Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- R O MÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3285/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.106/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
J-: - -
J -: -
GREFIER:
******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 89 LM din data de 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - - Membru Grup, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 77 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2009, lipsind intimații-reclamanți, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 19.11.2009, de către recurenta-pârâtă "" -, un set de înscrisuri ce vizează dosarul instanței de fond, în dublu exemplar.
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii judecătorești recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 89 LM din data de 27.02.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins excepția prematurității acțiunilor invocată de pârâtă.
A admis, în parte, acțiunea, respectiv cererile principală și conexe formulate de reclamanții: llie, și, împotriva pârâtei - și a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil.
A obligat pe pârâtă să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de 5.061 lei, reprezentând drepturi salariale nete restante, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 2005 - 2007.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a respins, ca nefondată, excepția prematurității acțiunii, apreciind că nu se poate nega reclamanților liberul acces la justiție - potrivit prevederilor art. 21 din Constituția României - grefat pe mecanismul Contractului Colectiv de Muncă (), prin care se condiționa acordarea suplimentărilor salariale de negocierile dintre patronat și sindicat.
A considerat că nu este vina reclamanților că aceste negocieri nu au avut loc, potrivit mecanismului prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă, precum și că apărarea privind prematuritatea este una pur formală, întrucât angajatorul-pârât nici nu avea interes să iniție asemenea negocieri.
A reținut că reclamanții llie, și sunt salariați pârâtei - și că prin Contractul Colectiv de Muncă, în varianta anterioară anului 2003 și anume, prin art. 168 alin. 1 se prevedeau următoarele: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe -".
Instanța de fond a mai reținut că în anul 2003, pe calea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al salariaților reclamanți, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările acordate de C și Paști.
A constatat că pentru anii următori (2004, 2005, 2006) în actele adiționale la contractul de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor în salariul de bază al fiecărui salariat și că, astfel, formularea din actele adiționale este în sensul că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", acesta fiind conținutul modificat al art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate.
A avut în vedere că argumentul esențial al societății pârâte este acela că atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamanți, astfel încât nu se mai justifică pretenția lor din prezent de a li se plăti separat aceleași drepturi.
Ca urmare, prima instanță a reținut că, în opinia pârâtei, această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare (mecanism prevăzut în Contractul Colectiv de muncă) dată clauzei confuze conținute în art.168 din Contract, în sensul de a-și explica propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului ajungând la concluzia că, atât în anul 2003, cât și în anii 2004 - 2007, drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamanților, prin includerea lor în salariul de bază al angajaților societății.
Față de aceste aspecte, tribunalul, pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigii între reclamanți și pârâtă, în acord cu jurisprudența constantă a instanței superioare - Curtea de APEL BUCUREȘTI, a ordonat efectuarea unei expertize contabile, având nevoie de opinia unui specialist, care să lămurească anumite aspecte esențiale ale procesului de față și anume, să verifice apărarea pârâtei în sensul dacă drepturile salariale suplimentare de Paști și C au fost incluse - deci plătite, în acest mod -, în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 și în anii ulteriori (2004 - 2007), situație în care acțiunea acestora ar fi fost nejustificată sau, în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamanților, să se determine cuantumul sumelor ce li se cuvenea.
Instanța de fond a constatat că, din verificările expertului contabil, a rezultat că în perioada de referință, pentru care reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și anii ulteriori) aceste drepturi nu au fost plătite reclamanților, procedându-se la determinarea, în concret, a sumelor cuvenite acestora.
Așadar, în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, prima instanță a reținut că nu s-a putut demonstra, de către angajatorul - plata efectivă, prin includerea în salariul de bază, a drepturilor salariale reclamate de către salariații săi.
Totodată, a avut în vedere prevederile art. 168 alin. 1 teza II din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la Nivel de Unitate, potrivit cărora: " Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările ( Paște și C -ns.) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.".
Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare, instanța de fond a apreciat că nu rezultă că pentru anii 2004 - 2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea criteriilor și condițiilor prevăzute de teza II a art. 168 alin. 1 din aplicabil la Nivel de Unitate.
Așadar, a considerat că atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarilor, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se susține apărarea pârâtei, în sensul că ar fi fost achitate drepturile salariale suplimentare, prin includerea acestora în salariul de bază plătit reclamanților.
În ceea ce privește, prejudiciul produs reclamanților prin neplata la timp a drepturilor salariale suplimentare cuvenite, instanța de fond a reținut că acesta este acoperit prin indexarea sumelor cu indicele de inflație aplicabil pentru perioada solicitată în acțiune, astfel încât drepturile salariale au fost actualizate.
În acest sens a reținut că nu se poate ajunge în situația unui cumul de reparație pentru același prejudiciu, prin actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor, cât și prin plata de daune de întârziere al căror cuantum este fixat în mod arbitrar de către reclamanți și al căror fundament juridic nu se precizează.
În ceea ce privește validitatea hotărârii Comisiei Paritare, tribunalul a apreciat că, din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul muncii, care interzice orice convenție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de a acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat în termenul legal, pârâta - - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă.
Examinând motivele de recurs, față de hotărârea atacată și de probele administrate în cauză și cercetând pricina sub toate aspectele, după cum dispun dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar, în mod generic, dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc.civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea va înlătura critica referitoare la prematuritatea acțiunii, deoarece din dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2003 - 2006, rezultă că dreptul salariaților de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual, născut și personal, intimații-reclamanți având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați, cu cel puțin 15 zile calendaristice, anterior evenimentelor de Paști și, însă, pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariaților de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care la nivelul unității se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în dând dreptul beneficiarilor de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii, fiind vorba despre drepturi salariale, așa cum se menționează în Contractul Colectiv de Muncă indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c) din Codul muncii:
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: -
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; -.".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e) Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice și anume, atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului, situație care se încadrează în dispozițiile lit. c) din același text.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamanții au susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, pe perioada arătată, nu au fost plătite de către angajator, în timp ce angajatorul - s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci în fiecare lună, întrucât suplimentările ar fi fost incluse în salariile de bază lunare ale angajaților societății.
Astfel, prin acțiunea cu care au investit instanța de fond, intimații-reclamanți, în calitate de salariați ai recurentei-pârâte, au solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2007), invocând, în susținerea acestor pretenții, prevederile art. 168 alin. 1 din la Nivelul Societății angajatoare.
Potrivit acestui text:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ".
Dacă, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004 - 2006, voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, prevederile art. 168 alin. 2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești sunt, în mod neîndoielnic, neclare.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art. 168 al Contractului Colectiv de Muncă al - și Hotărârea Comisiei Paritare a -, înregistrată sub nr. 12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale Contractelor Colective de Muncă la Nivel de Unitate, corespunzătoare anilor 2004 - 2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimaților-reclamanți a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază al fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă cu prevederile art. 9 și art. 10 din contractele colective de muncă, cât și cu Anexa 2 pct. 4 acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract. Fiind vorba despe o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996, referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Curtea, având în vedere caracterul echivoc al clauzei contractuale, cuprinsă în art. 168 alin. 1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte formulate în prezentul conflict de drepturi, reține că instanța de fond avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Întrucât cuantumul sumei pretinse de intimații-reclamanți este contestat de către recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, pretinzându-se a fi fost achitat în tranșe, instanța de fond, având a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatei-reclamante, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte în ceea ce privește achitarea suplimentelor salariale, a administrat, în acest scop, a proba cu expertiză contabilă, exercitându-și rolul activ, procedând în concordanță cu principiul nemijlocirii și, totodată, respectând dispozițiile instanței de recurs, obligatorii în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 și art. 201 Cod proc. civilă.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză rezultă că la nivelul anului 2003 au existat, într-adevăr majorări salariale, reprezentând prime de Paști și de C, însă acestea au existat numai pentru anul 2003, nefiind incluse în anii ulteriori în salariul de bază al intimaților-reclamanți, respectiv în perioada 2004 - 2007.
Ca urmare, expertul a concluzionat că intimații-reclamanți nu au beneficiat, anii 2002 - 2007 de suplimentările salariale solicitate prin acțiunea introductivă, așa cum, eronat, susține recurenta-pârâtă -
Față de acest aspect, evaluând proba cu expertiză nu ca pe o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut că pârâta - - membru Grup, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada celor susținute prin cererea de recurs, în sensul că ar fi acordat deja salariaților intimați-reclamanți pretențiile bănești solicitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea,în opinie majoritară, apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, cu sediul în B, calea, nr.239, sector 1 și reprezentată prin și Asociații, cu sediul în--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 89 LM din data de 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, E, cu domiciliul în com. Nouă, sat, jud, G și, cu domiciliul în com., sat, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE, J-,
- - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 11.02.2010
Jud. fond: ;
Cu opinia separată a doamnei JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy Udecător Magdalenaîn sensul admiterii recursului; modificării în parte a sentinței recurate, respingerii pretențiilor, ca neîntemeiate și menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamanților derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor și va menține celelalte dispoziții.
J-
- -
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy Udecător Magdalena
