limitat la 5 puncte într-un an calendaristic prin OUG nr.9/2003 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.167/17.03.2003. Angajatorul datora contribuția de asigurări sociale pentru fondul total de salarii brute realizate până la suma rezultată prin înmulțirea numărului mediu de salariați din luna considerata cu 5 salarii medii brute stabilite prin legea bugetului de asigurări sociale.
Cererea de recalculare a pensiei va putea fi introdusă numai după plata de către - HH sumei datorate si a contribuțiilor de asigurări cerute de lege și își produce efectele din luna următoare cererii, art.169 din Legea nr.19/2000. Până la data plății sumei datorate de -HH, daunele aduse pensiei sunt certe, se pot calcula după cum am făcut-o în cererea de recurs sub forma de punctaj la pensie. Până la 01.07.2009 dauna adusă pensiei a fost de 1 leu/lună deci în total de 37 lei fără a lua în calcul actualizările cu inflația.
15 - Curtea a respins fără o motivație corectă cererea mea de daune morale căci art.269 din Codul Muncii se referă numai la prejudiciul material. Faptul că prejudiciul material va fi reparat nu înseamnă că suferința și stresul îndurate și timpul pierdut pentru repararea prejudiciului material nu trebuie plătite prin acordarea unor daune morale. Dobânda legală acordată nu acoperă nici inflația.
16 - Consider ca Instanțele nu au depus eforturile necesare pentru pronunțarea unor hotărâri temeinice si legale si ca, de fapt au favorizat pe -HH.
Intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " - -HH, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel București și dosarul similar al Tribunalului București.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă raportată la motivele expuse în cererea contestatorului, Curtea reține următoarele:
Practica judiciară și teoreticienii dreptului procesual civil au conturat de o manieră clară conținutul noțiunii de greșeală materială la care fac trimitere dispozițiile art.318 Cod pr.civilă.
Astfel, prin greșeală materială se înțelege o eroare care rezultă din calcularea greșită a unor termene procedurale (spre exemplu admiterea excepției tardivității pentru un recurs formulat în termen legal) sau din aprecierea asupra unor împrejurări care obiectiv au fost apreciate eronat (cu titlu de exemplu: constatarea nulității unui recurs pentru nemotivare, deși motivele de recurs existau în dosar; admiterea excepției lipsei calității de reprezentant pentru avocat sau mandatar, deși împuternicirea avocațială sau, după caz, procura judiciară dată în temeiul dispozițiilor art.68 Cod pr.civilă existau la dosar și justificau calitatea de reprezentanți convenționali pentru avocat sau mandatar). Ca regulă, aceste erori materiale sunt în strânsă legătură cu aspectele de procedură, eronat apreciate, aspect care poate rezulta cu evidență din actele dosarului și lucrările dosarului, fără a fi necesare verificări sau înscrisuri suplimentare.
Nu se circumscriu sferei noțiunii de greșeală materială prevăzută de dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, pretinsele erori în aprecierea instanței de control judiciar asupra obiectului cauzei recurate. Cu alte cuvinte, pretinsele erori de judecată strâns legate de pretențiile ce formează obiectul controlului judiciar realizat prin pronunțarea deciziei în recurs nu pot conduce la retractarea deciziei care, odată pronunțată, intră în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi schimbată ca efect al exercitării unei căi extraordinare de atac, cum este și cazul contestației în anulare. Prin formularea acesteia, contestatorul încearcă să confere o aparență de legalitate demersului său procesual prin care urmărește, de fapt, să obțină judecata unui recurs la recurs, cu ignorarea principiului autorității de lucru judecat.
Susținerile recurentului expuse pe larg la pct.1, 3-15 din motivarea cererii, susțineri pe care Curtea le-a redat în partea de început a prezentelor considerente, doresc să convingă Curtea că instanța de recurs a apreciat în mod eronat asupra obiectului cauzei, reținând o situație de fapt greșită și temeiuri juridice inexacte, însă asemenea susțineri vizează chiar temeinicia și legalitatea soluției, iar nu simple greșeli materiale, excedând prin urmare noțiunii prevăzută de art.318 Cod pr.civilă.
În privința pct.2 din motivele contestației, Curtea consideră că pentru a avea o relevanță deosebită, de natură să afecteze fundamental legalitatea și temeinicia deciziei, greșeala materială trebuie să aibă un impact major în pronunțarea soluției eronate. Or, în cauză, la pct.2 al motivelor contestației, se critică faptul că instanța de recurs a menționat că "reclamantul este salariatul unității pârâte", în loc de a preciza că reclamantul a fost salariatul unității pârâte față de faptul că acesta s-a pensionat începând cu luna mai 2006, ceea ce impunea folosirea la timpul trecut a verbului a fi.
Curtea apreciază că nu este vorba de nicio eroare întrucât această sintagmă se regăsește în hotărârea instanței de fond, iar nu în argumentarea deciziei instanței de control judiciar, iar eventuala eroare trebuie să se regăsească în motivarea deciziei atacată cu contestație în anulare și nu în alte hotărâri judecătorești care nu fac obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Curtea subliniază faptul că nu este posibil că printr-o singură contestație în anulare să fie atacate două hotărâri judecătorești, respectiv și sentința pronunțată de instanța de fond și decizia instanței de recurs.
Faptul că instanța de recurs a redat, într-o manieră fidelă, în preambulul considerentelor deciziei, motivarea sentinței recurate nu înseamnă că a comis o greșeală materială pentru că folosirea verbului a fi la timpul prezent în propoziția "reclamantul este angajatul unității pârâte" nu îi aparține, ci reprezintă o parte a considerentelor cuprinse în sentința civilă nr.4099/15.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Referitor la pct.16 din motivele contestației, Curtea apreciază că aceste susțineri nu reprezintă altceva decât punctul de vedere subiectiv al contestatorului față de decizia instanței de recurs care, nedându-i câștig de cauză, l-a nemulțumit, fără ca această dispoziție sufletească să aibă vreo relevanță juridică atât timp cât o decizie pronunțată de o instanță de recurs intră în puterea lucrului judecat și trebuie respectată de părțile din dosarul în care a fost pronunțată decizia.
În privința excepției inadmisibilității invocată în întâmpinare, Cutea apreciază că aceasta este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Dispozițiile Codului d e procedură civilă cuprind prevederi care reglementează posibilitatea promovării căii extraordinare de atac reprezentată de contestația în anulare.
Atât timp cât această cale procedurală există, ea este admisibilă, această împrejurare neconfundându-se cu temeinicia unei astfel de contestații.
De altfel, întreaga argumentație a intimatei realizată în dezvoltarea excepției de inadmisibilitate reprezintă de fapt o critică referitoare la netemeinicia contestației în anulare.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.320 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.1014/R din data de 19.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5858/2008), în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " (-HH).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./04.01.2010
Jud.recurs:;;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
