Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 704
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta A cu sediul în localitatea u,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 136 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în T, str.- -,.19, Sc.A,.79, Județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că intimatul-pârât nu a putut fi citat în condiții legale la domiciliul din acte, procedura cu acesta fiind legal îndeplinită prin afișare la ușa instanței, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâtul să fie obligat la plata către societatea reclamantă a sumei de 2573 lei reprezentând cota parte din indemnizația pentru concediul de odihnă aferent anului 2008, prima de vacanță pentru anul 2008, ajutorul de energie electrică și termică pentru lunile martie și aprilie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul societății reclamante în perioada aprilie 2003 - iunie 2008, conform contractului individual de muncă nr. 175/1.04.2003, iar în această calitate, a beneficiat de drepturile acordate potrivit dispozițiilor legale și contractuale aplicabile la nivelul societății reclamante, mai sus-menționate.
A mai susținut reclamanta că pârâtul avea dreptul la un concediu de odihnă de 32 de zile lucrătoare, conform notei de plecare în concediu cu nr. 26/2008, calculate prin raportare la întregul an calendaristic, iar pârâtul a efectuat integral concediul în perioada 17.03.2008-30.04.2008 încasând și indemnizația de concediu, și prima de vacanță corespunzătoare, iar în lunile martie și aprilie 2008 acesta a beneficiat și de ajutorul de energie electrică și termică în conformitate cu reglementările CCM la nivelul societății.
S-a mai arătat că la data de 9.06.2008 pârâtul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, iar în urma recalculării, prin raportare la numărul de zile lucrate în cursul anului 2008, rezultat că pârâtul avea dreptul doar la 7 zile lucrătoare de concediu de odihnă și conform disp.art.2.33 alin.2 din CCM, în situația în care, după efectuarea concediului de odihnă, contractul individual de muncă încetează, salariatul este obligat să restituie cota parte din drepturile de concediu aferentă perioadei nelucrate cuprinsă între data încetării contractului și sfârșitul anului calendaristic respectiv, făcându-se regularizarea plăților.
Având în vedere aceeași motivație, a numărului real de zile de concediu și disp. art.4.90 alin.1 și 2 din CCM, s-a arătat că se impune restituirea de către pârât și a cotelor de energie electrică și termică încasate pentru lunile martie și aprilie când s-a aflat în concediu, ce s-a dovedit ulterior a fi necuvenit invocându-se și disp.art.2.32 alin.2 din CCM pentru restituirea primei de vacanță încasate necuvenit.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 270 și 272 Codul muncii, art. 992 și 1092 Codul civil, precum și art. 2.31, art.2.32, art.2.33 și art.4.90 din CCM aplicabil la nivelul societății.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 136 pronunțată la data de 19 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2573 lei reprezentând cota parte din indemnizația pentru concediul de odihnă aferent anului 2008, prima de vacanță pentru 2008, ajutorul de energie electrică și termică pentru lunile martie și aprilie 2008 respingând cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost salariatul societății pârâte în perioada aprilie 2003 - iunie 2008, având meseria de șef manevră, conform contractului individual de muncă înregistrat sub 175/1.04.2003, iar în această calitate, pârâtul a beneficiat de drepturile acordate prin reglementările legale și contractuale aplicabile la nivelul societății reclamante, respectiv indemnizația de concediu aferentă anului 2008, prima de vacanță pentru anul 2008, ajutor energie electrică și termică pentru lunile martie și aprilie 2008.
S-a mai reținut că potrivit notei de plecare în concediu nr. 26/4.04.2008, pârâtul avea dreptul la un concediu de odihnă de 32 de zile lucrătoare calculate prin raportare la întregul an calendaristic, acesta efectuând integral concediul în perioada 17.03.2008 - 30.04.2008, încasând indemnizația de concediu și prima de vacanță corespunzătoare, conform art. 2 pct. 31 și art. 2 pct. 32 din CCM aplicabile la nivelul societății.
Pentru aceeași perioadă, respectiv lunile martie și aprilie 2008, s-a arătat că pârâtul a beneficiat și de ajutorul de energie electrică și termică, în conformitate cu art. 4 pct. 90 al. 1 și 2 din CCM.
A mai reținut tribunalul că la data de 9.06.2008 pârâtul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, în temeiul disp. art. 61 lit. a) din Codul muncii, conform deciziei nr. 46/9.06.2008 și în urma recalculării prin raportare la numărul de zile lucrate în cursul anului 2008, rezultat că pârâtul avea dreptul doar la 7 zile lucrătoare din concediul de odihnă.
Totodată, s-a arătat că în conformitate cu disp. art. 2 pct. 33 al. 2 din CCM, în situația în care după efectuarea concediului de odihnă contractul individual de muncă încetează, salariatul este obligat să restituie cota parte din drepturile de concediu aferentă perioadei nelucrate cuprinsă între data încetării contractului și sfârșitul anului calendaristic respectiv, făcându-se astfel regularizarea plăților, iar potrivit art. 2 pct. 32 al. 2 din CCM, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediul de odihnă pentru minim 15 zile, salariații vor primi o primă de vacanță, o singură dată pe an.
Ținând cont de faptul că pârâtul avea dreptul doar la 7 zile lucrătoare de concediu de odihnă, s-a concluzionat că nu este îndeplinită condiția referitoare la tranșa de minim 15 zile, impunându-se și restituirea primei de vacanță încasate necuvenit.
De asemenea, s-a reținut că în raport de disp. art. 4 pct. 90 al. 1 și 2 din CCM, se impune și restituirea de către pârât a cotelor de energie electrică și termică încasate pentru lunile martie și aprilie 2008 când s-a aflat în concediul de odihnă, concediu ce ulterior s-a dovedit a fi necuvenit.
În afara probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prima instanță a făcut și aplicarea disp. art. 225 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice reținând că în speță pârâtul a fost legal citat cu mențiunea "la interogatoriu", refuzul acestuia de a se înfățișa fără motive temeinice echivalând cu o mărturisire deplină, respectiv cu o recunoaștere tacită a pretențiilor societății reclamante.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Cererea formulată de reclamantă privind plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă pe motiv că nu au fost depuse dovezi în acest sens, apreciindu-se că nu intră sub incidența disp.art.274 Cod pr.civilă contravaloarea sumei achitate pentru anunțul publicitar dat în ziarul "Adevărul" cu referire la citarea pârâtului.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca netemeinică, invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod netemeinic instanța de fond a respins cererea accesorie a recurentei privind obligarea intimatului pârât și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul dosarului, respectiv contravaloarea anunțului publicitar din ziarul "Adevărul", anunț menit să îndeplinească dispozițiile art.95 alin.2 Cod pr.civilă și pe cele ale instanței de fond statuate prin încheierea de ședință pronunțată la data de 18.12.2008.
Se mai arată de către recurentă că în mod nejustificat prima instanță a considerat pretențiile recurentei legate de cheltuielile de judecată ca nedovedite, în condițiile în care documentele depuse la prima instanță, expres enumerate, fac dovada plății și a cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv 67 lei, recurenta încadrându-se în disp.art. 274 alin.1 și 2 teza finală, fiind vorba despre "orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut", susținându-se de către recurentă că nu are nicio culpă în nerealizarea procedurii de citare de drept comun.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii privind plata cheltuielilor de judecată și obligării intimatului pârât la plata către recurentă a sumei de 67 lei cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează: În conformitate cu disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
De asemenea, potrivit art.274 alin.2 Cod pr.civilă, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Prin sentința pronunțată, prima instanță a admis în totalitate acțiunea reclamantei, astfel încât, în raport de disp.art.274 Cod pr.civilă mai sus-enunțate, la cererea acesteia, pârâtul trebuia obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu ocazia soluționării litigiului de față.
Prima instanță a respins în mod greșit această cerere reținând eronat că suma achitată de reclamantă pentru citarea pârâtului prin publicitate în ziarul "Adevărul" - măsură ce fusese dispusă de instanță în sarcina reclamantei prin încheierea de ședință de la termenul din 18.12.2008-nu ar intra sub incidența disp.art.274 Cod pr.civilă deși este evident că această sumă plătită de reclamantă face parte din categoria cheltuielilor de judecată făcute de partea care a câștigat procesul în vederea soluționării cauzei.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va admite și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei 67 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli suportate de aceasta la instanța de fond pentru citarea pârâtului prin publicitate pentru termenul de judecată din 19.01.2009, cheltuieli dovedite cu factura și ordinul de plată depuse în copie la dosar.
Urmează, de asemenea, a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A cu sediul în localitatea u,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 136 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în T, str.- -,.19, Sc.A,.79, Județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtul să plătească reclamantei 67 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Fiind pensionat,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
3ex./04.05.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
