Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 695
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursul civil declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1264 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în comuna, Jud. B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Liceul Teoretic P, Primarul Orașului P, Consiliul Local P, Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în sat, comuna, Județul B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în comuna, Jud. B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII nr. 1 Nehoiu, jud. B, Primarul Orașului Nehoiu, Consiliul Local Nehoiu, Școala cu Clasele I -VIII S cu sediul în comuna S, jud. B, Primarul Comunei S, Consiliul Local
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 255/3.03.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
Arată că dreptul membrilor de sindicat la prima de vacanță este prevăzută de art. 37 lit. g din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008 cât și în același contract valabil la nivelul anilor 2004-2007.
Legea nr. 130/1996 prevede la art. 1, 7, 8, 27 și 30 că acest contract colectiv de muncă este convenția prin care se stabilesc aceste drepturi salariale și este legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Contractele colective de muncă au fost înregistrate la Ministerul Muncii sub nr. 5521/9.01.2004 respectiv sub nr. 596/2.11.2007, fără a se face vreo mențiune referitoare la faptul că acestea conțin clauze care contravin dispozițiilor legale așa cum a concluzionat instanța de fond în considerentele sentinței.
Consideră că prin sentința civilă pronunțată instanța de fond a trecut peste voința părților care au negociat și au încheiat aceste contracte colective de muncă.
Mai arată că nu au solicitat instanței să se constate dacă membrii de sindicat au ori nu dreptul de a primi prima de vacanță având în vedere și dispozițiile imperative ale art. 41 alin.5 din Constituția României potrivit cărora drepturile la negocieri colective în materia de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Apreciază că dreptul la prima de vacanță este un drept câștigat și în raport de alte categorii de personal bugetar au fost discriminați și chiar în raport cu alți colegi ai lor din alte organizații sindicale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a chemat în judecată pe pârâții: Școala cu Clasele I -VIII, Primarul Comunei, Consiliul Local, Liceul Teoretic P, Primarul Orașului P, Consiliul Local P, Școala cu Clasele I -VIII, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în comuna, Jud. B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII nr. 1 Nehoiu, jud. B, Primarul Orașului Nehoiu, Consiliul Local Nehoiu, Școala cu Clasele I -VIII S, Primarul Comunei S, Consiliul Local reprezentanții lor legali pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești neacordate, reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada anilor școlari 2005-2006, 2006-2007 și 2007-2008 și care urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic sunt prevăzute în principal în art.48-50 din Legea nr.128/1997, între acestea figurând și premiile și alte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că în art.59(3) din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și cel încheiat pentru anii 2007-2010 s-a stabilit acordarea unei prime de vacanță pe lângă indemnizația de concediu și în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, iar prin art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2007-2008 s-a prevăzut ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Drepturile bănești reprezentând prima de concediu nu le-au fost acordate membrilor sindicatului reclamant semnatari ai tabelelor nominale anexate cererii de chemare în judecată astfel că se impune admiterea acesteia, cu atât mai mult cu cât angajați ai altor unități de învățământ au obținut plata acestor drepturi în instanțele de judecată, invocând și discriminarea la care sunt supuși față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de acest drept.
În dovedirea susținerilor sale, sindicatul reclamant a depus în copie Legea nr.128/1997 și contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și cel încheiat pentru anii 2007-2010, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2007-2008 (filele 15-20) precum și copia sentinței civile nr.525 LM din 18.04.2008 a Tribunalului Giurgiu (filele 43-46).
Toți pârâții au fost legal citați însă niciunul dintre aceștia nu a formulat apărări în cauză.
Sindicatul reclamant a depus copiile unor hotărâri judecătorești pe care le-a invocat ca și practică judiciară (filele 40-51).
Prin sentința civilă nr.1264 pronunțată la data de 10 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Legea nr.128/1997 care reglementează salarizarea personalului didactic nu prevede dreptul la prima de concediu, iar clauzele din contractele colective de muncă care prevăd posibilitatea iar nu obligația acordării acestor drepturi, le condiționează de existența veniturilor proprii și a protocoalelor încheiate între organizațiile sindicale și cele ale administrației publice pentru depistarea surselor de finanțare a unor asemenea drepturi, reclamantul nefăcând dovada unor atare demersuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi de sindicat a exercitat recurs (filele 4-8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut sub un prim aspect că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece eronat s-a reținut în considerentele acesteia inexistența unei clauze contractuale care să prevadă dreptul la prima de concediu, în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2004-2007 și 2007-2008 stabilesc acest drept în art.37 lit.g, iar potrivit dispozițiilor Legii nr.130/1996 contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
O altă critică vizează greșita interpretare dată de tribunal dispozițiilor Legii nr.128/1997 în sensul că acestea nu conțin prevederi referitoare la dreptul la prima de concediu, căci în realitate art.50(12) din acest act normativ stabilește că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, recurentul a mai arătat că finanțarea instituțiilor de învățământ nu este în obligația organizațiilor sindicale așa cum a reținut prima instanță deoarece potrivit art.XIII din OUG 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea.
În aceste împrejurări lipsa fondurilor sau faptul de a nu fi fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata dreptului la prima de concediu astfel cum acesta este reglementat de art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2004-2007 și cel pentru anul 2007-2008, pârâții având obligația stabilită de art.287 din codul muncii că nu au realizat venituri proprii care să permită plata primelor de concediu.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041cod pr.civ, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost promovate, ținând seama și de discriminarea existentă în raport cu alte categorii de salariați bugetari care beneficiază de prima de vacanță tot în temeiul unor contracte colective de muncă iar nu al unor acte normative.
Toți intimații-pârâți au fost legal citați la judecata recursului de față, însă aceștia nu s-au înfățișat în instanță. Nu s-au formulat și depus întâmpinări.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul exercitat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Recurentul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B reprezintă în instanță, potrivit prerogativei conferite de art.282 lit.c din codul muncii, pe membri săi cu numele și profesia înscrise în tabelele nominale atașate la acțiune (filele 8-14 dosar fond) aceștia având statutul de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic la unitățile școlare pârâte: Școala cu Clasele I -VIII, Liceul Teoretic P, Școala cu Clasele I -VIII, Școala cu Clasele I -VIII, Școala cu Clasele I -VIII nr. 1 Nehoiu, Școala cu Clasele I -VIII
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (filele 19-20 dosar fond) care la art.50 (12) corect evocat și interpretat de instanța fondului, nu prevede dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 și cel pentru anul 2007-2008 (denumit în continuare - și depuse în extras la filele 16-18 dosar fond).
În termeni contractuali, clauza invocată stabilește ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Curtea reține că interpretând și aplicând corect aceste prevederi contractuale, tribunalul a stabilit că dreptul generic la prima de vacanță este condiționat de existența veniturilor proprii ale unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum expres se prevede în art.39 din același, de asemenea corect evocat de instanța de fond.
Rezultă deci că art. 37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță ci doar o vocație la acest drept.
Curtea reține că această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este într-adevăr dublu condiționată, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță, de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 sus-citat și asupra incidenței căruia recurentul-reclamant nu a făcut nicio referire.
Astfel se explică și dispozițiile art.48(2) din Legea nr.128/1997 citate de reclamant în acțiune, potrivit cărora drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază prin contractele colective de muncă- potrivit legii.
În Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru dreptul la prima de vacanță ce face obiectul litigiului de față, iar interpretarea "prin analogie" propusă de recurentul-reclamant asupra cuantumului primei, care nefiind determinat sau determinabil, ar putea fi egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu (fila 4 acțiunii introductive) nu se justifică.
Pe de o parte, condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ precum și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cercetarea celei de a doua condiții, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Este mai presus de orice îndoială că o interpretare contrară a celor două clauze contractuale analizate ar conduce, exemplificativ, la imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor or educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
Acesta este motivul pentru care interpretarea corectă a dispozițiilor Legii 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, art.48(2) și art. 50(12)din Legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004, respectiv 2007-2008, stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Curtea nu a fost în măsură să stabilească, în raport de mijloacele de probă pe care părțile au înțeles să le administreze în cauză, ce rațiuni a împiedicat sindicatul-recurent să notifice în prealabil unitățile și instituțiile de învățământ pârâte despre:
- obligativitatea negocierii prin protocoalele prevăzute în, a modalităților de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității;
- necesitatea existenței unor venituri proprii în lipsa cărora, dreptul la prima de vacanță nu poate fi acordat, căci în dosar nu există dovada unor asemenea demersuri care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care era obligatorie pentru părți, conform art.243 din codul muncii.
Curtea mai reține că este nerelevantă sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din același cod, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță aflat în disputa lor, recurentul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada anilor 2005-2008 precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din aceleași contracte, situație în care revenea pârâților-intimați obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Pentru toate considerentele expuse, reținând și că practica-neunitară- a instanțelor de drept comun în această materie nu este obligatorie, potrivit legii, ea fiind generată tocmai de interpretarea diferită și necoroborată între textele din lege și clauzele din contractele părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul-reclamant, conform art.312 alin.1 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sub toate aspectele, sentința civilă nr.1264 pronunțată la data de 10 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1264 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în comuna, Jud. B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Liceul Teoretic P, Primarul Orașului P, Consiliul Local P, Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în sat, comuna, Județul B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII cu sediul în comuna, Jud. B, Primarul Comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I -VIII nr. 1 Nehoiu, jud. B, Primarul Orașului Nehoiu, Consiliul Local Nehoiu, Școala cu Clasele I -VIII S cu sediul în comuna S, jud. B, Primarul Comunei S, Consiliul Local
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Fiind în O semnează
Președintele instanței
Grefier
Tehnored
2 ex.28.04.2009
f--Trib.
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
