Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6908/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6908
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - B, împotriva sentinței civile nr.6618 din 20 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, cu delegație de substituire avocat, pentru recurenta pârâtă, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Gorj, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.6618 din 20 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis actiunea formulata de petentii, in contradictoriu cu intimata SC SA
A fost obligată intimata la plata catre petenti a ajutorului material reprezentind c/v cotei de 4000 mc gaze naturale anual pe perioada 2005-2007,sume actualizate la data platii efective.
A fost obligată intimata să platească petentilor drepturile bănesti reprezentand suplimentari salariale corespunzatoare sarbatorilor de C pentru anii 2007, calculate la nivelul calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societatii si indexate in raport de indicele de inflatie de la data datorarii la data platii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" Cu ocazia sarbatorilor de Paste si C salariatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se caorda suplimentarile vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a mentionat ca:" Pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu."
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005-2007 mentine textul al. 1 al. Art. 168 aducand o modificare de continut aliniatului 2 in sensul consemnarii ca:" in anul 2003 suplimentarile salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat."
Același text se regaseste in ultima forma mentionata in CCM pe anul 2006-2007. In fine,pentru anul 2007 textul pastreaza acelasi continut ca in contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca " partile semnatare confirma faptul ca in redactarea art. 168 al. 1 si 2 la momentul negocierilor colective vointa comuna a partilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C sa fie introduse in salariile de baza ale fiecarui angajat."
Prin " Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paste si de C prevazute in art. 168 din CCM al SA " din data de 31.08.2007 si semnata de reprezentanti ai patronatului si federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie " potrivit vointei partilor la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate ori prin alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca."
Art 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu asadar contractele colective de munca (in egala masura ca si contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statueaza in sensul ca dispozitiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalitatilor care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari.
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa al partilor dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea si reformarea continutului unei clauze urmand sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, apararea facuta de societatea intimata a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizata dupa momentul incetarii efectelor fiecarui contract colectiv de munca anual si in totala contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevazut in fiecare din aceste contracte ca suplimentarile de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul ca aceleasi drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajatilor si pe anul in curs, cata vreme s-a mentinut in acelasi timp si textul al. 1.
Pe de alta parte, partile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006 faptul ca aceleasi suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind facuta abia in 2007.
S-a retinut astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost incheiat contractul si cu incalcarea dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neinregistrate la directia teritoriala de munca ) nu poate produce efecte care sa inlature continutul explicit al prevederii invocate.
Cat priveste apararile referitoare la prematuritatea formularii actiunii, invocata de intimata, s-a retinut ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a nascut in absenta negocierilor dintre patronat si sindicat. Lipsa oricaror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalitatii de acordare nu poate nega dreptul salariatilor, asumat de parti prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari; pe cale de consecinta, aceasta aparare va fi respinsa ca nefondata.
Sub aspectul modalitatii de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentand suplimentari salariale, instanta a retinut ca prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raporteaza la salariul de baza mediu pe SNP SA iar nu la salariul brut pe unitate, in baza caruia au fost calculate sumele solicitate prin actiune.
Instanta nu a considerat utilă cauzei administrarea probei cu expertiza contabila judiciara,retinand elementele de calcul care sa permita cuantificarea drepturilor solicitate. Desi intimata a solicitat termen pentru a face dovada achitarii drepturilor solicitate, nu a depus acte in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC SA B criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta la plata către intimat a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4400 mc gaze naturale anual,
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamanți. Se arată că venitul la care se referă art. 187 alin.1 din CCM la nivel de ramură și art. 176 CCM nu poate fi considerat drept salariu, ci alt venit reglementat de măsură de protecție socială, avându-se în vedere nevoia specială în care se găsește persoana cărei i se acordă.
Al doilea motiv de recurs pune în discuție regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
Ultimul motiv de recurs grupează mai multe critici ce vizează fondul cauzei. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
In privința suplimentărilor salariale aferente sărbătorii Cului pe anul 2007, s-a susținut, de asemenea, că în mod greșit Tribunalul Gorja admis acest capăt de cerere pe baza considerentelor eronate că interpretarea clauzei prevăzută de art. 168 alin. 1 din CCM la nivelul SC SA s-a făcut peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din legea nr. 130/1996, astfel încât nu poate produce efecte care să înlăture conținut explicit al prevederilor invocate.
S-a arătat că interpretarea primei instanțe este greșită, limitându-se a interpreta nota Comisiei paritare din 31 august 2007, prin raportare la Legea nr. 130/1996 și a Codului Muncii, fără a pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile lămuritoare care să stabilească dacă sumele pretinse de reclamanți au fost incluse sau nu în salariul de bază.
Recursul declarat de intimata SC SA este nefondat în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și suplimentărilor salariale reprezentând prima de C 2007, este însă întemeiat și se va admite în ceea ce privește fondul cauzei privind cota de gaze pe perioada 2005 - 2007.
Astfel, în mod întemeiat Tribunalul Gorja respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând în mod corect că sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul muncii și nu prevederile art. 283 alin. 1 lit."e" din același cod, în speță fiind vorba de solicitarea unor drepturi salariale de orice natură și nu de neexecutarea unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prevederile CCM la nivel de unitate SA pe anul 1997 (art. 168 alin. 3) fac vorbire de "suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, cât și a Primelor de Paști și C", rezultând astfel, fără dubii, că drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi de natură salarială, astfel încât este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani de zile.
In ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect Tribunalul Gorja admis capătul de cerere formulat de reclamanți privind suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de C pe anul 2007, în condițiile în care interpretarea clauzei prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM la nivel SC SA s-a făcut peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprind o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări, contractul colectiv de muncă putând fi modificat potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și produsă efecte până la același moment.
Sub acest aspect este nefondat motivul de recurs invocat de intimată privind reinterpretarea clauzei cuprinsă în art. 168 alin. 1 și 2 la CCM la nivel de unitate, interpretarea respectivă fiind realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Se constată, în acest sens, că în mod întemeiat prima instanță reținut că prevederile art. 168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1998, potrivit căreia suplimentările salariale de la art. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, nu se aplică primei de C pe anul 2007, câtă vreme interpretarea voinței comune a părților reflectată în Nota Comisiei paritare, nu se poate aplica retroactiv și cu privire la un contract care și-a încetat efectele.
In raport de aceste considerente, ce vizează interpretarea dispozițiilor CCM pe anul 1998 privind neaplicarea retroactivă a acestuia, în mod corect prima instanță a considerat că nu se mai impune încuviințarea probei cu expertiză contabilă care să stabilească dacă primele respective au fost incluse sau nu în salariul de bază.
Este întemeiat recursul declarat de intimată în ceea ce privește cota de gaze.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat și se va admite, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea privind capătul de cerere referitor la cota de gaze pe anii 2005-2007.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - B, împotriva sentinței civile nr.6618 din 20 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind cota gaze 2005 - 2007.
Menține celelalte dispoziții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./ 14.12.2009
fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
