Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 675/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 675
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, C, și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 824/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru comunicare întâmpinare, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTE
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 924 din 12 mai 2009 Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și -moștenitori ai numitului, și -moștenitri ai numitei, -, -, -, -, -, -, R, - față de pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției.
Au fost obligați pârâții să plătească sporul de confidențialitate de 15 % reclamanților și -moștenitori ai numitului, pentru perioada 01.12.2005- 30.11.2006, reclamanților și -moștenitri ai numitei, pentru perioada 01.12.2005-24.08.2007, reclamantei, pentru perioada 01.12.2005-30.11.2006, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei - pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei - pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.01.2007-31.12.2008, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească sporul de confidențialitate de 15 % reclamanților, -, -, -, -, începând cu data de 01.12.2005, reclamanților, începând cu data de 01.01.2007, reclamanților, R începând cu data de 01.05.2007, începând cu data de 01.04.2007, începând cu data de 01.09.2007, reclamanților, începând cu data de 01.12.2007, începând cu data de 16.04.2008, - începând cu data de 01.03.2008 la zi și în continuare pe durata existenței raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
S-a dijuns cererea reclamanților, privind obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada decembrie 2005-31.12.2006 și o transpune la Secția contencios Administrativ a Tribunalului Mehedinți.
A obligat Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respinge acțiunea față de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
S-a respins acțiunea reclamanților, -, C,.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși, în calitatea sa de personal auxiliar de specialitate, prin activitățile desfășurate are acces la informații confidențiale, fiind chiar obligați, conform art. 78 din Legea Nr.567/2004 fiind obligați să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul."
În articolul 3 din Legea nr. 567/2004, se menționează că, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".
Instanța a constatat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art.3 din legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși nr.OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin.(3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.OG 137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul."
De remarcat este și faptul că, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
În articolul 3 din Legea nr. 567/2004, se menționează că, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".
După cum se observă din textul de lege enunțat mai sus, din personalul auxiliar de specialitate nu fac parte șoferii, aprozii și agenții procedurali, aceștia alcătuind în concepția legiuitorului o categorie profesională distinctă respectiv aceea de personal conex la personalul auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte din relațiile comunicate prin adresa nr. 15429 din 12.05.2009, de Tribunalul Mehedinți, la solicitarea instanței, precum și din fișa postului referitoare la atribuțiile personalului conex personalului auxiliar de specialitate, reiese că acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu lucrează cu date confidențiale, fapt pentru care acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate al reclamanților, în calitate de personal auxiliar de specialitate, instanța a reținut că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de grefierisă păstreze dosarele cu caracter confidențial în incinta instanței să nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hot. Nr.328/2005 a: să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din. Nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională ( de muncă ) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială), pe cale de analogie legii ( deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamanții deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de grefieri ori specialiști, fiind debitori ai acestor obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate) ci sub pretextul că aparține unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art.2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1 ), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio - profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare fiind absurd și de neconceput a se accepta ca obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, Codul d eontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru grefierii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil că acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art.16, " Egalitatea în drepturi ", din Constituția României, potrivit cu care: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și grefierii să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Instanța a reținut că deși au fost pronunțate deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 03 iulie 2008, publicate în nr.537/15 iulie 2008, prin care sunt declarate neconstituționale anumite articole din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în cauză au aplicabilitate dispozițiile dreptului comunitar al muncii, acestea având caracter prioritar față de dispozițiile naționale, și anume prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în oficial al Comunităților Europene nr.L 180 din 19 iulie 2000, și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Instanța a reținut acordarea acestui spor de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ținute de obligația de confidențialitate s-a realizat fără arătarea scopului urmărit și a rațiunii legii, conducând la crearea unui tratament diferențiat ce nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie justificat rațional, cu respectarea principiului egalității cetățenilor.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situație asemănătoare sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conform Directivei 200/EC/78 - legislație comunitară în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale - unele chiar clasificate sau secrete de serviciu - constând de exemplu, în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor, secretul bancar, secretul economic.
Din actele existente la dosarul cauzei, respectiv relațiile comunicate de Tribunalul Mehedinți cu adresa nr. 169/27.04.2009 reiese că reclamanții și sunt moștenitorii lui care a deținut funcția de grefier șef pe perioada menționată în acțiune până la data de 30.11.2006, reclamanții și sunt moștenitorii lui care a deținut funcția de grefier până la data de 24.08.2007, reclamanta a deținut funcția de specialist IT până la data de 31.12.2008, reclamantele, -, -, au deținut funcția de grefier, în prezent fiind pensionate, reclamanții, -, -,., -, R, pe perioada menționată în acțiune, începând cu data de 1.09.2007, începând cu data de 1.12.2007, începând cu data de 1.12.2008, - începând cu data de 01.03.2008, cu toții activând și în prezent ca grefieri în cadrul Tribunalului Mehedinți. Potrivit adresei nr. 169/27.04.2009, a Tribunalului Mehedinți, reclamanții, în perioada 01.12.2005-31.12.2006, au avut calitatea de funcționar public, având funcția de informatician, începând cu data de 01.01.2007 au calitatea de personal auxiliar de specialitate, fiind încadrați ca grefier informatician și cu data de 18.04.2008 sunt încadrați ca specialiști IT,iar reclamanții, -, C, aprod și, dețin funcția de șoferi în cadrul aceleiași instanțe.
Tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamanții Și - moștenitori ai numitului, Și - moștenitori ai numitei, -, -, -, -, -, R, - este întemeiată și a admis în parte față de pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției.
Au fost obligați pârâții să plătească sporul de confidențialitate de 15 % reclamanților Și -moștenitori ai numitului, pentru perioada 01.12.2005 - 30.11.2006, reclamanților Și -moștenitri ai numitei, pentru perioada 01.12.2005-24.08.2007, reclamantei, pentru perioada 01.12.2005-30.11.2006, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei - pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei - pentru perioada 01.12.2005-01.05.2007, reclamantei pentru perioada 01.01.2007-31.12.2008, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească sporul de confidențialitate de 15 % reclamanților, -, -, -, -, începând cu data de 01.12.2005, reclamanților, începând cu data de 01.01.2007, reclamanților, R începând cu data de 01.05.2007, începând cu data de 01.04.2007, începând cu data de 01.09.2007, reclamanților, începând cu data de 01.12.2007, începând cu data de 16.04.2008, - începând cu data de 01.03.2008 la zi și în continuare pe durata existenței raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Cererea accesorie formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul Nr. 92/1976, Decretul Nr. 738/1969 și Ordinul Nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă (Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite,orice alte mențiuni care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă.
A fost obligat Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Întrucât, potrivit relațiilor comunicate de Tribunalul Mehedinți, în perioada decembrie 2005-31.12.2006 reclamanții, au avut calitatea de funcționari publici va disjunge cererea reclamanților, privind obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada decembrie 2005-31.12.2006 și o transpune la Secția Contencios Administrativ a Tribunalului Mehedinți.
Instanța a respins acțiunea și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, întrucât între reclamant pe de o parte și acest pârât pe de altă parte nu există nici un fel de raporturi juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat reclamanții, -, C, și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, se arată că reclamanții recurenți au calitatea de personal conex, iar funcția ocupată implică obligația de confidențialitate, însă nu au beneficiat de sporul de 15% de confidențialitate acordat altor categorii de persoane care au aceeași obligație.
Ministerul Justiției și Libertăților a susținut în recursul formulat faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind inadmisibilă acțiunea prin care se tinde la modificarea unor acte normative. În sprijinul acestei teze, recurentul invocă deciziile nr. 819/2008 și 1325/2008 pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la dispozițiile din OUG nr. 137/2000.
A doua critică privește acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar, recurentul susținând că pentru această categorie sporul de confidențialitate nu este recunoscut de lege, astfel că nu poate fi ocrotit de art. 14 din CEDO sau de Protocolul nr. 12 la CEDO.
Recurentul susține că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau personalului auxiliar, iar confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
În ce privește plata sporului pentru viitor, recurentul arată că poate fi stabilită cu certitudine menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți, cum de altfel instanța nu se poate pronunța asupra reglementărilor legale viitoare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al. 1 lit. d din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul d eontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Ori, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, Codul d eontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul conex ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca și acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce utilizează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/ 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurentul Ministerul Justiției Și Libertăților.
În aceste condiții nu se poate reține nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Ceea ce a stabilit greșit instanța de fond a fost momentul încetării obligației de plată a sporului de confidențialitate, considerând că sporul de 15% se va cuveni reclamanților pe toată durata existenței raporturilor de serviciu.
Or, situația de discriminare constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost înlăturată prin Legea nr. 330/2009, legiuitorul reglementând cuantumul sporului de confidențialitate acordat personalului din cadrul autorității judecătorești. Prin urmare, obligația de plată a sporului de confidențialitate d e15% subzistă până la data de 12.11.2009, dată de la care se aplică dispozițiile legii noi de salarizare.
În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că- (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(2).
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural.
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe -8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursurile și, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă va modifica în parte sentința în sensul că drepturile aferente sporului de 15% se vor acorda până la data de 12.11.2009. se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, C, și și vor fi obligați pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției să achite acestor reclamanți sporul de 15% pentru perioada 08.10.2007-12.11.2009. se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, -, C, și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 824/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că drepturile aferente sporului de 15% se vor acorda până la data de 12.11.2009.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, C, și.
Obligă pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți și Ministerul Justiției să achite acestor reclamanți sporul de 15% pentru perioada 08.10.2007-12.11.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
red. Jud.
3 ex./04.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
