Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 806/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 806
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantele, și, împotriva sentinței civile nr. 116/2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Constatând cauza ca fiind în stare de judecată instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.116/2009 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect acordarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.10.2005 în funcție de perioada lucrată și în continuare până la încetarea contractelor individuale de muncă, actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectivă a plății și consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților acordarea indemnizației de dispozitiv retroactiv și în continuare ca și drept salarial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul Primăriei comunei conform mențiunilor din Dispozițiile de încadrare în muncă a reclamanților, precum și a copiilor de pe contractele de muncă ale acestora de pe filele 6-9 din dosar.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Același act normativ statornicește la art. 1 că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", astfel încât instanța constată că reclamanții nu fac parte dintre categoriile de salariați menționați mai sus din cadrul acestor instituții, ci sunt angajați la Primărie.
Articolul 49 din Legea nr. 138/1999 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art. 13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Nu în ultim rând, instanța are în vedere că prin Ordinul 496/2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa 1 la Ordinul MAI cu nr. 275/2002 care se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare personalul civil din cadrul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice este distinct de personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În ceea ce privește discriminarea, întemeiată pe UG 137/2000, tribunalul nu poate reține această apărare a reclamanților, deoarece nu se poate pune semnul de egalitate între această categorie de salariați din sfera administrației publice locale și salariații din structura organizatorică a MAI.
Nici principiul egalității cetățenilor prevăzut de Constituția României nu este incident în speță, deoarece cetățenii sunt egali în fața legii în situații similare, ceea ce în cauză nu este cazul.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții criticând sentința pentru faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999, dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% nefiind aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile Ordinului 496/2003 emis de MAI aceștia sunt îndreptățiți să primească drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv în procentul mai sus menționat.
Recursul nu este fondat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Serviciul Public de Evidență a Persoanelor B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele reclamante, și împotriva Sentinței civile nr. 116/2009 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LV
Dact GG - 9.06.09
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi
