Obligație de a face. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2373/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ 9
Ședința publică de la 11.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 901 A/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă -.
Obiectul cauzei - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte -, lipsind recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei - pârâte depune întâmpinare, în două exemplare, și solicită amânarea judecării cauzei în vederea comunoicării acestei întâmpinări, către recurent.
Curtea respinge această cerere apreciind că doar recurenta are interes pentru formularea unei astfel de cereri, după care, constatând că nu există un alt motiv de amânare a cauzei fără discuție, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte -, lipsind recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimata pârâtă prin apărător invocă excepția tardivității formulării recursului de către recurentul - reclamant.
Curtea dispune unirea acestei excepții cu fondul recursului și acordă cuvântul apărătorului intimatei în vederea combaterii motivelor de recurs formulate de recurent.
Avocatul intimatei - pârâte - având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.07.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, reclamantul Municipiul B prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțare unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr.11 din B,-, -21 -, sector 3 și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut, în esență, că pârâta a dobândit prin moștenire apartamentul menționat în petitul acțiunii, apartament care este situat într-un bloc edificat pe un teren proprietate de stat.
Conform dispozițiilor art.40 și 41 din Legea nr.50/1991, a arătat în continuare reclamantul, pârâta a dobândit prin succesiune, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului și dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestui apartament, astfel încât refuzul acesteia de a încheia cu Primăria Municipiului B un contract de concesiune pentru acest teren și de a plăti taxa aferentă, este în mod evident abuziv.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că între părți nu există nici un raport contractual care să justifice plata unei taxe de concesionare pentru terenul aferent apartamentului moștenit de ea. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că este titulara unui drept legal de folosință asupra terenului aferent apartamentului, pe toată durata existenței construcției, în baza art.36 din Legea nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.1896 din 19.02.2009, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiată, iar pe fond, a respins acțiunea formulată de Municipiul B prin Primarul General, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 30.01.1995, SC "" SA a încheiat cu Consiliul General al Municipiului B un contract de asociere ce avea ca obiect terminarea execuției lucrărilor de execuție și punerea în funcțiune a blocului L 121 din, sector3.
La articolul 3.4 din contract s-a menționat că terenul aferent blocului este concesionat pe toată durata existenței construcției, iar potrivit art.10.3 din contract, SC "" SA s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare a terenului construit.
Prin înstrăinări succesive, apartamentul nr.11 situat în acest bloc s-a transmis în proprietatea autoarei pârâtei -, iar după decesul acesteia, în proprietatea pârâtei, în calitate de unică succesoare a defunctei.
În condițiile în care pârâta are un drept de proprietate asupra apartamentului, dobândit prin succesiune, iar prin acțiune se solicită obligarea la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent acestui apartament, instanța de fond a considerat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, a reținut însă că acțiunea este neîntemeiată, deoarece pârâta nu și-a asumat niciodată contractual obligația de a încheia cu reclamantul un astfel de contract de concesiune.
Cu privire la dispozițiile art.40 alin.2 și art.41 din Legea nr.50/1991, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile în cauză, acestea reglementând transmiterea dreptului de concesiune prin succesiune și nu a obligației de a încheia un contract de concesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că potrivit caietului de sarcini ce a stat la baza contractului de asociere între și SC "" SA, terenul pe care a fost construit blocul în care este situat și apartamentul proprietatea pârâtei, a rămas în proprietatea statului, fiind supus acțiunii concesionare, în condițiile Legii nr.50/1991.
Prin dispozițiile art.40 alin.2 și art.41 din Legea nr.50/1991, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, s-a transmis pârâtei și dreptul de concesiune asupra terenului, pentru care trebuie să plătească o taxă, în caz contrar, existând în mod evident o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
Intimata - pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării apelului de către reclamant, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 30.06.2009, tribunalul a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel și a pronunțat decizia civilă nr.901 A, prin care a respins apelul declarat de apelantul - reclamant ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că raportul juridic obligațional în conținutul căruia a intrat obligația de plată a taxei de concesiune cu privire la terenul pe care se află blocul L 121, s-a născut între SC "" SA și, iar din înscrisurile administrate de apelantul - reclamant nu a rezultat că ar fi avut loc o transmitere a acestei obligații către intimata pârâtă, prin delegație sau novație cu schimbare de debitor.
Cu privire la dispozițiile art.40 alin.2 și art.41 din Legea nr.50/1991 invocate de apelant, tribunalul a reținut că au fost în mod corect interpretate și aplicate de instanța de fond, deoarece acestea prevăd transmiterea dreptului de concesiune, ceea ce nu implică și transferarea obligației de plată a taxei de concesiune.
Tribunalul a considerat că s-ar putea discuta despre transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului, doar dacă această obligație ar fi scriptae in rem saupropter rem, ceea ce nu este cazul, obligația de plată a acestei taxe putându-se realiza față de debitorul inițial fără concursul subdobânditorului imobilului.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul reclamant Municipiul B prin Primarul General criticând-o pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor articolului 40 și 41 din Legea nr.50/1991 potrivit cărora, odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentelor situate în construcții alcătuite din mai multe apartamente,proprietarul dobândește și o cotă parte din dreptul de concesiune asupra terenului, drept ce se transmite succesorilor.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege excepția tardivității recursului, invocată de intimata - pârâtă, Curtea va reține că este neîntemeiată, din actele existente la dosar rezultând că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului Municipiul B prin Primarul General la 30.10.2009 (fila 25 dosar apel), iar recursul împotriva acesteia a fost îneregistat de reclamant la data de 6.11.2009, cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Pe fondul recursului, Curtea va reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate a rezultat că apartamentul nr.11 situat în imobilul din B,-, -21 -,.1,.2, sector 3 fost edificat de SC SA, pe terenul proprietatea recurentului, pentru care aceasta s-a obligat prin contract să plătească taxă de concesiune.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.12806/28.10.1998 de BNP I (filele 9-10 din dosarul de fond) SC SA a înstrăinat apartamentul numitului G, în contract menționându-se expres obligația cumpărătorului de a achita Primăriei Municipiului B taxă anuală de concesionare a terenului aferent acestui apartament.
Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2262/26.09.2003 de BNP și (filele 52-55 din dosarul de fond) apartamentul a fost înstrăinat din nou mamei pârâtei -, care la data de 31.08.2005 a decedat lăsând ca unică succesoare pe pârâta, în calitate de moștenitor legal.
În actul de vânzare - cumpărare prin care autoarea intimatei pârâte a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.11 situat în imobilul din B,-, - 121 -,.1,.2, sector 3 s-a consemnat expres faptul că "odată cu dreptul de proprietate asupra acestui apartament se transmite cumpărătoarei și dreptul de concesiune asupra terenului aferent apartamentului, în suprafață indiviză de 12,6 mp. situat la aceiași adresă, urmând ca aceasta (cumpărătoarea) să preia asupra sa taxa anuală de concesionare către Consiliul General al Municipiului B".
Această clauză contractuală, întocmită în conformitate cu dispozițiile articolelor 40 și 41 din Legea nr.50/1991, are putere de lege între părțile contractante, potrivit articolului 969 cod civil și obligau pe autoarea pârâtei să preia asupra sa taxa anuală de concesionare pentru terenul aferent apartamentului său.
Acceptând succesiunea mamei sale pur și simplu și nu sub beneficiu de inventar, intimata pârâtă, în calitate de unică succesoare a defunctei, a preluat atât dreptul de proprietate asupra apartamentului cât și obligația pe care mama sa și-o asumase prin contract cu privire la taxa de concesiune pentru terenul aferent imobilului.
Transmiterea obligației către pârâtă s-a făcut prin succesiune legală, iar aducerea la îndeplinire a acesteia nu se poate realiza decât prin încheierea unei convenții cu reclamantul în acest sens, astfel cum se solicită prin acțiune.
Pentru aceste considerente, reținând că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței instanței de fond, prin admiterea acțiunii reclamantului, astfel cum a fost formulată.
În baza dispozițiilor articolului 274 Cod Procedură Civilă,Curtea va obliga intimata pârâtă la 16,45 lei cheltuieli de judecată efectuate de recurentul reclamant în toate cele trei faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului invocată de intimata - pârâtă.
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 901 A/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă -.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant Municipiul B prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.1896 din 19.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Obligă pârâta la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr.11 situat în B,-m -21 -, sector 3.
Obligă intimata - pârâtă la 16,45 lei cheltuieli de judecată către recurentul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/14.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 3. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
