Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 673/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 673
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 175/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, Năvală, G, -, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, Tribunalul Olt dând curs cerințelor adresei, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 175/14.02.2008 Tribunalul Olts - admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și
S-a admis în parte acțiunea respectiv acțiunea formulată de judecători, Năvală, G, și obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, la plata către fiecare reclamant a sumei de l700 lei reprezentând despăgubiri, sume actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
S-a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
S-a respins cererea formulată de reclamanții personal auxiliar -, -, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, personalului public și contractual, stimulente în sumă de 1700 lei. În fapt din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul Ministerul Justiției a făcut o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005, considerând prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor. Acest criteriu discriminatoriu a fost folosit doar în cazul judecătorilor, deoarece ceilalți beneficiari ai drepturilor acordate, respectiv consilierii de reintegrare, funcționarii publici și personalul contractual, nu au avut drept criteriu vechimea în funcție.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.155 și art.40 alin.2 lit.c) din Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Reclamanții, judecători în cadrul Judecătoriei Corabia, nu au beneficiat de stimulentele acordate pentru motivul că nu se încadrau în criteriul principal ce a stat la baza acordării acestor drepturi, respectiv vechimea de până la 3 ani.
S-a apreciat că avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000, deoarece salarizarea reclamanților s-a făcut diferențiat în comparație cu salarizarea judecătorilor din cadrul aceleiași instanțe care îndeplineau criteriul de vechime sus-menționat. Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Olt să plătească reclamanților magistrați câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri ce au fost actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanții magistrați.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților instanța a respins, motivat de faptul că suma de 1700 lei reprezintă despăgubiri, a fost acordată ocazional și nu are caracterul unui drept salarial sau a unui spor acordat permanent astfel încât potrivit art.1 din Decretul nr. 92/1976 nu se menționează în carnetul de muncă.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia motivat de faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamanții și nici calitatea de ordonator de credite al acestora. S-a apreciat că CNCD nu a fost chemat în judecată ca pârât ci ca expert, pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit art.27 alin.3 din nr.OG137/2000.
Cu privire la cererea formulată de personalul auxiliar în cauză, s- apreciat că este neîntemeiată, întrucât nu sunt aplicabile dispoz. art.2. alin.2. din OG nr. l37/2000 modificată și completată prin OG 77/2003 și aprobată prin Legea 27/2004, potrivit cărora " sunt discriminatorii potrivit prezentei Ordonanțe prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. la alin.l față de alte persoane, în afara cazului in care aceste prevederi, criterii, sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare ".
Astfel acordarea acestor drepturi salariale numai categoriei profesionale a magistraților, nu constituie o discriminare așa cum este definitivă în lege, întrucât nu reprezintă " o deosebire, excludere, restricție sau preferință, efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată ".
De altfel, aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul art.l54 alin 3 din codul muncii iar in cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criterii arătate.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat recurs împotriva sentinței nr. 175/2008 a Tribunalului O l t, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Critică sentința în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă, în esență pentru nerespectarea prevederilor art. 25(2) din Legea nr. 146/1997, a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/2005 și a Ordinului nr. 1404/C/2004, prin care s- prevăzut modalitatea de repartizare a fondurilor rezultate din recuperarea cheltuielilor judiciare pentru stimularea personalului din sistemul justiției și criteriile de repartizare stimulentelor de către ordonatorii de credite.
Consideră că aceste stimulente nu sunt drepturi salariale ce trebuiesc acordate tuturor salariaților din sistem, ci stimulente acordate în funcție de anumite criterii stabilite de fiecare ordonator de credite, fără să existe obligația de a fi plătite tuturor salariaților.
De asemenea, se susține că în privința actualizării sumelor cu indicele de inflație, au fost încălcate prevederile art. 1088 cod civil, care permite acordare dobânzii legale pentru creanțele neplătite în termen, dar numai din ziua chemării în judecată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
salariale solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune au fost prevăzute de Ordinul nr. 1921/C/2005, pentru perioada anului 2005, cu ocazia sărbătorilor de iarnă de la sfârșitul anului 2005, fiind deci firesc că aceste stimulente se cuvin numai judecătorilor în funcție în 2005.
In recurs, prin încheierea din 30 octombrie 2009, s-a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul O l t, care să precizeze data angajării în funcția de judecător pentru fiecare reclamant și cu adresa nr. 605/12.01.2010 emisă de Tribunalul O l t, s-a precizat că reclamanții, și au fost numiți în funcție la 19.04.2006 și respectiv 01.09.2006, deci după anul pentru care au fost acordate stimulentele solicitate prin prezenta acțiune, astfel că cei trei reclamanți nu sunt îndreptățiți să le solicite și în acest sens va fi modificată sentința în sensul că acțiunea acestora va fi respinsă.
Celelalte critici formulate prin prezentul recurs sunt apreciate ca neîntemeiate, deoarece instanța de fond a constatat corect că prin Ordinul J nr. 1921/C/2005 au fost produse discriminări privind modul de acordare a stimulentelor respective, cu încălcarea prevederilor OG nr. 137/2000, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 175/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, Năvală, G, -, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
red. Jud.
3 ex./IE/04.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
