Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 705/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 705
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 996 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, G, C G, G, G, HG, G, G, G, G, G, OG, toți reclamanții cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la apărătorul ales din cadrul Cabinetului de avocat " cu sediul în B, cartier III, BL c15,.1,.6, județul B și intervenienții, și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la apărătorul ales din cadrul Cabinetului de avocat " cu sediul în B, cartier III, BL c15,.1,.6, județul B.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului G în baza împuternicirii avocațiale din 10.11.2008,lipsind intimații reclamanți și intervenienți
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-au depus precizări din partea apărătorului ales al intimaților și în xerocopie atașat un tabel nominal -Anexa 2
Avocat având cuvântul arată că nu mai are a cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea calității procesual pasive SC SA întrucât nu aceasta este titularul, intimații fiind preluați prin transfer de la service.
În ceea ce privește pe cei 9 reclamanți care nu se regăsesc în Anexa 2 solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât nu s-a făcut dovada că au fost salariați, iar nu poate fi introdusă în cauză în această fază procesuală.
Pe fond solicită în rest admiterea recursului așa cum a fost el formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanții, G, C G, G, G, HG, G, G, G, G, G, OG, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor reprezentând suplimentarea salarială cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C neacordate în perioada 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii (filele 17-20) reclamanții au susținut că sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, la punctul de lucru B și că în această calitate nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C între anii 2005-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă iar potrivit art.236 (4) din codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Reclamanții au mai solicitat și plata de daune interese pentru repararea prejudiciului cauzat de neplata salariale stabilite prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții, care au formulat cererea de chemare în judecată prin avocat ales, au depus un tabel cu numele, domiciliul, datele personale de identificare și semnătura-necesare legalei sesizări a instanței, (filele 4-6) și copii ale carnetelor lor de muncă (filele 27-380).
La primul termen de judecată din 29 septembrie 2008, au formulat cereri de intervenție în interes propriu: pentru -decedat, prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B ai cărei salariați sunt sau au fost, plata acelorași drepturi bănești ca și reclamanții, reprezentând prime de sărbători pentru anii 2005, 2006, 2007, după caz și invocând același fundament juridic, respectiv art.168(1) din contractul colectiv de muncă.
La același prim termen de judecată, societatea pârâtă SC SA Baf ormulat întâmpinare (filele 436-442) la care a atașat înscrisuri (filele 443-466) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii, ca prematur formulate, invocând lipsa negocierilor anuale ce trebuiau să aibă loc cu 15 zile înaintea sărbătorilor de Paști și C, conform art.168 teza finală din contractul colectiv de muncă, iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
Prin încheierea pronunțată la 29 septembrie 2008, prima instanță a admis în principiu cererile de intervenție și a amânat judecata pentru a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de conținutul lor și al întâmpinării depuse de pârâta SC SA B (fila 467).
Reclamanții, prin avocat ales au formulat și depus concluzii scrise prin care au răspuns apărărilor opuse pe cale de excepție și a celor de fond din întâmpinare (filele 483-491).
Prin sentința civilă nr.996 pronunțată la 13 octombrie 2008, Tribunalul Buzău a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii, ambele invocate de pârâtă, ca fiind neîntemeiate, a admis cererile de intervenție și acțiunea formulată de cei 69 de reclamanți, obligat-o pe pârâta SC SA B-PETROT. Punct de lucru, la plata drepturilor suplimentare reprezentând prime de Paști și de C pentru perioada 2005-2007, după caz, în cuantum de un salariu mediu de bază lunar pentru fiecare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 14.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Tribunalul a reținut și că lipsa negocierilor dintre sindicat și patronat nu afectează existența dreptului cuvenit în conformitate cu prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă și nici nu poate fi imputată reclamanților și intervenienților.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis atât acțiunea cât și cererile de intervenție, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor cerute de aceștia, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 8-15).
Recurenta a susținut că în mod greșit au fost soluționate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și al prematurității formulării acesteia, în cauză termenul în care reclamanții și intervenienții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond, iar drepturile suplimentare cu titlu de prime de sărbători sunt subsecvente negocierilor pentru stabilirea valorii concrete, a condițiilor, criteriilor și modalităților de acordare, negocieri care nu au avut loc pentru că nu au fost solicitate de reprezentanții sindicali.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții și intervenienții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin cererile lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță nu a fost precizată dacă se raportează la salariul mediu pe SN SA sau la salariul de bază mediu, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
O ultimă critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, care este excesiv de mare în raport de valoarea pretențiilor și față de împrejurarea că dosarul a fost soluționat la al doilea termen de judecată.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiate( fila 15).
Recurenta-pârâtă a depus înscrisuri (filele 32-38).
Intimații au formulat întâmpinare (filele 21-31) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică de la 6 martie 2009 au avut loc dezbaterile asupra recursului (filele 39-40) însă cauza a fost repusă pe rol pentru a se lămuri situația a 9 dintre reclamanți care nu se regăsesc în Anexa 2A a acțiunii introductive și pentru care la dosar nu au fost depuse copiile carnetelor de muncă.
În plus, instanța de recurs a apreciat că se impune lămurirea cadrului procesual în raport de societatea pârâtă chemată în judecată, constatându-se că angajator pentru salariații reclamanți și intervenienți a fost, în perioada de referință, altă societate SC SA B (fila 41).
Intimații au depus, prin avocatul ales, precizări ale aspectelor pentru care cauza a fost repusă pe rol (filele 47-48) susținând pe de o parte că SC SA B are calitate procesuală, întrucât reclamanții au fost preluați prin transfer de la SC SA devenită SC, unitate ce nu are nicio legătură cu cauza de față, iar pe de alta, că pentru cei 9 reclamanți care nu se regăsesc în Anexa 2 acțiunii, s-a depus la instanța fondului un supliment de anexă. 2B care nu se mai regăsește în dosar, fiind atașată la concluziile scrise (fila 48).
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:
Cu excepția procedurii necontencioase, în care nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, procesul civil presupune existența părților care să aibă calitate și capacitate procesuală, dar și existența unui interes pentru intentarea acțiunii și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru realizarea căreia calea justiției este obligatorie.
Examinând cererea de chemare în judecată dar și cererile de intervenție, Curtea constată că reclamanții și intervenienții, invocând dreptul lor la plata unor suplimentări salariale izvorâte din contractul colectiv de muncă, au chemat în judecată pe angajatorul datornic în scopul realizării dreptului afirmat, susținând, atât la instanța fondului cât și în recurs, că acesta este SC SA B, cu sediul în Calea, nr. 239 sector (filele 17,20 vol.I, 383, 396,406, 414, 423 vol.II).
Cu toate acestea, reclamanții și intervenienții au afirmat în motivarea cererilor lor că au fost ori sunt salariați la SC SA B-punctul de lucru B, împrejurare de netăgăduit, fiindcă din mențiunile existente în carnetele de muncă depuse la dosar, rezultă că într-adevăr în perioada pentru care se solicită drepturile salariale, toți cei 69 de reclamanți și cei 5 intervenienți se aflau în raporturi de muncă cu societatea SA B-punct de lucru, iar nu cu societatea SC SA B pe care au chemat-o în judecată.
În egală măsură, Curtea constată că prima instanță, analizând fondul raporturilor juridice deduse judecății, a obligat societatea SC SA-, Punct de lucru (fila 499 vol.II) la plata drepturilor cuvenite salariaților, reținând că această unitate pârâtă este angajatorul debitor, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă, deși societatea SC SA-, Punct de lucru, nu există ca entitate juridică, în realitate fiind vorba de două societăți comerciale pe acțiuni distincte.
În plus, instanța de fond nu a indicat motivele pentru care, deși salariați la SC SA, reclamanții și intervenineții sunt îndreptățiți să primească contravaloarea primelor de sărbători revendicate prin acțiunile de față de la o altă societate, cu care nu au avut și nu au raporturi de muncă.
Neobservând aceste aspecte esențiale pentru corecta dezlegare a raporturilor juridice dintre părți, instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, cu atât mai mult cu cât nu a citat și introdus în cauză societatea SA, pe care a obligat-o, fără a fi parte în proces, la plata unor drepturi derivând din raporturile de muncă cu foști și/sau actuali salariați și nu a verificat calitatea procesuală pasivă a societății SC SA chemată în judecată de reclamanți și intervenienți fără să justifice dreptul afirmat împotriva acesteia, făcând în acest fel aplicabil cazul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ
Un ultim aspect ce atrage de asemenea incidența aceluiași caz de recurs vizează împrejurarea că reclamanții nominalizați în Anexa 2A (filele 7-10.I) sunt în număr de 60 de persoane, acestora stabilindu-li-se, prin dispozitivul sentinței, drepturile bănești reprezentând prime de C 2005, 2006 și 2007, respectiv Paște 2006, 2007, deși acțiunea a fost admisă pentru 69 de reclamanți pe care tribunalul i-a nominalizat în dispozitivul sentinței recurate.
Pentru lămurirea acestor chestiuni esențiale, Curtea apreciază că se impune reluarea ciclului judecății pentru ca instanța de fond, respectând toate garanțiile procesuale instituite de normele de procedură în favoarea părților, să stabilească atât realele raporturi juridice dintre părți, în calitatea lor de salariați și angajatori, astfel cum acestea rezultă din carnetele de muncă și să soluționeze cauza față de toți reclamanții care au învestit instanța, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Drept consecință, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă nr.996 din 13 octombrie 2008 Tribunalului Buzău, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 996 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, G, C G, G, G, HG, G, G, G, G, G, OG, toți reclamanții cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la apărătorul ales din cadrul Cabinetului de avocat " cu sediul în B, cartier III, BL c15,.1,.6, județul B și intervenienții, și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la apărătorul ales din cadrul Cabinetului de avocat " cu sediul în B, cartier III, BL c15,.1,.6, județul B.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Fiind pensionat
semnează președintele instanței
Grefier
Tehnored.
3 ex./4.05.2009
f--Trib.
G
a
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
