Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7191/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5925/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7191/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
*********************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți: Instituția Primarului comunei - prin Primar, Consiliul Local al comunei, județul și Școala de Arte și Meserii din comuna (Școala cu Clasele I-VIII ), împotriva sentinței civile nr.1164 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv pentru reclamanții:, și și cu intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenții-pârâți Instituția Primarului Comuna - prin Primar, Consiliul Local al Comunei și Școala de Arte și Meserii (Școala cu Clasele I-VIII ), intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv pentru reclamanții:, și și intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul"Registratură"al secției, la data de 07.11.2009, de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-pârâți, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1164 din data de 15.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta.
Totodată, a respins excepția nulității acțiunii și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, excepții invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
De asemenea, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, și, prin reprezentantul lor, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților: Școala cu clasele I - VIII, județul T, Instituția Primarului comunei și Consiliul Local al comunei, județul
În consecință, a obligat pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr. 220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele efectiv încasate, pentru perioada ianuarie - iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, examinând cu prioritate excepțiile invocate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă, motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, că nu are calitatea de angajator și nu este parte în contractul de muncă cu aceștia, precum și că nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 modificată și pe cele ale Legii nr. 388/2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
S-a reținut că ordonator de credite este Consiliul Local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar calitatea de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
În concluzie, s-a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Pentru aceste temeiuri, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, acestea au fost respinse ca nefondate, avându-se în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 222 din Codul muncii, sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții prevăzute și în art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
Cererea formulată de reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, din cuprinsul acesteia rezultând că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, tabelul cu numele și calitatea reclamanților membrii de sindicat fiind anexă la cererea de chemare în judecată și făcând parte integrantă din aceasta.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că, din adeverințele eliberate de Școala cu clasele l-VIII, rezultă că reclamanții sunt profesori cu gradul didactic I în cadrul acestei unități școlare.
Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007, sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007, precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică.
Potrivit dispozițiile art. 9, prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Ordonanța de Guvernului nr. 11/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007. Prin legea de aprobare s-au adus modificări coeficienților de multiplicare.
S-a reținut că problema litigioasă privește coeficienții de multiplicare, astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007, respectiv dacă aceștia se aplică de la 1 ianuarie 2007, fără să se aducă, atingere principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare, detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea de aprobare nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază OG nr. 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007, conform art. 9 din Ordonanță.
A constatat că articolul 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări.
Mai mult, prin art. 2 din Ordinul Ministrului Economiei și Cercetării nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, deoarece aceasta crește progresiv.
Din adeverințe rezultă că pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr. 220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007.
Apărarea formulată de pârâți fiind considerată neîntemeiată, pentru considerentele expuse anterior, raportate la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007 este întemeiată în parte.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâții: Instituția Primarului comunei - prin Primar, Consiliul Local al comunei, județul T și Școala de Arte și Meserii din comuna, județul T (Școala cu Clasele I - III din comuna ).
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-pârâți au formulat aceleași critici. Astfel, au criticat soluția pe care prima instanță a dat-o excepției nulității acțiunii introductive și excepției lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, susținând că acțiunea nu este semnată de către conducerea sindicatului care se pretinde reprezentant legal și nici nu este ștampilată, respectiv că nu se face dovada calității de membrii de sindicat a reclamanților, prin acte oficiale emanate de la persoana juridică și că tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii, ci poartă o dată cu aproximativ un an în urmă.
Au mai susținut că acțiunea nu este pornită de către sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului, ci de către un sindicat județean cu structură de federație care, în opinia lor, nu poate formula, în accepțiunea art. 28 din Legea nr. 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu angajatorul unitate școlară, precum și faptul că, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale și confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective pentru toți membrii de sindicat, drepturi derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Cu privire la dezlegarea fondului dreptului dedus judecății, recurenții arată că nu este fundamentată legal motivarea instanței de fond în sensul că noile dispoziții ale Legii nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază nr.OG 11/2007 și, prin urmare, se aplică de la data intrării în vigoare a ordonanței menționate - 01.01.2007.
Mai arată că legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă, în considerarea unui efort financiar semnificativ, datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean și pe localități.
Precizează că, în speță, efortul bugetar se estimează la nivelul școlii și localității de aproximativ 200 milioane lei vechi în expresie brută, incluzând și valoarea coeficientului de inflație, în condițiile austerității financiare și imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Recurenții menționează că, într-adevăr, de regulă ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de către Parlament, produc efecte juridice de la data intrării lor în vigoare. Consideră, însă, că de la această regulă sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței respective modifică sau completează ordonanța, cum este cazul în speță.
Prin urmare, arată recurenții, raportat la prevederile art. 1 din Codul civil, care stipulează că legea civilă produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică și retroactiv, noile prevederi ale legii intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
Invocă și dispozițiile Legii nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2004, din care rezultă intrarea în vigoare a noilor prevederi din legea care modifică și completează Ordonanța Guvernului României.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 101din legea sus-menționată, susține că norma juridică se referă la data adoptării și publicării noilor dispoziții, care modifică sau completează ordonanța și că expresia"de la data intrării în vigoare"se referă la noile prevederi, ci nu, cum greșit au înțeles reclamanții, la data intrării în vigoare a ordonanței.
Mai susține că faptul că noile prevederi modificatoare sau completatoare se încorporează în actul de bază nu conduce la concluzia că intrarea lor în vigoare este retroactivă, în termen de trei zile de la data publicării Ordonanței în Monitorul Oficial.
Mai argumentează că Legea nr. 220/2007, astfel cum rezultă din Anexa nr. 2 - învățământ preuniversitar - redată în extras mai sus (tabel 2), a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare tranșă de vechime în învățământ, înscriși în Anexa nr. 2 Ordonanței nr. 11/2007 (tabel 1) asigurând o majorare suplimentară de 10%.
Consideră că faptul că Legea nr. 220/2007 lasă nemodificată valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie - martie - 221,307 lei; aprilie - septembrie - 225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 lei) inclusiv pentru perioadele de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactivă a majorării suplimentare. Aceasta deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) în aplicarea art. 48 din Legea nr. 128/1997, rămâne constantă, indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime și grade didactice se aplică.
Mai critică și faptul că instanța de fond a acordat reclamanților cheltuielile de judecată folosind sintagma greșită"prin reprezentantul lor legal",deși cunoștea că sindicatul nu are calitatea de parte în prezentul proces și nu își poate recupera cheltuielile efectuate în numele membrilor săi.
În motivarea, în drept, a cererilor lor de recurs, recurenții-pârâți Instituția Primarului comunei - prin Primar, Consiliul Local al comunei, județul T și Școala de Arte și Meserii din comuna (Școala cu Clasele I-VIII ) invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 29 - 31 dosar recurs), intimatul Sindicatul Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursurilor,ca nefondate și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererile de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Soluția dată de către prima instanță excepției nulității cererii de chemare în judecată, cât și excepției lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T este corectă, astfel că în mod justificat aceste excepții au fost respinse ca nefondate, avându-se în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 și dispozițiilor art. 222 din Codul muncii, sindicatele pot să îi reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora.
Ca urmare, Curtea apreciază că în mod jusitifcat a reținut prima instanță că cererea de chemare în judecată, cu care reclamanții au investit-o, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, întrucât din cuprinsul acesteia rezultă fără dubiu că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor săi, în numele cărora a formulat acțiunea, iar tabelul cu numele și calitatea reclamanților - membri de sindicat, ce este anexat cererii de chemare în judecată, constituie parte integrantă din aceasta.
Cât privește fondul dreptului dedus judecății, Curtea apreciază că prima nstanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, atunci când a apreciat, în mod justificat, cămajorarea coeficienților de ierarhizare, ce se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr. 220/2007, se aplică de la data de 01.01.2007, cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, ci nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume, de la data de 20.07.2007.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de recurenții-pârâți, astfel că le va înlătura ca atare și, în acest sens, reține că actul normativ de bază, respectiv nr.OG 11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia și anume, data de 01.01.2007, Legea nr. 220/2007 nefăcând decât să completeze nr.OG 11/2007.
Astfel, Curtea reține că Legea nr. 220 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 17 iulie 2007, pentru aprobarea OG nr. 11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde o serie de completări și modificări (acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare), precum și că în chiar cuprinsul Legii nr. 220 /2007 se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiinddata de 01.01.2007, așa cum s-a reținut de către prima instanță.
Ca urmare,legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, motiv pentru care nu se justifică în nici un mod interpretarea potrivit căreia Legea nr. 220/2007 ar fi intrat în vigoare la un moment ulterior emiterii nr.OG11/2007, respectiv la data de 20.07.2007, cum, în mod greșit, susțin recurenții-pârâți.
Așadar, în speță, câtă vreme prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată nr.OG 11/2007, întocmai cum aceasta a fost emisă, fără a se constata vreodată că ar fi neconstituțională, nu poate fi vorba despre retroactivitatea legii, prin aplicarea acesteia pentru un moment anterior intrării în vigoare, ci doar despre aplicarea a însăși prevederilor conținute în cuprinsul legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate recurenții-pârâți Instituția Primarului comunei - prin Primar, Consiliul Local al comunei, județul T și Școala de Arte și Meserii din comuna, județul T (Școala cu Clasele I - III din comuna ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate recurenții-pârâți Instituția Primarului Comuna Prin Primar, cu sediul în com., jud. T, Consiliul Local al Comunei, cu sediul în com., jud. și Școala de Arte și Meserii din comuna, județul T (Școala cu Clasele I-VIII ), cu sediul în com., jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1164 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, cu sediul în A,-, jud. T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv pentru reclamanții:, și și cu intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T, cu sediul în A,-, jud..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
