Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1001/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2079/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.1001/
Ședința publică de la 24.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.549/26.01.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă prin avocat care depune la dosar delegație de substituire a avocatului titular, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 la dosar și intimata-pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul intimatei depune la dosar o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatul de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o expertiză contabilă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reținând cauza să se admită acțiunea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.549/26.01.2009 pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că art. 168 din Contractul colectiv de muncă în formă sa aplicabilă la data de 25.02.2003 avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art. 168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins:"Pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel, prin art. 168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamantul cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paști și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru perioada ulterioara anului 2004, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că prevederile art. 168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări.
Modificările negociate au privit și alin. 2 al art. 168, acesta stabilind că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anul 2006, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art. 168 alin.2.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța a avut în vedere regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voința a părților în strânsa corelație cu voința lor internă.
În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voinței părților și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alin. 2 al art. 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentarule salariale de Paști și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006, sunt drepturi ce încă din anul 2003, au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare alin. 2 al art. 168, în iunie 2007. Comisia Paritară a SC SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. Astfel, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamant, reprezentat de.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantului a fost de a stabili că și în anii 2004-2006, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Această situație rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
Susținerea reclamantului în sensul că acordul încheiat de Comisia Paritară produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut nu a fost reținută de instanță, întrucât, deși acesta a fost încheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unică și eficientă" dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art. 168 fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare până la alte modificări. Actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Nu se poate reține nici că această interpretare sau introducerea alin. 2 al art.168 al Contractului colectiv de muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Paști"nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin. 2 în Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect alin.2, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest alineat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la alineatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiuluiin dubio pro reo, daca ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o și Comisia Paritară, stabilind că înțelesul alin. 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea recurentei ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art.168 alin. 1: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate".
Deși contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004-2006, prevedeau aceste drepturi salariale, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște.
Recurenta considera ca instanța de fond face o interpretare gresita si fortata a dispozitiilor din CCM, dupa incetarea efectelor fiecarui contract colectiv aplicabil in perioada la care se refera pretentiile reclamantei si in contradictie cu textele neechivoce.
Proba cu expertiza dispusa in cauza nu a putut fi efectuata din culpa exclusiva a avocatului recurentei care nu i-a comunicat dispozitiile instantei, iar aceasta, in loc sa seama de sarcina probei in conflictele de munca, a decazut-o pe recurenta din proba.
Prevederea contractuala nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că această includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori.
Un alt argument adus de instanța de fond respingerii acțiunii a fost acela că și Comisia Paritară a dat o hotărâre în sensul că salariații nu ar mai avea dreptul la drepturile salariale suplimentare.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Mai mult, este imposibil a aplica acest text retroactiv, putand produce cel mult efecte pentru viitor.
Recurenta invoca si dispozitiile art.232 din CCM, potrivit carora drepturile salariatilor nu pot face obiectul unor tranzactii, renuntari sau limitari.
Față de toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că se critică în principal modul de interpretare și aplicare a actelor juridice deduse judecății și aplicabile pretenției formulate de recurenta-reclamanta. În egală măsură, actele juridice invocate de părți fiind contracte colective de muncă, ce au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar la primă cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Așa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, urmand a fi analizat.
Analizînd susținerile părților, în raport de actele depuse la dosar de părți prin prisma prevederilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2003 - 2006, art.969 Cod civil, art.239 din Codul Muncii, art.243 din Codul muncii, art.10 din Contractul Colectiv de Muncă și art.998 Cod civil, se rețin următoarele:
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă in forma aplicabila la data de 25.02.2003 avea urmatoarea formulare: "cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salriatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adaugat un nou alineat cu urmatorul cuprins:"Pentru anul 2003 suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asa cum a retinut si Tribunalul,faptul ca in anul 2003 suplimentarile salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C), ci au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat nu este contestat de niciuna dintre parti.
Pentru perioada 2004-2006, la care se refera pretentiile reclamantei, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de contractul individual de munca si de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Analizand cronologic aceste conventii, instanta constata ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004. Pentru anul 2005, nu s-a incheiat un nou contract colectiv de munca, partile stabilind printr-un act aditional prelungirea celui existent anterior, cu unele completari si modificari.
Modificarile negociate au privit si alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca"înanul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pentru anul 2006 s-a incheiat contractul colectiv de munca inregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, in cuprinsul caruia au fost mentinute in aceeasi formulare prevederile art. 168 din CCM anterior, inclusiv modificarea amintita, iar in contractul colectiv pentru anul 2007, au fost reluate in aceeasi formulare dispozitiile art.168 alin.2.
Pentru a hotarî asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor recurentei-reclamante, atat instanta de fond, cat si Curtea sunt chemate sa interpreteze dispozitiile art.168 din contractul colectiv de munca, acesta fiind temeiul invocat atat de reclamanta in sustinerea actiunii, cat si de parata in aparare.
Avand in vedere natura contractuala a dispozitiilor aplicabile, consecinta este incidenta regulilor generale si speciale de interpretare a contractelor.
Corect s-a retinut ca neclaritatea articolului invocat este determinata de o gresita exprimare sau de o gresita redactare concretizata in preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus in anul 2003, exact cu acelasi continut si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2004. Instanta era chemata sa stabileasca vointa interna a partilor, rezumandu-se in fapt sa aprecieze asupra sensului pe care cele doua prepozitii( "pentru" si " ") il dau aliniatului 2 din texul mentionat, pentru a determina insasi forta obligatorie a dispozitiei contractuale invocate.
Dispozitiile art.977 cod civil impunprincipiul prioritatii vointei reale a partilor, interpretarea pornind de la acordul real al vointelor partilor, si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
Din inscrisurile administrate in cauza, rezulta ca vointa reala a partilor la data incheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, cand au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia ca suplimentarile salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, 2006 si, respectiv 2007, suntdrepturi ce inca din anul 2003, au fost incluse in salariul de baza si urmeaza sa fie executate in acest mod si in acesti ani, deci prin includere in salariul de baza.
De aceea a fost preluat in mod identic acest aliniat, iar la negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2005, partile au modificat aliniatul doi, precizand ca "n anul 2003suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat". Vointa partilor a fost aceea de a stabili ca, incepand cu anul 2003, suplimentarile ce fac obiectul pretentiilor deduse judecatii au fost incluse in salariul de baza. Curtea constata corecta interpretarea si rationamentul instantei de fond referitoare la faptul ca in modificarea intervenita in anul 2005, se foloseste timpul trecut( au fost introduse), care alaturi de sintagma "in anul 2003", determina interpretarea mentionata.
Interpretarea aliniatul 2 al articolului 168 fost supusa si Comisiei Paritare in iunie 2007 si la data pronuntarii pe acest aspect, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca intreg.ulterioare au privit majorarea salariului de baza ca intreg asa cum acesta a rezultat dupa includerea primelor.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la natura juridica si efectele hotararii pronuntate de Comisia paritara, aceste sustineri fiind contrare principiilor ce guverneaza teoria generala a dreptului pe aspecte legate de efectele actului interpretativ.
Astfel, Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod civil, dintre patronat și sindicat ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru parti, deci si pentru salariat, reprezentat de.
Vointa reala a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile salariatului a fost de a stabili ca si in anii 2004-2007, suplimentarile salariale raman incluse in salariul de baza, includere care a avut loc in anul 2003.
Din mentiunile efectuate in carnetul de munca si din adresele eliberate de privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, rezulta că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei-recurente că nu a primit suplimentările de Paste si C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003. În contractele colective încheiate în anii 2005 - 2006, s- menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectata si raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, in fiecare an angajatii au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentarile introduse din anul 2003. Prin aceste majorari, suplimentarile introduse in salariul de baza au fost echivalente salariului brut de baza majorat.
Aspectele privind interpretarea contractului colectiv de munca si a actelor aditionale la acestea reveneau instantei de fond, care in mod corect a coroborat probele administrate in cauza.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la expertiza dispusa in cauza, deoarece aceasta reprezinta doar o proba ce trebuie analiata in ansamblul procedurilor efectuate in cauza, fara putea prin ea insasi sa determine pronuntarea unei solutii. In mod corect instanta de fond a analizat toate probele administrate in cauza, expertiza neputand sa aduca lumina in mod unilateral asupra problemei puse in discutie.
Si, analizand toate probele administrate in cauza, rezulta neindoielnic cain urma contractului colectiv de munca din 2003 avut loc o reasezare a salariilor medii de baza in sensul majorarii acestora.cu titlu de prime de Paste si de C, in urma negocierii dintre societate si sindicat, din elemente variabile acordate numai in anumite conditii si la anumite perioade, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent, pe intreaga perioada a anilor 2003-2007. Deci acestea au fost incluse si acordate in cadrul salariului de baza, permanent in anii 2004-2007, fiind supuse impozitarii. Valoarea salariului mediu pe societate, asa cum a fost majorat prin introducerea lunara a contravalorii drepturilor anuale prevazute de art.168 di CCM, a crescut in anii urmatori, astfel incat sumele introduse lunar corespunzator suplimentarilor de Pasti si C, au ramas incluse in salariul de baza, care a cunoscut alte majorari in anii urmatori, majorari aplicate la salariul astfel marit prin introducerea suplimentarilor. Acest aspect rezulta din comunicarile salariilor medii pe anii 2004-2007, dar si din mentiunile carnetului de munca.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoate la neaplicarea acordului incheiat de comisia paritara, deoarece acesta produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, intrucat, desi acesta a fost incheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unica si eficienta" dispozitiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit vointei lor comune la data incheierii actului, si anume ca sistemul introdus in anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat in contractele colective ulterioare si ca se va aplica si in continuare pana la alte modificari.
Numai daca decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivitatii acestor prevederi, insa nu si in cazul dat, cand textele interpretate produc efecte prin ele insesi, chiar si in lipsa existentei actului interpretativ si au fost aplicate in perioada 2004-2007 chiar in sensul in care au fost ulterior interpretate, respectiv in sensul ca executarea drepturilor prevazute la alin.1 al art.168 a fost indeplinita prin includerea acestora in salariile de baza ale angajatilor inca din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat dupa includere a stat la baza majorarilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea data de Comisia Paritara are valoarea unei interpretari autentice provenind de la insisi semnatarii actului juridic in cauza si, pe cale de consecinta, o asemenea interpretare este obligatorie pentru parti.
Mai mult,prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, in sensul caface parte din actul interpretat de la data incheierii lui, care este anterioara interpretarii.
Nu se poate retine nici ca aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Munca ar reprezenta o tranzactie prin care salariatul ar fi renuntat la drepturile recunoscute prin lege sau ca acestea le-ar fi fost limitate, intrucat, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Pasti" nu este un drept ce izvoraste din lege, ci din contractul colectiv de munca, astfel cum a fost negociat de parti, iar o eventuala nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari in salariul de baza al salariatilor putea fi invocata de acestia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost inlaturate, ci s-au executat prin includerea lor in salariul de baza al fiecarui slariat.
Clauza cuprinsa in art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza indoielnica, motiv pentru care interpretarea acesteia se face si potrivit art.978 Cod civil. In acest sens, clauza indoielnica se interpreteaza in intelesul in care aceasta produce un efect.
Corect a retinut instanta de fond ca mentinerea aliniatului 2 in contractul colectiv de munca aplicabil pe anul 2004, cu aceeasi formulare, nu se poate interpreta decat in sensul ca incepand cu anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 au fost incluse in salariul de baza, deoarece numai in acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrara, in sensul ca doar pentru anul 2003 suplimentarile au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, in conditiile in care acesta este preluat in toate contractele colective de munca ce stabilesc drepturi si obligatii pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voita tocmai pentru a clarifica situatia drepturilor prevazute la aliniatul precedent.
În concluzie se constată că recurenta-reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din Contractelor Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, fata de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care se va dispune respingerea recursului ca nefondat, in baza art. 312 Cod procedura civila, sentința pronuntata fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.549/26.01.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored: MC
2 ex./10.03.2010
Jud.fond: /
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
