Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 11/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din data de 14 august 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Juridicari Monica
ASISTENȚI -: -
- -
GREFIER:
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect "drepturi bănești", formulată de către reclamanții a, ia, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată, rămânând în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Reclamanții a, ia, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu luna februarie 2004, la zi și în continuare, până în momentul punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit conform legii, sau a contravalorii acestora, indexată cu valoarea indicelor de inflație.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat, în esență, că în baza Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă însă pârâții nu le-au acordat aceste drepturi salariale deși au calitatea de angajați, lucrând în sector bugetar, în cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul C-
Au apreciat acțiunea întemeiată, din moment ce și alte instituții bugetare au aplicat prevederile Legii nr. 142/1998, iar potrivit principiului aplicării unitare în timp și spațiu, legea se aplică în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fiind încălcate, prin modalitatea de tratament, dispozițiile art. 1 alin.2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Protocolul nr. 12 din CEDO, precum și alte norme de drept internațional.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția nr. 111/25 iunie 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, și Ordonanța nr. 137/31 august 2000, republicată.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar hotărâri judecătorești în materie, pentru a demonstra că în astfel de litigii, cu obiect asemănător, alte instanțe din țară s-au pronunțat în sensul admiterii acțiunilor.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a depus la dosar întâmpinare solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivând, în esență, că cele două instituții au legi de organizare distinct, și nu există raporturi juridice de muncă și nici raporturi juridice în materie fiscală.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestei instituții, motivat de faptul că în temeiul dispozițiilor invocate de reclamanți, respectiv, art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată, nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art. 16-20 din acest act normativ, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legii în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de Ordonanță, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin urmare, a arătat pârâtul că sensul voinței reale a legiuitorului a fost acela de a-și preciza poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu al unei spețe prezentate direct instanței de judecată.
Pârâtul Tribunalul Timișa depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți să primească sumele solicitate, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, arătând că, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală ci una facultativă a angajatorului, legiuitorul lăsând la aprecierea acestuia posibilitatea de a acorda salariaților astfel de beneficii.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții au solicitat acordarea tichetelor de masă, ignorând dispozițiile legale speciale care reglementează acest drept.
Mai mult, tichetele solicitate se pot acorda în limitele bugetului de stat întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, neexistând nici o obligație legală a Procurorului general, în calitate de ordonator principal de credite, de a plăti astfel de drepturi inexistente din punct de vedere legal, nefiind dată de asemenea nicio asemănare între personalul auxiliar de specialitate din cadrul Ministerului Public (ca în cazul reclamanților) și alte persoane care primesc retribuția din surse bugetare, decât sursa venitului lunar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, urmare a dezinvestirii Tribunalului C-S, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cu aplicarea art. I alin. 1 din același act normativ la data de 07.06.2007, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată acțiunea neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art. 5 din Norma din 14 ianuarie 1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, stipulează că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar la art. 2 din același act normativ se arată pentru ce anume se pot utiliza tichete cadou, respectiv pentru companii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate și pentru cheltuieli sociale.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 1 din Legea nr. 193/2006 rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, inclusiv prin art. 24 din Legea bugetului de stat pe anul 2006, Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut în mod expres că bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, conform art. 113 din Legea nr. 304/2004.
Susținerea reclamanților în sensul că prin neacordarea tichetelor de masă ar fi discriminați în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se astfel în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, nu pot fi reținute, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
În același timp trebuie menționat că personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecție socială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea tichetelor respective.
De altfel, în legătură cu problema de drept dedusă judecății, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, printr-un recurs în interesul legii - soluție obligatorie pentru instanțe -, astfel:,dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Față de cele ce preced, acțiunea reclamanților va fi respinsă, ca nefondată.
Dată fiind soluția de respingere a acțiunii pe fond, inclusiv față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța nu va mai supune analizei excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, considerând că nu se mai impune.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, luând în considerare dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată, potrivit cu care posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării, situație în care, judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Ca atare, susținerea că acest Consiliu nu poate fi citat în calitate de pârât, ci expert în domeniul nediscriminării, nu poate fi reținută, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei anumite fapte.
Reținând că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, are calitate procesuală pasivă, în baza art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților, formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având ca obiect obligarea în solidar a pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - -
- -
GREFIER
Red. /25.08 2008
Tehnored.: /25.08 2008
49 ex. - 47 comunicări
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Vasilica Sandovici Juridicari Monica
