Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 703/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 703
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 400 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură - P, -, bloc 4.. 3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 5 mai 2008 și intimata reclamantă, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 39 din 15 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008, adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008 și adresa SNP SA înregistrată de sub nr. 726 din 17 decembrie 2008, un exemplar al acestor înscrisuri comunicându- și apărătorului ales al intimatei reclamante.
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar comunicându-l recurentei pârâte prin apărătorul său.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimata și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paște și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul asupra recursului solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosar.
Față de înscrisurile depuse la acest termen de recurenta pârâtă, apreciază că în mod corect instanța de fond nu avut în vedere asemenea înscrisuri, întrucât acestea nu sunt semnate de ambele părți, fiind înscrisuri semnate unilateral de către pârât și care încalcă prevederile dispozițiilor CCM, care arată că salariul de bază se va stabili de ambele părți înainte de fiecare eveniment respectiv Paște și
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, la care se adaugă indicele de inflație aferent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că fost salariata SC SA, punctul de lucru de -Scăieni, până la 02.12.2005, când au încetat raporturile de muncă cu pârâta.
S-a mai susținut de către reclamantă că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și,deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005, nu a beneficiat de suplimentările salariale de și de Paște, care se ridică la suma totală de 2782,92 lei.
Prin întâmpinarea formulată SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece, potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora.
Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 400 din 5 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă, admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu SC SA, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 2380 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște 2005 și C 2004, suma ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligând totodată pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta fost încadrată la societatea pârâtă de -Scăieni până la 02.12.2005, când raporturile de muncă cu aceasta au încetat prin disponibilizare potrivit disp. art. 65 Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că angajații SNP SA urmează a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte suplimentare drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004 - 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005, tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de Muncă și în cuprinsul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate în cauză s- reținut, de asemenea, că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2004 - 2005, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, iar în raport de data introducerii acțiunii, aceasta apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din CCM, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantei este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantei, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea către reclamantă la plata sumelor de bani comunicate de societatea-pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au depus serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște pe anul 2005, au fost incluse în salariul de bază al reclamantei pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimata-reclamantă, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2008 la această direcție, depusă în copie la dosar în recurs, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/5.02.2008 tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă în copie la dosar, în recurs.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamantă a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceasta, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2005 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă de la 2380 lei la 1649 lei brut, reprezentând: primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.400 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul ales în P, -,.37 K,.3, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată față de reclamantă de la 2380 lei la 1649 lei brut, reprezentând: primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./19.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
