Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 836/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.836/CM
Ședința publică din 25 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.861 din 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,.B,.2,.32, județul C, având ca obiect drepturi bănești - Prime Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat a, în substituire pentru dl.avocat, în baza delegației de substituire fără număr din 04.11.2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul învederează că recurenta pârâtă nu a depus la dosar fluturașul de salarizare aferent lunii martie 2006, prin care să facă dovada achitării primei de Paști pe anul 2006 către intimatul reclamant.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul solicită instanței acordarea unui termen în vederea depunerii înscrisului respectiv, întrucât din motive obiective, respectiv datorită numărului mare de cauze aflate pe rolul instanțelor în care trebuie să depună acest gen de acte a fost în imposibilitate să le depună la acest termen.
Instanța având în vedere că nu este primul termen de judecată acordat recurentei pârâte pentru a depune înscrisuri, respinge cererea formulată de aceasta și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul cu privire la recursul declarat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, pentru următoarele considerente:
- cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că această a fost în mod nelegal soluționată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu se pot considera născute, atâta timp cât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit și din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată;
- cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune - potrivit art.283 alin.1 lit.e din codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În cauză, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, astfel că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării;
- pe fondul cauzei apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea sa, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare. Aceste drepturi pe care le solicită reclamantul, au fost acordate și primite de către toți salariații, deoarece au fost incluse în salariile de bază. Primele de Paști și C acestea au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003 și până în prezent și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct.
În subsidiar, susține că dacă instanța va aprecia cererea reclamantului întemeiată, să se rețină că sumele solicitate de acesta sunt brute, urmând să primească la executarea hotărârii, sumele nete care i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea B, la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, constând în suplimentări salariale ocazionate de sărbătorile de Paști și C în perioada în care a activat în cadrul societății, actualizate cu rata inflației, în sumă totală de 3.039 lei.
În considerente a arătat că în calitate de salariat al societății pârâte, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști din 2005 - 2006 precum și pentru cele de C din 2005.
Reclamantul a arătat că a realizat calculul drepturilor salariale prin raportare la salariul de bază mediu la nivel de societate și a depus un calcul al drepturilor pretinse inclusiv un calcul al valorii actualizării cu rata inflației.
S-a arătat totodată că neplata acestor drepturi impune reactualizarea cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 și 238 (2), art. 283(1) lit. c din codul muncii și dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, - GRUP a invocat, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupului de unități din industria petrolieră pe anul 2003 s-a stabilit în art. 170 al.1 că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia unor evenimente anuale respectiv Paști, C, Ziua petrolistului și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă). Dar, în alineatul 4 din același articol, s-a stabilit că aceste suplimentări se vor acorda în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază. De asemenea, s-a arătat că și în art. 168 al.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anul 2002 s-a stabilit că fiecare dintre suplimentările în cauză se acordă în condițiile în care prin act adițional nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Or, susține pârâta, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază. Ca urmare, în opinia pârâtei, aceste suplimentări nu mai pot fi solicitate. În același sens s-a invocat protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă nr. 6562/21.03.2003, în care s-a stabilit aplicarea unei majorări salariale de 7% și adăugarea unei sume de 635.000 lei (vechi). În opinia pârâtei, aceasta dovedește că în anul 2003 salariile angajaților au fost mărite cu suplimentările de Paști și C aferente acelui an, măriri care s-au menținut și în anii următori, salariile rămânând la același nivel iar creșterile salariale ulterioare anului 2003 provin, printre altele, din includerea în salariile de bază a suplimentărilor de Paști și Pârâta a mai invocat și actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2008 și înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008 în care se arată că suplimentările salariale în cauză au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul lunar de bază.
S-a mai arătat că și în anii următori societatea a procedat la includerea în salariul de bază a acestor suplimentări salariale iar textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în anii următori menționându-se în cuprinsul acestui articol că în anul 2003 suplimentările salariale pentru sărbători au fost incluse în salariul de bază cu scopul de a se preciza că încă din acel an s-a produs această operațiune. Conform susținerilor pârâtei, această formulare a avut ca scop exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
În opinia pârâtei clauza în discuție este o clauză îndoielnică ce trebuie interpretată în favoarea celui care se obligă respectiv angajatorul.
Pârâta a invocat și concluziile unor rapoarte de expertiză realizate în alte cauze similare și a unei expertize extrajudiciare, din care rezultă că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.
În subsidiar, prin concluzii scrise ulterioare, s-a solicitat ca în cazul în care acțiunea va fi considerată întemeiată să se rețină că sumele pretinse sunt în cuantum brut în sensul că din cuantumul acestora trebuie reținute și virate la buget impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări de sănătate, urmând ca la executarea silită rec. să primească numai sumele nete.
Au fost depuse la dosar: extrase din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru 2003 - 2007 și acte adiționale, protocolul înregistrat sub nr. 6562/21.03.2003, nota comisiei paritare nr.3793/18.06.2007, nota comisiei paritare nr. 5140/31.08.2007, rapoarte de expertiză și soluții de practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.861 din 2 iulie 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția prematurității formulării acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 3.039 lei reprezentând drepturi salariale neachitate reactualizate cu rata inflației.
Analizând acțiunea formulată Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu art.137 Cod.proc.civ. Tribunalul reține că în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 codul muncii.
Ca urmare sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
Articolul 283 alin. 1 lit. e codul muncii se aplică în ceea ce privește executarea altor obligații prevăzute de contractul colectiv de muncă.
În consecință excepția se va respinge.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii:
Potrivit art. 109 Cod.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Din carnetul de muncă seria -. nr.- rezultă că rec. a avut calitatea de angajat al societății pârâte în perioada 01.07.2000 - 15.05.2006.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În sfârșit, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, aspect necontestat.
Cu privire la textele cuprinse în contractele colective de muncă, față de susținerile părților, trebuie așadar stabilit dacă potrivit prevederilor cuprinse în acestea, suplimentările stabilite pentru sărbătorile de Paști sau C trebuiau plătite de angajator în mod distinct sau erau incluse în salariul lunar, sub forma a 12 părți egale.
Se constată că ipoteza din urmă a constituit soluția adoptată pentru anul 2003, însă drepturile pentru acest an nu fac obiectul prezentei cauze.
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Referirea la soluția adoptată în anul 2003 nu are de altfel nici o utilitate practică, apărând numai ca o prevedere pur informativă.
Dacă părțile ar fi avut intenția reală de a adopta aceeași soluție ar fi putut exprima această soluție în mod clar în cuprinsul articolului.
Nu se poate reține nici apărarea că din anul 2003, în continuare în anii următori, s-ar fi procedat în același mod, în sensul că suplimentele salariale ar fi fost considerate ca fiind incluse în salariul de bază și au fost avute în vedere la negocierea anuală a salariului, în mod global.
Astfel, dacă ar fi reală această împrejurare nu se înțelege pentru ce motiv ar mai fi înțeles părțile să includă în contractele colective din anii următori aceeași clauză, pe care ar fi putut-o elimina sau reformula.
Or, din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art.244 din codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual.
Se constată de altfel că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei prin cele două note ale comisiei paritare constituite la nivelul societății pârâte, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul (în cazul contractelor colective valabile până în anul 2007) și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Aceeași este situația și în cazul actului adițional la contractul colectiv de muncă, act adițional încheiat în anul 2008 și înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr. 1090/22.02.2008.
Astfel, acest act adițional dă o nouă formulare articolului 168 în sensul că se include o declarație referitoare la împrejurarea că prevederile anterioare ale alineatului 1 ale acestui articol au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 iar începând cu anul 2003 suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C au fost incluse în salariul de bază lunar al tuturor salariaților.
Așadar, în noua formulare, acest articol din contractul colectiv de muncă nu mai prevede distinct dreptul la suplimentări salariale dar, el nu poate avea efect retroactiv întrucât ar contraveni prevederilor art. 244 din codul muncii. De asemenea, acest act adițional nu poate avea efect asupra unor drepturi născute în temeiul contractelor colective de muncă aplicabile în anii anteriori și nu le poate suprima cu efect retroactiv.
Ca urmare nu se poate reține că pârâta a achitat aceste suplimentări salariale prin includerea lor în salariul de bază în perioada anilor 2004 - 2007.
Rezultă astfel că suplimentele salariale trebuiau achitate distinct.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 238(2) din codul muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța reține că prin clauza art. 168 alin. 1 părțile s-au raportat la salariul de bază mediu pe,.
Reclamantul a depus un calcul detaliat al pretențiilor sale, indicând valoarea salariului de bază mediu și valoarea reactualizării cu rata inflației.
Se reține că pârâta nu a obiectat și nu a contestat nici calitatea de salariat în perioada pentru care pretinde drepturile prin acțiune (care rezultă și din carnetul de muncă) și nici cuantumul sumei solicitate și nu a propus probe pentru a dovedi un calcul greșit, contrar art.287 din codul muncii.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență, fenomenul inflației afectând puterea de cumpărare a monedei naționale.
Referitor la caracterul sumelor stabilite, de venituri brute sau venituri nete, Tribunalul apreciază că aceasta este o chestiune care privește executarea obligației de plată.
Desigur, în acest sens, trebuie avut în vedere că ceea ce s-a solicitat au fost drepturi de natură salarială care nu au fost achitate la termenul la care obligația de plată a angajatorului era scadentă iar nu despăgubiri civile pentru o răspundere delictuală.
Fiind vorba de achitarea unor drepturi salariale rezultate din contractul colectiv de muncă, angajatorul este în continuare obligat să respecte prevederile art. 40 al.2 lit. f) din codul muncii respectiv să plătească toate impozitele și contribuțiile aflate în sarcina sa precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
De asemenea, angajații rămân obligați să achite impozitele și contribuțiile legale.
De altfel, dacă aceste drepturi salariale ar fi fost la data la care erau datorate, ele s-ar fi plătit în mod evident tot după reținerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale și de sănătate iar nu la valoarea nominală a salariului mediu de bază pe unitate.
Apoi, chiar dacă angajatorul nu reține la sursă impozitul și contribuțiile legale datorate de angajat, acesta nu este exonerat de achitarea acestora, neplata lor fiind însă o problemă de aplicare a legislației fiscale și a celei care privește asigurările sociale și de sănătate, constatarea unor astfel de împrejurări fiind de competența organelor special abilitate în acest sens.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 al.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
2. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
3.Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Sumele respective sunt sume brute pentru a evita introducerea ulterioară de contestații la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, dat fiind că executorii judecătorești încep executarea pentru sumele expres prevăzute în hotărâre.
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivul ce vizează omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1) În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
2) În referire la critica ce vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune:
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C 2005, 2006, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii.
3) În fine, ultima critică vizează pe de o parte împrejurarea că sumele pretinse au fost incluse în salariile de bază ale salariaților prin contractul colectiv de muncă din anul 2003, aspect menționat și în Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art.168 din CCM nr.6562/21.03.2003, iar pe de altă parte sumele solicitate de reclamant sunt brute, urmând ca aceștia să primească, la executarea hotărârii sumele nete ce i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
În ce privește actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2003, prin acesta se aduc modificări contractului colectiv de muncă din anul 2000 ale cărui efecte au încetat.
Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art.128 alin.5 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și art.244 din codul muncii, potrivit cărora clauzele CCM pot fi modificate numai pe parcursul executării lui.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
În fine, critica referitoare la consemnare în dispozitiva împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute,este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul menționării că sumele datorate sunt sume brute din care se vor reține și contribuțiile la bugetul de asigurări sociale, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.861 din 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,.B,.2,.32, județul
Modifică în parte sentința în sensul menționării că sumele datorate sunt sume brute din care urmează a se reține imperativ și contribuțiile la bugetul de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:/
Red.dec.jud.-/10.12.2008
Tehnored.gref.RD/4ex./12.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
