Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 705/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 705
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 293 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, C, C, C, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură - P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 5 mai 2008 și intimații, C, C, C toți reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 26 noiembrie 2007.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații, C,
, C, C au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanțe sub numărul 5363 din 9 mai 2008.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008, adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008 și adresa SNP SA înregistrată de sub nr. 726 din 17 decembrie 2008, un exemplar al acestor înscrisuri comunicându- și reprezentantului intimaților reclamanți.
Curtea comunică recurentei pârâte SC SA prin apărătorul său, un exemplar al întâmpinării formulată de intimații reclamanți.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se considerentele din întâmpinarea depusă la dosar.
În esență, se arată că primul motiv de recurs invocat, prin care se pretinde că dreptul la acțiune este prescris, este nefondat, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 (1) lit. din Codul muncii, așa cum a stabilit instanța de fond.
Se arată de asemenea, că recurenta se folosește de documente întocmite cu încălcarea legii, cum ar fi adresa 6576/12 noiembrie 2007 emisă de Departamentul Resurse Umane din care rezultă anume valori ale salariului de bază mediu pe, în ultimii 4 ani, care însă nu poate fi avută în vedere de instanță, întrucât aceasta nu privește punctul de vedere al ambilor parteneri sociali sindicat și patronat, astfel încât, nu poate înlocui negocierile prevăzute de art. 168(1) din CCM.
În concluzie, solicită ca instanța să act că actele și lucrările dosarului au fost evaluate cu obiectivitate de tribunal care a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care recursul trebuie respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, C, -, escu, escu, C, și C au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor reprezentând drepturi salariale de C și de Paște, cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și neacordate în perioada 2004-2007, reactualizate cu indicele de inflație și la plata despăgubirilor de întârziere constând în dobânda legală aferentă sumelor solicitate de la data exigibilității până la cea a plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariați ai societății pârâte, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării lor, fiind concediați prin desființarea posturilor ca urmare a reorganizării activității sucursalei; că nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază mediu, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar în extras copii ale carnetelor de muncă (filele 3-111) adresele nr. 1666/2003, nr.313/2005 și 713/2006 emise de societatea pârâtă (filele 147-149) iar la termenul de judecată din
12 decembrie 2007 și-au precizat acțiunea, în sensul indicării cuantumului sumei actualizate și data încetării raporturilor de muncă pentru fiecare din cei 29 de titulari ai cererii de chemare în judecată. (filele 153-155).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 177-179) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.293 pronunțată la 1 februarie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor brute reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște în perioada 2004-2007, reactualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, potrivit tabelului întocmit de aceștia și depus la fila 154 dosar precum și la plata sumei totale de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamanților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor cerute de reclamanți respectiv: câte 5630 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație, pentru reclamanții, și; câte 3780 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005, actualizate cu indicele de inflație, pentru reclamanții C, C, și; câte 7480 lei reprezentând prime de 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006 actualizate cu indicele de inflație pentru reclamanții, C; câte 9930 lei reprezentând prime de 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006, 2007 actualizate cu indicele de inflație, pentru reclamanții, escu, escu, și suma de 2380 lei pentru reclamantul reprezentând prime de 2004 și Paște 2005, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă totală de 2900 lei-onorariul pentru apărătorul ales al acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 5-7).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, toți reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare (filele 10-12) prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței tribunalului care este legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu cel de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință-precizată de reclamanți la instanța de fond, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru și respectiv Paște în perioadele arătate în concret în dispozitivul hotărârii pentru fiecare dintre cei 29 de reclamanți, contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei-C 2005,1160 lei-C 2006, respectiv 850 lei pentru prima de Paște- 2005, 1047 lei- Paște 2006 și 1260 lei -Paște 2007, așa cum acestea reies din înscrisurile depuse la filele 15-16 dosar recurs, rezultând următoarele drepturi bănești:
- câte 3623 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005,2006, pentru reclamanții, și;
- câte 2576 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005, pentru reclamanții C, C, și;
- câte 4783 lei reprezentând prime de 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006 pentru reclamanții, C;
- câte 6043 lei reprezentând prime de 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006, 2007, pentru reclamanții, escu, escu,;
- suma de 1649 lei pentru reclamantul reprezentând prime de 2004 și Paște 2005.
Aceste sume-totalizând pentru fiecare dintre intimații-reclamanți drepturile cuvenite începând cu luna noiembrie 2004 și până în luna anterioară celei în care au încetat raporturile de muncă ale fiecăruia, astfel cum rezultă din carnetele de muncă aflate în copie în dosarul de fond - urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că admițând în parte acțiunea precizată, va reduce cuantumul sumelor datorate fiecărui reclamant, astfel cum s-a arătat mai sus.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți:, C, -, escu, escu, C -, și C - -toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură av., cu sediul în municipiul P,-, cod poștal - în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, sector 1, Calea, nr.239, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.293 pronunțate la data de 1 februarie 2008 de Tribunalul Prahova și în consecință;
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele acordate intimaților-reclamanți după cum urmează:
- câte 3623 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005,2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective pentru reclamanții, și;
- câte 2576 lei reprezentând prime de 2004, 2005 și de Paște 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective pentru reclamanții C, C, și;
- câte 4783 lei reprezentând prime de 2004, 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective pentru reclamanții, C;
- câte 6043 lei reprezentând prime de 2004,2005, 2006 și de Paște 2005, 2006, 2007 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective, pentru reclamanții, escu, escu,;
- suma de 1649 lei pentru reclamantul reprezentând prime de 2004 și Paște 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./16.06.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
