Pretentii civile. Speta. Sentința 8/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8
Ședința publică din data de 14 august 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Juridicari Monica
ASISTENȚI -: -
- -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de către reclamanții și, în calitate de moștenitori ai defunctei judecător, având ca obiect "drepturi bănești", în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată, rămânând în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare,asupra cauzei de față, constată:
Reclamanții și au chemat în judecată pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, cuvenit moștenitoarei lor, defunctei judecător, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 8 octombrie 2004 și până la data de 5 august 2007.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/19969 republicată,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" și că ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
Reclamanții au apreciat că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuia acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut. Mai mult, reclamanții au învederat instanței că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Condiții asemănătoare de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt prevăzute în lege și în ce privește activitatea personalului auxiliar de specialitate, respectiv grefierii. Aceste condiții nu s-au schimbat, iar odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația existenței unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc, adăugându-se și presiuni indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul de petiționare, au formulat împotriva procurorilor numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale total nejustificate ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului acestora.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 01.10.2000, când a fost emisă OG nr.83/2000 care a abrogat în mod expres acest articol.
Prin urmare, reclamanții susțin în mod greșit că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea OUG nr.177/2000 - privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, întrucât din dispozițiile art.50 alin.2 din acest act normativ reiese că nu se face referire la abrogarea dispozițiilor art.1 indice 1 din Legea nr.50/1996, dispoziții care se referă la indemnizațiile pentru magistrați și alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, precum și la valoarea de referință sectorială în funcție de care se calculează aceste indemnizații și nu face nici o referire la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, tocmai pentru că acesta a fost abrogat în mod expres odată cu adoptarea OG nr.83/2000 care la art.42 prevede că: art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2002, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002.
A mai arătat pârâta că pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu are nici o bază legală, în prezent statutul magistraților fiind reglementat de legea nr. 303/2004, iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza OUG nr. 27/2006, acte normative care nu prevăd acest spor și care reprezintă de fapt o problemă de legiferare, aparținând doar legiuitorului.
Prin întâmpinarea formulată, A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, considerând că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul acestuia pentru a fi obligat la plata salariilor magistraților. Acesta nu poate fi obligat altor instituții și că nu poate vira și utiliza fonduri pentru finanțarea unui altui ordonator principal de credite.
De asemenea, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere faptul că nu s-au depus acte din care să rezulte calitatea de moștenitori a reclamanților după defunctă, iar pe de altă parte, drepturile salariale sunt drepturi personale, rezultate dintr-un raport de muncă individual, născut între salariat și instituția angajatoare.
A mai invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că este competentă să soluționeze pricina Curtea de Apel București, față de dispozițiile art.36 alin.2 din OUG nr.27/24.03.2006, iar pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivând că textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare de la data de 01.10.2000, când a fost emisă OG nr.83/2000 care a abrogat în mod expres acest articol.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acțiunea se întemeiază pe un text de lege abrogat.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța constată că nu este dată.
Astfel, reclamanții sunt moștenitorii defunctei -, decedată la data de 5.08.2007 (conform Certificatului de calitate de moștenitor nr. 183/27.08.2007, emis de Biroul Notarului Public, din orașul I).
Câtă vreme aceasta și-a desfășurat activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, județul A, până la data decesului, survenit la data 5.08.2007, este îndreptățită la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, care este un drept personal al acesteia, cuvenindu-i-se, și în condițiile survenirii decesului va fi acordat moștenitorilor săi, în persoana reclamanților.
În ce privește excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către Tribunalul, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se va constata că în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect, nemaiputând fi supusă analizei.
În altă ordine de idei, la data promovării acțiunii, tribunalului îi aparținea competența materială de soluționare a pricinii, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, raportat la art. 284 alin.1 și 2 din Codul muncii precum și art. 70 și 71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât obiectul cauzei nu-l constituie modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se referă art. 42 din OUG nr. 177/2002, pentru a susține competența materială și teritorială excepțională instituită prin actul normativ special. Pe de altă parte, Legea nr.303/2004 modificată, nu prevede reguli speciale de competență și jurisdicție, împrejurare în care, în cazul unui raport litigios privitor la drepturi bănești, cum este cazul de față, rămâneau aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, acest minister fiind chemat în judecată pentru a răspunde în solidar alături de ceilalți pârâți, nu pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești iar atribuția în angajarea și salarizarea reclamanților aparține Ministerului Justiției, raportul de muncă existând între autoarea reclamanților și această instituție, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, în baza art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată, urmând ca acțiunea să fie respinsă față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art.42 al G nr. 83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a art.47 din Legea nr.50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
În legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii iar potrivit acestei decizii,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001,dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de dispozițiile acestei decizii, instanța va admite în parte acțiunea, obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, să plătească reclamanților, în solidar, drepturile salariale reprezentând sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, cuvenit defunctei, pe perioada solicitată în petitul acțiunii.
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții: și, în calitate de moștenitori ai defunctei judecător, având ca obiect "drepturi bănești", în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și în consecință:
Obligă, în solidar, pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 8 octombrie 2004 și până la data de 5.08.2007.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și a necompetenței materiale a Tribunalului C-S, invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, respinge acțiunea promovată de reclamanți față de acest minister, pe această excepție.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - -
-
GREFIER
Red. /25.08. 2008
Tehnored.: /25.08. 2008
8 ex. - emis 6 comunicări
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Vasilica Sandovici Juridicari Monica
